DECIZIE   Nr. 396 din 12 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 795 din  1 septembrie 2005

    Ion Predescu          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Rusu          - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Aurelian-Ionel Zanfirescu in Dosarul nr. 114/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei prin mandatar, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita Curtii amanarea pronuntarii pentru a depune note scrise in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.
    Curtea respinge cererea de amanare a pronuntarii formulata de reprezentantul autorului exceptiei si ii pune in vedere acestuia sa depuna notele scrise pana la terminarea sedintei de judecata.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedura civila, aratand ca inadmisibilitatea probelor in recurs, altele decat inscrisurile, se aplica tuturor partilor in proces, ceea ce nu contravine dispozitiilor art. 16 din Constitutie. In acest sens se invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 234 din 5 iulie 2001. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedura civila, se apreciaza ca aceasta este inadmisibila, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, intrucat autorul exceptiei critica faptul ca dispozitiile respective nu prevad si o "aderare la recurs". In subsidiar se arata ca prevederile legale criticate nu contravin textelor constitutionale invocate in sustinerea exceptiei, si nici art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 114/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Aurelian-Ionel Zanfirescu intr-o cauza avand ca obiect judecarea recursului declarat impotriva unei sentinte prin care s-a solutionat un litigiu de munca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedura civila contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16, 21 si ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Autorul exceptiei arata ca prin prevederile art. 305 din Codul de procedura civila "este prohibita, intre altele, si administrarea probei cu martori in recurs, fara a se face distinctie dupa cum recursul este sau nu singura cale de atac aflata la dispozitia partilor". In consecinta, se apreciaza ca "in cauzele in care recursul este singura cale de atac [...] dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila instituie o ingradire a accesului liber la justitie, astfel cum este acesta garantat de Constitutie, de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de Declaratia Universala a Drepturilor Omului". Totodata, se arata ca, anterior modificarii art. 305 din Codul de procedura civila prin Legea nr. 59/1993, "administrarea probei cu martori in recurs era pe deplin admisibila".
    De asemenea, autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 315 alin. 4 si cele ale art. 316 din Codul de procedura civila incalca textul art. 21 din Constitutie, intrucat prevad "imposibilitatea exercitarii unei cai de atac - <<aderare>> - prevazuta de legea procesual civila expres pentru situatia apelului, dar inlaturata in cazul hotararilor pentru care recursul este singura cale de atac, situatie in care recursul este cale devolutiva de atac". In consecinta, se considera ca aceste dispozitii "creeaza o discriminare in raport cu partea care poate declara recurs si in raport cu situatia in care exista posibilitatea exercitarii apelului", ceea ce este contrar textului art. 16 din Constitutie. Totodata, se sustine ca sunt incalcate si prevederile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, instanta arata ca "recursul este o cale extraordinara de atac, de reformare, nedevolutiva si, in principiu, nesuspensiva de executare, prin care se exercita controlul de legalitate asupra hotararilor recurate". Se apreciaza ca, in cazul prevazut de art. 304^1 din Codul de procedura civila, nu se poate sustine ca "recursul ar imbraca caracterul unei cai ordinare de atac, asemenea apelului, si s-ar confunda cu acesta". Totodata, se arata ca, in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, conditiile si procedura de exercitare a cailor de atac se stabilesc prin lege, domeniu, de altfel, reglementat de prevederile legale criticate.
    Instanta opineaza ca textele legale considerate a fi neconstitutionale "controleaza din punct de vedere legal cadrul de judecare a recursului", ceea ce nu este de natura a contraveni principiilor constitutionale prevazute de dispozitiile art. 16 si 21. Totodata, se arata ca "atat timp cat legiuitorul nu a reglementat aderarea la recurs, dispozitiile art. 316 din Codul de procedura civila nu pot fi apreciate ca neconstitutionale".
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, se apreciaza ca, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul "poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, [si, in consecinta,] accesul liber la justitie presupune posibilitatea neingradita a celor interesati de a le utiliza, in formele si in modalitatile prevazute de lege". Totodata, se considera ca dispozitiile criticate urmaresc "instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, in vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art. 21 [din Constitutie], prevenindu-se, astfel, abuzurile si asigurandu-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte parti". In acest sens se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca textele legale criticate "instituie un tratament juridic egal pentru toate partile aflate in aceeasi situatie procesuala, fara nici o discriminare pe criterii arbitrare", ceea ce nu este de natura a incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Totodata, Avocatul Poporului apreciaza ca nici prevederile art. 21 din Constitutie nu sunt incalcate, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, este de competenta exclusiva a legiuitorului "instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, respectiv reglementarea conditiilor de judecata a recursului". In acest sens este invocata si Decizia Curtii Constitutionale nr. 92 din 11 septembrie 1996.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse de autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedura civila, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 305: "In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, care pot fi depuse pana la inchiderea dezbaterilor.";
    - Art. 315 alin. 4: "La judecarea recursului, precum si la rejudecarea procesului dupa casarea hotararii de catre instanta de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile in mod corespunzator.";
    - Art. 316: "Dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in acest capitol."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 si 21. Curtea observa ca, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei, autorul acesteia invoca in sustinerea ei numai prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1) - (3), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    Totodata, autorul exceptiei invoca in sustinerea acesteia Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referindu-se, in special, la dispozitiile art. 13 ale acesteia privind dreptul la un recurs efectiv, si Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Textul art. 13 din Conventie are urmatorul cuprins:
    - Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
    In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca neaplicarea procedurii de aderare la apel si in ceea ce priveste recursul, precum si imposibilitatea de a aduce probe noi in recurs fata de judecata in fond, altele decat inscrisurile, sunt de natura a incalca atat prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1) - (3) din Constitutie, cat si pe cele ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedura civila, Curtea retine ca prin Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, a statuat ca "trasatura esentiala a statului de drept o constituie suprematia Constitutiei si obligativitatea respectarii legii. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie [devenit art. 126 alin. (2), dupa revizuirea si republicarea Constitutiei], <<Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege>>, iar conform art. 128 [devenit art. 129] din Legea fundamentala, <<Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii>>. Din analiza celor doua texte constitutionale rezulta ca reglementarea conditiilor si a procedurii de exercitare a cailor de atac se stabileste prin lege [...]. In consecinta, dispozitia cuprinsa in art. 305 din Codul de procedura civila, conform careia <<In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor>>, reprezinta o norma prin care se stabileste, in raport cu celelalte dispozitii care reglementeaza sistemul probelor si cel al cailor de atac, o regula de baza a judecarii recursului. Este, de altfel, semnificativ faptul ca, in urma modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, in prezent recursul este o cale extraordinara de atac. Or, se justifica si din acest punct de vedere deosebirea fata de apel in ceea ce priveste inadmisibilitatea probelor noi, cu exceptia inscrisurilor".
    Neexistand elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
    II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca, astfel cum rezulta din memoriul formulat de autorul exceptiei, acesta sugereaza ca solutia problemei pe care o ridica ar fi prevederea explicita in lege a posibilitatii "aderarii la recurs", ceea ce insa ar constitui o completare a Codului de procedura civila. Or, conform dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate prin decizia sa sa modifice sau sa completeze prevederile supuse controlului, exceptia, sub acest aspect, fiind inadmisibila.
    Totodata, Curtea retine ca in cauza nu se pune o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care este de competenta exclusiva a instantelor de judecata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    I. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Aurelian-Ionel Zanfirescu in Dosarul nr. 114/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
    II. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 iulie 2005.

                    PRESEDINTE,
                   ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly