DECIZIE Nr.
1124 din 10 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1 lit. b) si alin. 2 din
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Somet Ro Grup" - S.R.L, din Timişoara în Dosarul
nr. 698/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 698/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Somet Ro Grup" - S.R.L, din Timişoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Decretul nr.
167/1958 sunt neconstituţionale, întrucât aduc atingere prevederilor art. 21 şi
24 din Constituţie. Condiţionarea întreruperii cursului prescripţiei dreptului
material la acţiune al titularului dreptului subiectiv de admiterea cererii de
chemare în judecată prin hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă
apare ca fiind excesivă în cazul creditorului care, de-a lungul timpului, a
încercat valorificarea dreptului său sub diverse alte forme permise de lege,
precum somaţii, notificări sau alte demersuri care nu au dus la niciun
rezultat. Astfel, este de neconceput, în lumina prevederilor constituţionale,
ca persoana care a dovedit bună-credinţă şi clemenţă faţă de debitorul său să
ajungă în imposibilitatea de a-şi valorifica dreptul pe calea unei acţiuni
judecătoreşti.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială apreciază că excepţia este neîntemeiată,
instituţia prescripţiei extinctive având o dublă valenţă: de sancţionare a
stării de pasivitate a creditorului şi de asigurare a stabilităţii raporturilor
juridice, Imprejurarea că o cerere ce tinde la realizarea unei creanţe este
respinsă şi astfel îşi pierde efectul întreruptiv al prescripţiei extinctive nu
poate conduce la concluzia că sunt încălcate drepturile constituţionale ale
creditorului de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât
creditorul nu a fost niciodată împiedicat să promoveze acţiune în justiţie şi
să administreze toate probele pe care le consideră necesare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, nr.
19 din 21 aprilie 1958, texte de lege care au următorul conţinut: „Prescripţia
se întrerupe: [...]
b) prin introducerea unei cereri de chemare în
judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă
judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent.
Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat
încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost
respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat
la ea."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 şi 24.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că instanţa constituţională s-a pronunţat în numeroase cauze asupra
constituţionalităţii textului de lege criticat, acesta fiind raportat la
aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi cele invocate în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea a
statuat că „întreruperea prescripţiei extinctive, ce are ca efect înlăturarea
prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze interuptive şi începerea
cursului unui nou termen de prescripţie, operează, potrivit art. 16 alin. 1 din
Decretul nr. 167/1958, în cele trei cazuri limitativ prevăzute: recunoaşterea
dreptului a cărui acţiune se prescrie, introducerea unei cereri de chemare în
judecată ori de arbitrare, respectiv efectuarea unui act începător de
executare. Textul de lege criticat, art. 16 alin. 2 din decret, reglementează condiţiile
pe care trebuie să le respecte ultimele două cauze de întrerupere a
prescripţiei dreptului la acţiune pentru a-şi produce efectul: instanţa să nu
fi pronunţat încetarea procesului, cererea de chemare în judecată sau de
executare să nu fi fost respinsă, anulată sau perimată, iar autorul acesteia să
nu fi renunţat la ea.
In acest context, soluţia exceptării de la efectul
întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecată
sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunţarea
la acţiune este firească, dat fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă
în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme
cât cel în folosul căruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv
prescriptibil".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Somet Ro Grup" - S.R.L, din Timişoara în Dosarul nr. 698/30/2008 al
Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu