DECIZIE Nr.
1461 din 9 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din
Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile
administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 860 din 22 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ioniţa Cochinţu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative
asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice -
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în' Dosarul nr. 3.591/108/2009 al
Curţii de Apel Timişoara -
Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.
1.710D/2010.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarele nr.
1.711D/2010 şi nr. 1.712D/2010, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative
asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice -
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad în Dosarele nr. 4'.575/108/2009 şi
nr. 6. 113/108/2009 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor
nr. 1.711D/2010 şi nr. 1.712D/2010 la Dosarul nr. 1.710D/2010, care este primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 21 iunie 2010, pronunţate în
dosarele nr. 3.591/108/2009, nr. 4.575/108/2009 şi nr. 6.113/108/2009, Curtea
de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative
asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a
Finanţelor Publice Arad, în cadrul soluţionării unor acţiuni prin care se
solicită plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor
condamnări cu caracter politic şi măsuri administrative asimilate acestora,
pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora „Nicio cheltuială
bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare", ale
art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de către Guvern şi
celelalte organe ale administraţiei publice, ale art. 148 alin. (2) privind
integrarea în Uniunea Europeană şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi.
1. In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art.
138 alin. (5) şi ale art. 111 alin. (1), autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că impactul financiar asupra bugetului general
consolidat, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, „este deosebit de
important, defavorabil, cu majorări ale cheltuielilor bugetare de stat, cu atât
mai mult cu cât nu se cunoaşte cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate
persoanelor îndreptăţite". Invocă în acest sens Decizia Curţii
Constituţionale nr. 36/1996, precum şi prevederile art. 15 din Legea nr.
500/2002 privind finanţele publice. Totodată, arată că proiectul legii în
discuţie a fost transmis Parlamentului spre adoptare de către Guvern, iar
înregistrarea proiectului de lege la Senat, ca primă Cameră sesizată, a avut
loc la data de 21 noiembrie 2007. Expunerea de motive nu a fost însoţită de
fişa financiară a actului normativ, care să aibă în vedere dispoziţiile art. 15
din Legea nr. 500/2002, singura analiză financiară fiind cea prevăzută la
Secţiunea a 4-a - Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât
pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung, cerinţa
constituţională nefiind respectată, iar legea fiind adoptată la 2 ani de la
data analizei ce cuprindea modificările cheltuielilor bugetare în anii 2008,
2009, 2010 şi 2011.
Dincolo de faptul că analiza financiară din expunerea
de motive devenise caducă prin trecerea a 2 ani până la adoptare, această
analiză nu satisface, în opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, exigenţele constituţionale şi
legale, întrucât are un caracter formal, fără acoperire reală, estimând că
numărul de cereri nu va fi mai mare de 10.000, iar valoarea despăgubirilor ce
ar putea fi acordate de către instanţele de judecată pentru prejudiciul
material suferit nu va depăşi 33.000 lei de persoană. Or, pe de o parte, până
în luna ianuarie 2010, după 6 luni de aplicare a legii, doar pe rolul
Tribunalului Constanţa există 600 de cauze cu un asemenea obiect, putându-se
estima că numărul va ajunge la 3.600 la sfârşitul perioadei de 3 ani, la
nivelul unui singur judeţ, iar pe de altă parte, instanţele judecătoreşti - în
lipsa unor criterii legale de cuantificare a despăgubirilor - au obligat statul
la plata de despăgubiri de zeci de ori mai mari, în
valoare de 600.000 de euro.
2. Referitor la încălcarea
dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate arată că art. 104 din Tratatul de la Maastricht,
instituind Uniunea Europeană (tratat care a devenit parte a dreptului intern
„prin Legea nr. 154/2005"), reglementează o anumită disciplină bugetară,
impunând statelor membre o obligaţie generală, aceea de a evita deficitele
publice excesive. Raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut (PIB)
nu trebuie să depăşească „valorile de referinţă" stabilite prin Protocol
(anexă la Tratat), respectiv 3% pentru raportul dintre deficitul public
prevăzut sau real şi PIB. Or, având în vedere că prin Legea bugetului de stat
pe anul 2010 nr. 11/2010 deficitul bugetar s-a stabilit la 35.024,1 milioane
lei şi că estimarea minimală este de peste 150.000 de cereri de chemare în
judecată (3.600 x 42 judeţe) în cei 3 ani de aplicare şi presupunând că fiecare
beneficiar va primi în medie 30.000 euro, efortul bugetar va fi de 1,5 miliarde
euro anual, respectiv 6 miliarde lei (aproximativ 1% din PIB). Acoperirea
acestor sume nu se va putea face nici prin alocare de sume suplimentare de la
Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, nici prin rectificări
bugetare.
3. Privitor la încălcarea
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate arată că prin prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 221/2009 nu se realizează un tratament juridic unitar pentru
persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri
administrative asimilate acestora, întrucât se produce o inechitate socială a
reparaţiei acordate cu titlu de prejudiciu moral în cadrul aceleiaşi categorii
de beneficiari, în egală măsură având impact moral
incontestabil „privarea de libertate în locuri de
detenţie sau pentru efectuarea de cercetări; internarea în spitale de
psihiatrie; stabilirea de domiciliu obligatoriu; strămutarea într-o altă
localitate; deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive
politice; exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi; încetarea contractului de
muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice". Există o categorie de persoane care au fost persecutate de regimul
politic şi nu au beneficiat până la apariţia Legii nr. 221/2009 de o minimă
reparaţie morală, însă prin dispoziţiile legale contestate se creează situaţia
unei discriminări între cei condamnaţi politic şi cei supuşi unor măsuri
administrative cu caracter politic, de vreme ce legiuitorul nu face distincţia
între situaţia în care s-a aflat o persoană supusă unui regim de detenţie şi situaţia
în care s-a aflat o persoană asupra căreia s-a luat o măsură administrativă.
Totodată, se creează discriminări între persoanele care au obţinut o minimă
reparaţie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009 şi cele care
obţin aceste despăgubiri după acest moment.
Răspunderea statului trebuie să se facă în acord cu
principiul proporţionalităţii, iar posibilitatea compensării prejudiciului moral cu o sumă de bani stabilită cu titlu de
daune morale are drept scop nu atât a repune victima într-o situaţie similară
cu cea avută anterior, cât a-i procura satisfacţia de ordin moral, susceptibilă
mai mult de o recunoaştere a însăşi măsurii luate asupra sa, ca fiind abuzivă,
principiu urmărit de legiuitorul român atât prin Decretul-lege nr. 118/1990 şi
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, cât şi prin Legea nr. 221/2009.
In final arată că, referitor la daunele morale în
general, sub aspectul cuantumului, statuând în echitate, astfel cum prevede
art. 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o poziţie
moderată prin acordarea unor sume rezonabile, cu titlu de reparaţie morală,
invocând, cu titlu de exemplu, „Cauza Ţarălungă, Cauza Temeşan sau Cauza
Oancea".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, care aveau următoarea
redactare:
- Art. 5 alin. (1) lit. a): „(1)
Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6
martie 1945 - 22
decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter
politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii
acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată,
în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea
statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul
moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va
ţine seama şi de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în
temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite
în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi al
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare;"
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter
politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor
dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispoziţiile modificatoare având
următoarea redactare:
„Art. I - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie
1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul
moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit
condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut
obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii
de gradul I;
3 2.500 de euro
pentru descendenţii de gradul al II-lea;»". Curtea
constată că art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 62/2010 modifică şi completează
dispoziţiile de lege criticate, prin introducerea a 3 puncte ce stabilesc
plafoane maxime ale cuantumului despăgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin.
(1) lit. a) din lege a fost preluată şi completată prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, şi
anume alin. (11).
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele
de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de
completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de
bază, identificându-se cu acesta.
Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr.
111/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanţa
de contencios constituţional a statuat că, în cazul în care, după invocarea
unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti,
prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională
se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa
redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea modificată este, în
principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.
Or, Curtea observă că dispoziţiile art. 5 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate şi completate
prin art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, cuprind două soluţii legislative
distincte, şi anume: pe de-o parte, teza întâi privind acordarea unor
despăgubiri (soluţie legislativă preluată şi de dispoziţiile modificatoare),
iar pe de altă parte, teza a doua, adică pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la
plafonarea cuantumului acestor despăgubiri (soluţie legislativă introdusă prin
dispoziţiile modificatoare).
Intrucât în cauza de faţă autorul excepţiei de
neconstituţionalitate critică soluţia legislativă de acordare a despăgubirilor
[soluţie cuprinsă şi de dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009, în forma anterioară modificării], Curtea constată că obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşadar, numai dispoziţiile
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Orice persoană care
a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter
politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii
acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată,
în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea
statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul
moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: [... ]".
Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în
calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că textul de
lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 111 alin. (1) privind informarea
Parlamentului de către Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice,
ale art. 138 alin. (5) potrivit cărora „Nicio cheltuială bugetară nu poate
fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare" şi
ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21
octombrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că
dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt
neconstituţionale.
Curtea observă că, deşi aceste decizii nu au fost publicate
în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, sunt aplicabile în
cauză dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 care prevăd că „Nu
pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale
printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", astfel că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate
a excepţiei de neconstituţionalitate (opozabil Curţii Constituţionale de la
data pronunţării deciziilor de admitere a excepţiei, respectiv 21 octombrie
2010, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, care încă nu
s-a efectuat) a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de
neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile
administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, excepţie ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor
Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad în dosarele nr.
3.591/108/2009, nr. 4.575/108/2009 şi nr. 6.113/108/2009 ale Curţii de Apel
Timişoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu