DECIZIE Nr.
127 din 19 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind
executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin
titluri executorii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 16 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind
executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin
titluri executorii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Buzescu&Co" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 8.225/300/2007 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă apărătorul autorului
excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul autorului excepţiei prezintă pe scurt
situaţia de fapt din cauză, apreciind că modificările aduse Ordonanţei
Guvernului nr. 22/2002 prin Legea nr. 110/2007 contravin prevederilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece se prelungeşte nejustificat termenul în care instituţia debitoare
trebuie să îşi îndeplinească obligaţia de plată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că introducerea
termenului de 6 luni în care instituţia debitoare este obligată să facă
demersurile necesare plăţii nu afectează caracterul termenului rezonabil în
care se poate executa o creanţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.225/300/2007, Judecătoria
Sectorului 2 Bucureşti
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale
instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o
contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că actul normativ criticat, cu
modificările aduse prin Legea nr. 110/2007, aduce atingere dreptului la un
proces echitabil, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să
întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate
împotriva sa. Totodată, prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 se instituie
posibilitatea ca o creanţă împotriva statului să nu fie integral satisfăcută şi
se acordă o protecţie sporită proprietăţii private a instituţiilor publice în
dauna altor subiecte de drept, titulare de creanţe certe, lichide şi exigibile,
ceea ce duce la încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din
Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece prin prevederile
acestuia creditorii sunt lipsiţi de posibilitatea de a-şi pune în executare o
hotărâre judecătorească pronunţată împotriva instituţiilor publice, în situaţia
în care acestea nu plătesc de bună voie. Totodată, se instituie un exces de
protecţie a instituţiilor publice în dauna creditorului privat şi o restrângere
nejustificată a exercitării drepturilor acestuia.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi vocatului Poporului, raportul întocmit e judecătorul-raportor, susţinerile
apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri
executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 288/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 344 din 23 mai
2002, modificată şi completată prin Legea nr. 110/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007.
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a
creanţelor asupra statului şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi
ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular,
ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
precum şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces
echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, prin prisma prevederilor art. 20 din Constituţie referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia, Curtea observă că prin Decizia nr.
529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, a
reţinut că ordonanţa a cărei constituţionalitate este contestată are o evidentă
finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă
indispensabilă a desfăşurării activităţii lor în condiţii optime şi, prin
aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a
mecanismului statului.
Art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se
garantează creanţele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune
executarea lor de îndată, condiţiile instituite în această materie prin
ordonanţă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii,
nu contravin Constituţiei, ci urmăresc găsirea
resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor.
Cu acest prilej, Curtea reţine că prin actul normativ
criticat este protejat atât dreptul de proprietate al instituţiilor publice,
cât şi cel al creditorilor acestora, în egală măsură, de vreme ce instituţia
debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini
obligaţia de plată. în consecinţă, nu poate fi primită critica privind
încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie şi ale
art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru motivele arătate, Curtea reţine că prin
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 nu se aduce atingere nici
prevederilor art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi.
Curtea constată că este neîntemeiată şi susţinerea
potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să
întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate
împotriva sa. Astfel, este adevărat că prin instituirea unui termen de 6 luni
în care instituţia debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru
a-şi îndeplini obligaţia de plată (dacă executarea creanţei stabilite prin
titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se
prelungeşte durata procedurii de executare a titlului. Insă, Curtea observă că
în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a
statuat că, deşi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de
lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod
excepţional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de
circumstanţe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen
rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să
aducă atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
In final, Curtea observă că
procedura de executare a obligaţiilor de plată aparţinând instituţiilor
publice, aşa cum e reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu
modificările şi completările aduse prin Legea nr. 110/2007, se desfăşoară
într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind
executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin
titluri executorii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Buzescu &
Co" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.8.225/300/2007 al Judecătoriei
Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu