Decizia Nr.1333 din 11.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Lucian Ulise Bîrta în Dosarul nr. 2.976/112/2006 al Tribunalului Mureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.724D/2010.La apelul nominal se prezintă personal partea Paul Dacian Ilovan şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care arată că a fost arestat pentru presupuse fapte comise în anul 2001, iar acuzarea a fundamentat probatoriul printr-o declaraţie a unui singur martor. În plus, acel unic martor era un fost poliţist. Totodată, mai arată că nu înţelege de ce împotriva sa au fost formate 3 dosare penale pentru aceeaşi faptă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.976/112/2006, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Lucian Ulise Bîrta într-o cauză în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de textele legale criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi şi ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare, deoarece printr-o formulare insuficient de detaliată şi mult prea vagă lasă loc la interpretări, aducând atingere dreptului la o apărare corespunzătoare în raport cu cel care face acuzaţia.Tribunalul Mureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, aşa cum au fost modificate prin articolul unic pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005, şi prin art. I pct. 10 din Legea nr. 230/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 6 decembrie 2010, care au următorul conţinut:– Art. 12 alin. (1): „Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.“;

– Art. 13 alin. (1): „(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi şi ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.545 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, statuând că acestea definesc clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane şi modalităţile concrete de săvârşire a faptei, formularea fiind suficient detaliată, fără a lăsa loc la interpretări. De asemenea, dispoziţiile legale criticate se aplică fără niciun fel de discriminare pe criterii aleatorii tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică şi nu înlătură în niciun fel dreptul părţilor de a-şi angaja un apărător pe parcursul întregului proces penal ori de a se apăra prin mijloace procedurale specifice împotriva oricărui act menit să le defavorizeze. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că noţiunile de „recrutare“, „transportare“, „transferare“, „găzduire“ sau „primire“ nu lasă loc de arbitrariu. În condiţiile în care o persoană este recrutată, transportată, transferată, cazată sau primită, prin mijloacele prevăzute de art. 12 din aceeaşi lege, cu scopul de a fi exploatată, nu se poate reţine, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei, că incriminarea unei asemenea fapte încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. În plus, art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 defineşte pe larg înţelesul expresiei de exploatare a unei persoane, şi anume: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală ori prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor legale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Lucian Ulise Bîrta în Dosarul nr. 2.976/112/2006 al Tribunalului Mureş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru