DECIZIE   Nr. 125 din 27 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 314 din  9 mai 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Cristina Nicoara      - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Ghise in Dosarul nr. 1.041/2002 al Judecatoriei Brasov.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca nefondata, aratand ca dispozitiile art. 286 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale invocate in motivarea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 decembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.041/2002, Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286 din Codul de procedura penala, ridicata de Ioan Ghise, inculpat in dosarul mentionat pentru savarsirea infractiunii de calomnie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea in drepturi, deoarece permite persoanei vatamate sa formuleze plangerea prealabila dupa expirarea termenului de doua luni prevazut la art. 284 din Codul de procedura penala. Totodata organul de cercetare penala, care aduce la cunostinta persoanei vatamate ca actiunea nu poate fi pusa in miscare din oficiu, dar ca poate fi pusa in miscare la plangerea penala a acesteia, daca doreste, devine "consultantul judiciar al partii vatamate". Se invoca si art. 20 din Constitutie referitor la tratatele internationale privind drepturile omului.
    In speta, impotriva inculpatului Ioan Ghise s-a pornit procesul penal pentru savarsirea infractiunii de ultraj, iar dupa efectuarea cercetarilor s-a constatat ca fapta nu constituie infractiunea de ultraj, ci infractiunea de calomnie, pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Constatand aceasta situatie, procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale pentru infractiunea de ultraj, iar fata de starea de fapt expusa de persoana vatamata in plangere, i-a adus la cunostinta solutia data si l-a intrebat daca formuleaza plangere pentru infractiunea prevazuta la art. 206 din Codul penal. Persoana vatamata a formulat plangerea, care a fost trimisa Judecatoriei Brasov.
    Judecatoria Brasov arata ca dispozitiile art. 286 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale. Daca actele de urmarire penala au fost incepute pentru o fapta incadrata initial ca infractiune urmarita din oficiu, iar ulterior se schimba incadrarea juridica intr-o fapta urmarita numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, este firesc ca aceasta, fiind incunostintata de noua situatie, sa poata formula plangerea, chiar daca au trecut mai mult de doua luni de la savarsirea faptei. Altfel i s-ar crea acesteia o situatie discriminatorie in raport cu persoana care a stiut de la inceput ca trebuie sa formuleze plangere prealabila. Art. 286 nu incalca dispozitiile art. 284 din Codul de procedura penala, intrucat manifestarea de vointa a partii vatamate s-a concretizat prin participarea sa in procesul penal, iar ulterior, in situatia schimbarii incadrarii juridice a faptei, este necesara o noua manifestare de vointa, si anume o plangere prealabila, care este astfel formulata in termen. In consecinta, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 286 din Codul de procedura penala sunt in concordanta cu Constitutia si cu intreaga procedura a plangerii prealabile.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286 din Codul de procedura penala, raportate la prevederile art. 16 din Constitutie, este neintemeiata. In situatia la care se refera dispozitiile legale criticate, persoanei vatamate nu i se poate impune obligatia de a introduce plangere prealabila in termen de doua luni de cand l-a cunoscut pe faptuitor, deoarece aceasta obligatie exista numai pentru infractiunile pentru care se cere conditia plangerii prealabile. Nu i se poate cere persoanei vatamate sa stie din primul moment al savarsirii faptei ca aceasta nu este o infractiune pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, ci la plangerea prealabila. Cand incadrarea juridica a faptei se impune a fi schimbata in raport cu noile elemente intervenite in cursul urmaririi penale, ca fapta pentru care este necesara plangerea prealabila, de la schimbarea incadrarii incepe sa curga, pentru persoana vatamata, termenul de doua luni, fapt ce trebuie sa i se aduca la cunostinta de organul judiciar. A interpreta in sensul ca depasirea acestui termen, desi nu este imputabila partii vatamate, are ca efect pierderea dreptului acesteia de a mai sesiza organul judiciar inseamna a refuza accesul liber la justitie al acesteia. Textul art. 286 din Codul de procedura penala reglementeaza astfel de situatii si acorda persoanei vatamate dreptul de a introduce plangere prealabila la organul judiciar. Art. 286 din Codul de procedura penala nu creeaza nici privilegii, nici discriminari, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitatii in drepturi enumerate la art. 4 din Constitutie si aplicandu-se in mod egal tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 286 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Dispozitiile art. 286 din Codul de procedura penala se refera la procedura plangerii prealabile in cazul schimbarii incadrarii juridice a faptei. Astfel, in cazul in care persoana vatamata intelege sa faca plangere, organul competent sa sesizeze instanta este organul de cercetare penala. Invocarea art. 16 alin. (1) din Constitutie este neintemeiata, deoarece principiul egalitatii nu inseamna uniformitate si nu este lezat atunci cand legiuitorul stabileste un tratament diferit in situatii diferite. In consecinta, este constitutionala reglementarea prin lege a doua momente de incepere a termenului de sesizare a instantei, acestea fiind diferite pentru cele doua situatii diferite, si anume: sesizarea instantei de judecata direct de persoana vatamata, in cazurile expres prevazute de lege, si sesizarea instantei de catre organul de cercetare penala, ca urmare a schimbarii incadrarii faptei. Pe de alta parte, dispozitiile legale criticate reprezinta normele procedurale, a caror stabilire intra exclusiv in competenta legiuitorului potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie.
    Celelalte sustineri ale autorului exceptiei nu au relevanta in cauza si de altfel nu sunt argumentate (de exemplu referirea la art. 20 din Constitutie, fara a fi indicata nici o dispozitie din tratatele internationale privind drepturile omului la care Romania este parte).
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 286 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere. In caz afirmativ, organul de cercetare penala, dupa caz, continua cercetarea sau trimite dosarul instantei competente. In caz contrar, transmite actele procurorului in vederea incetarii urmaririi penale.
    Cand schimbarea incadrarii juridice se face in fata instantei, aceasta cheama persoana vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere pentru infractiunea respectiva si, dupa caz, continua sau inceteaza procesul penal."
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece creeaza un privilegiu pentru persoana vatamata, care, intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala si apoi se considera ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, este chemata de organul de cercetare si intrebata daca intelege sa faca plangere, iar in caz afirmativ trimite dosarul instantei competente. Plangerea astfel formulata este valabil introdusa, chiar daca a fost depasit termenul de doua luni prevazut la art. 284 din Codul de procedura penala. Se mai arata ca dispozitiile legale sunt contrare si art. 20 din Constitutie, fara insa a se arata care este conventia internationala la care se refera.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Astfel, dispozitiile legale criticate nu numai ca nu incalca dispozitiile constitutionale invocate, ci, dimpotriva, reglementeaza, in perfecta concordanta cu prevederile constitutionale, procedura plangerii prealabile intr-o situatie speciala, si anume atunci cand, dupa pornirea procesului penal, pentru o fapta la care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, se constata ca este necesara schimbarea calificarii faptei intr-o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In aceasta situatie procesul penal n-ar putea continua fara plangere prealabila, fapt pentru care legea obliga organul judiciar sa cheme persoana vatamata si sa o intrebe daca intelege sa formuleze plangere. Daca raspunsul este negativ, se pronunta incetarea urmaririi penale sau, daca este cazul, incetarea procesului penal. Cand persoana vatamata face plangere, organul judiciar continua urmarirea sau, in cazul infractiunilor prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, trimite dosarul judecatoriei competente. Solutiile sunt constitutionale, deoarece, daca nu s-ar da posibilitatea persoanei vatamate sa faca plangere, chiar daca au trecut mai mult de doua luni de la data cand faptuitorul este cunoscut, s-ar incalca prevederile art. 21 din Constitutie referitoare la dreptul la accesul liber la justitie.
    De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile art. 286 din Codul de procedura penala sunt constitutionale si in raport cu art. 16 din Constitutie, referitoare la principiul egalitatii in drepturi, deoarece situatia avuta in vedere de dispozitiile legale criticate este diferita de cea in care persoana vatamata cunoaste de la inceput ca trebuie sa formuleze plangere prealabila in termen de doua luni de la data savarsirii faptei sau de la data cand a aflat cine este faptuitorul. Era firesc deci ca solutiile sa fie diferite.
    Curtea observa ca nu se poate retine nici incalcarea vreunei conventii internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 286 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Ghise in Dosarul nr. 1.041/2002 al Judecatoriei Brasov.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 martie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu