DECIZIE Nr.
1489 din 11 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art.
10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii
obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 110 din 11 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art.
13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Fruit Experience" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.993/182/2010 al
Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă si care formează obiect al Dosarului nr.
3.267D/2010 al'Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 mai 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 3.993/182/2010, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art.
13'alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Fruit Experience" - S.R.L. din Baia Mare într-un dosar având ca obiect
soluţionarea unei cereri privind emiterea unei ordonanţe de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în principal, că prevederile art. 2 alin.
(1) din ordonanţa de urgenţă încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 24 alin. (1)
privind dreptul la apărare şi în art. 44 alin. (1) privind dreptul de
proprietate privată, întrucât permite instanţei de judecată să soluţioneze
cauza doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea
să poată administra probe în apărare. Reglementarea acţiunii în anulare vine în
contradicţie cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu asigură un
proces echitabil pentru toate părţile.
Cu referire la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din
ordonanţa de urgenţă, autorul excepţiei arată că acestea împiedică exercitarea
dreptului la apărare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, deoarece soluţionarea cererii creditoarei se face
pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi, iar emiterea unui
titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă
prevederile constituţionale privind dreptul de proprietate.
Autorul excepţiei susţine că expresia „declaraţiile
părţilor" prevăzută de art. 10 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă este
neclară, susceptibilă de îngrădirea dreptului la apărare. Se mai arată că nu se
justifică limitarea mijloacelor de probă admise în cadrul acestei proceduri
numai la înscrisuri. In opinia autorului excepţiei, înmânarea de îndată a
ordonanţei de plată echivalează cu pronunţarea judecătorului înainte de a
administra orice probe.
Autorul consideră că art. 13 alin. (1), alin. (2) şi
alin. (5) din ordonanţa de urgenţă încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3)
privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare
şi art. 44 alin. (1) privind dreptul la proprietate privată din Constituţie.
Se apreciază că art. 13 alin. (1) din ordonanţa de
urgenţă nu precizează dacă cererea în anulare pe care o reglementează este sau
nu o cale de atac, dacă face parte din procedura contencioasă sau dacă,
dimpotrivă, face parte din procedura necontencioasă şi nu indică probele care
pot fi administrate; însă dacă s-ar reţine că este vorba numai de probe cu
înscrisuri, autorul susţine că acest fapt contravine exigenţelor asigurării
unui proces echitabil. De asemenea, această prevedere încalcă şi principiul
egalităţii în drepturi prin instituirea unui termen de atac mai scurt decât în
cazul litigiilor de drept comun.
Pe de altă parte, autorul excepţiei consideră că textul
art. 13 alin. (5) din actul normativ criticat permite creditorilor să ajungă în
situaţia în care ar putea abuza de drepturile conferite de ordonanţa de
urgenţă, încălcând principiul dreptului la apărare şi pe cel al egalităţii în
drepturi.
Autorul a mai precizat că se
creează o situaţie inegală între debitorul din procedura somaţiei de plată şi
pârâtul din procesele comerciale de drept comun prin faptul că se prevede o
singură cale de atac.
Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1)şi
art. 13 alin. (1), (2), (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 738 din 31
octombrie 2007, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): „Prezenta
ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce
reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte
comerciale.";
- Art. 7 alin. (1): „Pentru
soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente,
pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii
sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor
asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea
termenului de judecată.";
- Art. 10 alin. (1): „In
cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a
declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că
cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se
precizează suma şi termenul de plată.";
- Art. 13: „(1) Impotriva
ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10
zile de la data comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului
cauzei în primă instanţă.
[...]
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă.".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare şi art. 44 privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
I. Excepţia de
neconstituţionalitate care priveşte art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 este inadmisibilă, textul criticat neavând
legătură cu cauza, întrucât la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate
nici măcar nu s-a emis ordonanţa de plată.
Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva
acestei ordonanţe, iar excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi o
eventualitate, interesul celui ce ridică excepţia trebuind să fie născut, actual şi direct. In aceste
condiţii, această prevedere legală criticată nu îndeplineşte condiţia legăturii
cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. A admite că un
atare text ar avea legătură cu cauza ar însemna ca în anumite faze procesuale
să se poată ridica excepţii de neconstituţionalitate care să vizeze alte faze
procesuale, ceea ce este inadmisibil.
II. Curtea constată că asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art.
10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, Curtea s-a
pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 700 din 25 mai 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 415 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Decizia nr.
1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a stabilit că
„Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a
stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri
simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea
obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de
judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa
criticată. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului
rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă
instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că, potrivit
art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează
părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei
datorate nu înseamnă ca acesta se antepronunţă, întrucât hotărârea se va da
numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv
cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că procedura
reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi
exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din
contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite
numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor
părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că
cererea este întemeiată".
Soluţia şi considerentele deciziilor pronunţate sunt
aplicabile şi în cauza de faţă, deoarece nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (2) şi (5)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fruit Experience"
- S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.993/182/2010 al Judecătoriei Baia Mare
- Secţia civilă.
II. Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7
alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de acelaşi autor
în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae