DECIZIE Nr. 151 din 23 mai 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale
art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 488 din 8 iulie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Cristina Nicoara - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Ion Cicileanu in Dosarul nr. 4/MF/2001 al Judecatoriei
Galati.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, invocand art. 63 alin. 2 din
Codul de procedura penala, potrivit caruia "Probele nu au valoare mai
dinainte stabilita [...]", precum si art. 6 alin. 2 din acelasi cod, care
prevede ca, "In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate
sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile
prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare". Se
apreciaza ca art. 24 din Constitutie nu este incalcat, intrucat inculpatul a
avut posibilitatea audierii martorilor in timpul urmaririi penale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie 2001, Judecatoria Galati a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si
ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion
Cicileanu in Dosarul nr. 4/MF/2001 al acelei instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia considera
ca dispozitiile art. 69 din Codul de procedura penala sunt in contradictie cu
prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de
nevinovatie, si cu cele ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare. Se arata
ca in privinta declaratiei invinuitului sau inculpatului, atribuindu-se valoare
probatorie acesteia numai in masura in care se coroboreaza cu alte probe
existente la dosarul cauzei, se incalca prezumtia de nevinovatie, deoarece se
presupune ca inculpatul nu spune adevarul, fiind interesat in ascunderea
acestuia. Totodata se atribuie sarcina probei inculpatului, care este astfel
obligat sa propuna administrarea unor probe care sa se coroboreze cu
declaratiile sale pentru a-si dovedi astfel nevinovatia. In sprijinul acestei
critici se invoca exemplul unor legislatii in care inculpatul este ascultat ca
martor, sub prestare de juramant.
Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca este incalcat si art. 24 alin.
(1) din Constitutie, deoarece legea conditioneaza valabilitatea apararii lui de
coroborarea declaratiilor sale cu alte probe existente in cauza. Or, standardul
diferit de apreciere stabilit prin art. 69 din Codul de procedura penala nu se
justifica in nici un fel. Este adevarat ca inculpatul este cel mai interesat in
modul cum decurge procesul penal, dar acesta nu este un argument suficient de
puternic pentru a considera ca acesta va ascunde adevarul si ca va influenta in
mod negativ desfasurarea procesului penal.
Cu privire la dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala
autorul exceptiei arata ca acestea sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1)
din Constitutie, prin aceea ca admite folosirea ca probe in cursul judecatii a
declaratiilor date de martori in afara judecatii, in cadrul unei proceduri
nepublice, fara ca inculpatul sa aiba posibilitatea de a pune intrebari acestor
martori. Se invoca in sustinerea afirmatiei prevederile art. 6 pct. 1 si 3 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solicitarea audierii
martorilor acuzarii si confruntarea cu acestia. In situatiile in care martorii
nu pot fi audiati, dreptul la aparare al inculpatului trebuie sa primeze.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, Judecatoria Galati arata ca, in ceea
ce priveste art. 69 din Codul de procedura penala, exceptia este nefondata.
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatilor, precum si declaratiile partii
vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, facute in
cursul procesului penal conform art. 75 din Codul de procedura penala, pot
servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte
sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Legiuitorul nu a dat valoare diferita declaratiilor inculpatului, in raport cu
celelalte mijloace de proba. Conform art. 63 alin. 2 din Codul de procedura
penala, probele nu au o valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea probelor se
face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit
convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate.
Legiuitorul roman manifesta rezerve justificate in ceea in priveste forta
probanta a declaratiilor invinuitului sau inculpatului, care, voluntar sau
involuntar, denatureaza realitatea. Pe aceeasi pozitie subiectiva, dar la polul
opus, se situeaza declaratiile partii vatamate.
Totodata, considera instanta, nu poate fi acceptata nici afirmatia
autorului exceptiei ca sarcina probei revine inculpatului. Art. 6 din Codul de
procedura penala prevede ca sarcina probei revine organului de urmarire penala
si instantei de judecata, iar art. 66 din acelasi cod prevede ca invinuitul sau
inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa, iar cand exista probe de
vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa dovedeasca lipsa de
temeinicie a acestora. Instanta apreciaza, de asemenea, ca dispozitiile art. 69
din Codul de procedura penala nu sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8)
si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie.
In ceea ce priveste critica adusa dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul
de procedura penala, instanta arata ca dreptul la aparare al inculpatului care
se afla in imposibilitatea de a pune intrebari martorului nu este incalcat,
deoarece inculpatul a avut posibilitatea de a face aceste operatiuni pe
parcursul urmaririi penale, cand martorul a fost audiat cu respectarea
dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala. In plus, legea
permite inculpatului sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala
prezentat acestuia in conditiile art. 257 din Codul de procedura penala, ocazie
cu care poate cere sa puna personal intrebari martorilor audiati sau sa
procedeze la o confruntare. Pe de alta parte, ar fi nejustificata neluarea in
considerare, in faza judecatii, a declaratiilor martorilor luate in faza
urmaririi penale cu respectarea normelor de procedura, atunci cand martorii,
din motive obiective, nu mai pot fi audiati direct de catre instanta de judecata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
Guvernul considera ca dispozitiile art. 69 din Codul de procedura penala nu
aduc atingere dreptului la aparare consacrat in art. 24 din Constitutie si nici
prezumtiei de nevinovatie prevazute la art. 23 alin. (8) din Constitutie, care
se reflecta in art. 66 din Codul de procedura penala, potrivit caruia
invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa isi probeze nevinovatia, iar daca
exista probe de vinovatie, are dreptul sa arate netemeinicia lor.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327
alin. 3 din Codul de procedura penala, Guvernul arata ca acestea nu contravin
prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul la
aparare. In punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca legea
ofera invinuitului sau inculpatului posibilitatea de a asista, direct sau
indirect, prin aparator, la audierea martorilor in cursul urmaririi penale
(art. 172 din Codul de procedura penala), iar cu prilejul prezentarii materialului
de urmarire penala inculpatul ia cunostinta de declaratiile martorilor si poate
cere confruntarea cu acestia. Asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene
a Drepturilor Omului, invocata de autorul exceptiei, este permisa folosirea
declaratiilor martorilor date in faza anterioara judecatii, chiar daca
inculpatul nu a asistat la aceste audieri, cu conditia sa fi fost respectate
drepturile apararii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
69 si ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, care au urmatorul
continut:
- Art. 69: "Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in
cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in
care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor
existente in cauza.";
- Art. 327 alin. 3: "Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai
este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul
urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 69 si ale art. 327 alin. 3
din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) si
ale art. 24 alin. (1) din Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata
urmatoarele:
I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 69 din Codul de procedura penala, in sensul ca acestea ar institui un
standard diferit in evaluarea declaratiilor invinuitului sau inculpatului ca
mijloc de proba, aceasta nu este intemeiata, deoarece conform art. 63 alin. 2
din Codul de procedura penala probele nu au o valoare mai dinainte stabilita.
Aprecierea probelor se face de catre organele judiciare potrivit convingerii
lor, formata in urma examinarii probelor administrate in cauza. Rezerva
manifestata de legiuitor in ceea ce priveste forta probanta a declaratiilor
invinuitului sau inculpatului este justificata din punct de vedere psihologic
prin pozitia procesuala a acestuia in proces, dupa cum este justificata in cazul
declaratiilor partii civile, ale partii vatamate si ale partii responsabile
civilmente, fata de care se manifesta aceeasi rezerva (art. 75 din Codul de
procedura penala).
Curtea constata ca nu este justificata nici invocarea incalcarii prezumtiei
de nevinovatie consacrate de art. 23 alin. (8) din Constitutie, avand in vedere
dispozitiile art. 6 din Codul de procedura penala, care prevad ca sarcina
probei revine organelor judiciare, precum si dispozitiile art. 66 din acelasi
cod, care prevad ca invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze
nevinovatia sa, iar in cazul in care exista probe de vinovatie, invinuitul sau
inculpatul are dreptul sa probeze lipsa de temeinicie a acestora.
De altfel, prin dispozitiile criticate legiuitorul a asigurat aflarea
adevarului, conferind dreptul instantei de a cantari si corobora ansamblul
materialului probator din cauza.
II. Referitor la dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura
penala, autorul exceptiei arata ca acestea sunt contrare prevederilor art. 24
alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca admit folosirea ca probe in cursul
judecatii a declaratiilor date de martori in afara judecatii, in cadrul unei
proceduri nepublice, fara ca inculpatul sa aiba posibilitatea de a pune
intrebari acestor martori.
Sub acest aspect Curtea constata ca textul de lege criticat a fost
reglementat in considerarea unor situatii obiective, exceptionale, in care
martorul audiat in faza urmaririi penale nu se mai poate prezenta in fata
instantei judecatoresti pentru o noua audiere. In aceste cazuri speciale Curtea
considera ca dreptul la aparare al inculpatului nu este incalcat, intrucat
acesta a avut posibilitatea de a se confrunta cu martorii in cursul urmaririi
penale, atunci cand acestia au fost audiati cu respectarea dispozitiilor art.
172 alin. 1 din Codul de procedura penala. Pe de alta parte, este in interesul
aflarii adevarului sa se tina seama de declaratiile martorului legal audiat,
aflat in imposibilitate obiectiva de a se prezenta in fata judecatorului pentru
a da o noua declaratie.
In ceea ce priveste presupusul conflict de interese intre interesul general
al societatii si interesul personal al inculpatului, conflict care, in opinia
autorului exceptiei, ar trebui solutionat intotdeauna in favoarea inculpatului,
Curtea retine ca primordiala in realizarea actului de justitie este aflarea
adevarului, cu respectarea principiilor constitutionale si procesual penale
privind dreptul la aparare.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 si ale
art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion
Cicileanu in Dosarul nr. 4/MF/2001 al Judecatoriei Galati.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 mai 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu