DECIZIE Nr.
1304 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 si art. 34 alin. 1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 710 din 25 octombrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Univers
-S.A. din Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 3.595/90/2008
al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi
contencios administrativ fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.595/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi contencios administrativ fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
Univers - S.A. din Râmnicu-Vâlcea, intimat într-o cauză având ca obiect
soluţionarea apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.371 din 10
octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr.
4.877/2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16, 21 şi 23, precum şi prevederile art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece în alcătuirea instanţei care judecă cererea de recuzare
poate să intre şi judecătorul
coleg de complet, care, din motive de colegialitate, nu va admite cererea de
recuzare a colegului său de complet, iar aceasta cu atât mai mult cu cât
încheierea de respingere a recuzării nu este supusă niciunei căi de atac. Cu
alte cuvinte, autorul excepţiei solicită ca în alcătuirea instanţei care judecă
cererea de recuzare să nu poată intra nici judecătorul care a fost recuzat şi
nici judecătorul coleg de complet, „pentru că în realitate este acelaşi
lucru."
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 30 alin. 1: „Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea
căreia nu poate să intre cel recuzat.";
- Art. 34 alin. 1: „Incheierea
prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a
încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale
de atac."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la
un proces echitabil şi art. 23 privind libertatea individuală, precum şi
prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că susţinerile autorului excepţiei nu constituie o veritabilă critică de
neconstituţionalitate, acesta solicitând modificarea şi completarea textului de
lege supus controlului, în sensul ca în alcătuirea instanţei care judecă
cererea de recuzare să nu poată intra nici judecătorul care a fost recuzat şi
nici judecătorul coleg de complet. O astfel de solicitare este însă contrară
prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: „(3)
Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Univers -
S.A. din Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 3.595/90/2008 al Tribunalului Vâlcea -
Secţia comercială şi contencios administrativ fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman