DECIZIE Nr.
1290 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) si art. 90 din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 10 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) şi art. 90 din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
excepţie ridicată de Ciprian Vasile Radu
în Dosarul nr. 1.230/36/2009 al Curţii de Apel
Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.230/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi
pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (2) şi art. 90
din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, excepţie ridicată de Ciprian Vasile Radu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (5) referitoare la durata
arestării preventive în cursul urmăririi penale şi art. 24 alin. (1)
referitoare la garantarea dreptului la apărare, precum şi ale art. 6 paragraful
3 referitoare la drepturile oricărui acuzat din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece în cadrul
procedurii de executare a unui mandat european de arestare magistratul român
este extrem de limitat, neputând cerceta decât forma şi conţinutul mandatului,
fără a putea verifica aspecte de fond.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 77 alin. (2) - Definiţia mandatului european de
arestare şi art. 90 - Procedura de executare a
mandatului european de arestare din Legea nr.
302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au
fost modificate prin art. I pct.
48 din Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, şi prin art. I pct. 45 din Legea nr. 222/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008, care au următorul conţinut:
- Art. 77 alin. (2): „Mandatul
european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi
încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a
Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.";
- Art. 90: „(1) Judecătorul
verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate şi se asigură că acesteia i
s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, în cazul prevăzut
la art. 883, că a fost informată despre motivul reţinerii.
(2) Dacă persoana a fost reţinută potrivit art. 883, judecătorul poate dispune,
prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizaţia
Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate
sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. In acest caz,
instanţa amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către
procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba
română.
(3) După primirea mandatului european de arestare,
judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la
art. 91, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi
la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere
consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul
irevocabil al acestuia.
(4) In cazul în care mandatul european de arestare a
fost emis împotriva unui cetăţean român, în
vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de
libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord
să execute pedeapsa sau măsura de siguranţă în statul membru emitent.
(5) In cazul în care
persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre
consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de
către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. In acelaşi
proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la
drepturile conferite de regula specialităţii.
(6) In cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este
incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 88,
judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 94, deopotrivă
asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
(7) Dacă persoana solicitată nu consimte la
predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a
mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care
se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre
motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale
obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
(8) In cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7),
atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea
unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul
procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin
încheiere motivată.
(9) Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de
30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. In acest
sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele
prevăzute la art. 95.
(10) In toate cazurile, măsura arestării în vederea
predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa
apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la
predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz
180 de zile.
(11) In cazul în care persoana solicitată este pusă
în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura obligării de a nu părăsi
localitatea, dispoziţiile art. 145 din Codul de procedură penală aplicându-se
în mod corespunzător. In acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa
dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare
se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către
autoritatea judiciară emitentă.
(12) Dacă judecătorul apreciază că în cauză se
impune solicitarea de informaţii sau garanţii suplimentare autorităţii
judiciare emitente, amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor
solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare
de 10 zile.
(13) După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 94
sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de
îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile Codului de procedură penală cu
privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod
corespunzător.
(14) Şedinţa de judecată este publică, afară de
cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu,
judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în şedinţă secretă.
Participarea procurorului este obligatorie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său,
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 1.193 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 731 din 28
octombrie 2009, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 302/2004, statuând
că autoritatea judecătorească română chemată să execute un mandat european de
arestare poate hotărî asupra predării, dar nu poate să se pronunţe cu privire
la temeinicia măsurii preventive sau a hotărârii judecătoreşti pronunţate în
statul solicitant. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotărârii
judecătoreşti pronunţate într-un
stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis
hotărârea respectivă, unde persoana solicitată va beneficia de toate garanţiile
procesuale existente.
Aşa fiind, Curtea constată că protecţia invocată de
autorul excepţiei nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru
faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat străin, judecătorul român
hotărând asupra arestării persoanei solicitate în temeiul legii numai după ce a
verificat, în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare
referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţă cu privire la
temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra
oportunităţii arestării. In caz contrar, s-ar aduce atingere principiului
referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale. Totodată, este de
semnalat că nu poate fi pus semnul egalităţii între privarea de libertate
dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusă ca
urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român
în condiţiile Codului de procedură penală.
De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în
vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură
privativă de libertate temporară, în acord cu art. 23 din Constituţia României,
care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 24,
partea având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice unui proces
echitabil, sens în care poate invoca unul dintre motivele de refuz al
executării, are dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului
european de arestare, are dreptul de a fi audiată şi asistată de un apărător
ales sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacă nu înţelege ori nu
vorbeşte limba română şi are posibilitatea de a formula recurs împotriva
hotărârii referitoare la arestare etc.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,
inclusiv pentru dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) şi art. 90 din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
excepţie ridicată de Ciprian Vasile Radu în Dosarul nr. 1.230/36/2009 al Curţii
de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de
familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru