DECIZIE Nr.
1389 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra
cambiei si biletului la ordin
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 76 din 10 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra
cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Dramitos Agro"- S.R.L. din comuna Ciocârlia în Dosarul nr. 1.427/256/2008
al Judecătoriei Medgidia.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.427/256/2008, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la
ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dramitos Agro" - S.R.L.
din comuna Ciocârlia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934
contravin liberului acces la justiţie, întrucât introduc o cale de atac
specială, numită opoziţie la executare, care poate fi formulată în termen de 5
zile de la primirea somaţiei prin care creditorul solicită executarea cambiei
învestite cu formulă executorie. Or, în condiţiile în care Codul de procedură
civilă, dreptul comun în materia executării silite, prevede procedura
contestaţiei la executare împotriva oricărui act de executare, inclusiv
împotriva somaţiei de plată, procedură care poate fi declanşată în termen de 15
zile de la data la care debitorul a luat cunoştinţă despre executare, existenţa
unei proceduri speciale, paralele, este de natură a crea confuzii şi o practică
neunitară în jurisdicţia instanţelor. Aşa fiind, reglementarea procedurii
speciale din Legea nr. 58/1934 este neconstituţională, întrucât restrânge
accesul la justiţie prin instituirea unui termen mai redus decât reglementarea
de drept comun în care partea interesată poate ataca titlul executoriu.
Judecătoria Medgidia consideră
că excepţia este neîntemeiată, întrucât partea interesată are posibilitatea să
aleagă calea unei acţiuni în justiţie în care poate invoca apărări pe fond
împotriva actului contestat. Introducerea unei căi speciale de atac, a unor
termene şi a unor proceduri speciale nu este de natură a provoca o restrângere
a dreptului la apărare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
excepţia ca fiind neîntemeiată. Instituirea unei norme speciale cu privire la
momentul declarării căii de atac, prin care se derogă de la norma generală, nu
are semnificaţia unei restrângeri aduse liberului acces la justiţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 62 din Legea nr.
58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al
României, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările şi completările ulterioare,
text de lege care are următorul conţinut: „In termen de 5 zile de la
primirea somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare.
Opoziţia se va introduce la judecătoria care a
învestit cambia cu formulă executorie. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit
Codului de procedura civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte
pricini.
Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi
atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare.
Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz
când oponentul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu
recunoaşte procura.
In caz de suspendare a executării creditorul va
putea obţine măsuri de asigurare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi în art. 21
alin. (1) şi (2) cu privire la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 reglementează opoziţia
împotriva somaţiei de plată a titlului executoriu constituit de cambie, cale de
atac care se declară în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiei. Textul de
lege criticat reprezintă o normă specială, ce derogă de la prevederile
referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă, sub
aspectul termenului în care poate fi introdusă calea de atac împotriva actului
de executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art.
129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care
poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în
modalităţile instituite de lege.
In consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 62
din Legea nr. 58/1934, referitoare la termenul de revizuire, legiuitorul nu a
înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit,
impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. In aceste condiţii,
părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât
pot sesiza instanţele judecătoreşti, în termenul legal, cu calea de atac
împotriva actului de executare a cambiei. Astfel, obligaţia exercitării
drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de
lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai
bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării
drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit
căreia „pentru aceeaşi operaţiune pot fi invocate două temeiuri de drept",
procedura specială prevăzută de Legea nr. 58/1934, respectiv procedura generală
a contestaţiei la executare reglementată de Codul de procedură civilă,
împrejurare ce poate genera „o practică neunitară" a instanţelor
judecătoreşti, Curtea constată că acestea sunt aspecte ce ţin de interpretarea
şi aplicarea legii de către instanţele de judecată, competente în mod exclusiv
să stabilească normele aplicabile cauzelor deduse judecăţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la
ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dramitos Agro" - S.R.L.
din comuna Ciocârlia în Dosarul nr. 1.427/256/2008 al Judecătoriei Medgidia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu