DECIZIE Nr.
150 din 23 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 267 din 24 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romarta" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.253/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vll-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.253/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vll-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor
art. 30 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Romarta"
- S.A. din Bucureşti într-o
cauză ce areca obiect o cerere
de recuzare a unui judecător.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în cazul în care, în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedură civilă, cererea de
recuzare a unui judecător
poate fi soluţionată de un alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe şi aceleiaşi secţii, se încalcă dreptul părţilor ia un proces
echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vll-a comercială apreciază „ca fiind
constituţional ca o cerere de
recuzare formulată împotriva
unui judecător să fie soluţionată de un alt
judecător, ales aleatoriu, din
cadrul aceleiaşi secţii a Tribunalului Bucureşti".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile
legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere sub nici un aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil. In acest sens invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
aşa cum reiese din încheierea
de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 30 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările
aduse prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Din examinarea motivelor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea
acesteia Curtea constată că, în realitate, constituie obiect al excepţiei numai alin. 1 al acestui articol,
potrivit căruia „Recuzarea
judecătorului se
hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat".
In susţinerea
neconstituţionalităţii reglementării criticate autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţia legală criticată determină competenţa de soluţionare a cererii de recuzare, incident
procedural ce intervine în desfăşurarea normală a
procesului civil. Textul de lege criticat instituie regula potrivit căreia recuzarea se soluţionează de instanţa
sesizată cu acţiunea principală, judecătorul
recuzat neputând participa la alcătuirea completului care se va pronunţa asupra cererii de recuzare. Doar în situaţia în care, datorită recuzării mai
multor judecători, nu se poate
forma completul de judecată,
se prevede, în alin. 2 al art. 30 din Codul de procedură civilă, că cererea de
recuzare se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Aceste reguli de procedură se justifică prin
intenţia legiuitorului de a
împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii
actului de justiţie, ceea ce
contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil,
ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a
formulat cererea de recuzare.
In ceea ce priveşte susţinerea
autorului excepţiei potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înşişi colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluţionare a
acesteia, Curtea reţine că relaţiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi
instanţe sau chiar din cadrul
aceleiaşi secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea judecătorilor
care urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător şi, cu atât mai
puţin, nerespectarea regulilor
şi garanţiilor procedurale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil.
De altfel, prin Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că „sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare
la alcătuirea completelor de
judecată din mai mulţi judecători", aşa
încât nu poate fi primită
critica autorului excepţiei
potrivit căreia relaţia de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe ar
constitui un virtual impediment la soluţionarea obiectivă a
unei cereri de recuzare de către
colegii celui recuzat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4)
din Constituţie, al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 30 alin.
1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Romarta"
- S.A. din Bucureşti în
Dosarul nr. 8.253/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vll-a
comercială.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora