DECIZIE Nr. 158 din 21 septembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din
Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si
administrarea fondului forestier national, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 15 noiembrie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national,
republicata, exceptie ridicata de Marin Calinescu in Dosarul nr. 13.189/1999 al
Judecatoriei Pitesti.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, precum si a
celorlalte parti (Ion Ionescu si Ocolul Silvic Poiana Lacului, judetul Arges),
fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind nefondata, considerand ca dispozitiile art.
31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, aprobata cu modificari si completari
prin Legea nr. 141/1999 si republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000, nu contravin prevederilor constitutionale
cuprinse in art. 41 alin. (1) si (2) si in art. 135 alin. (1), (2) si (3).
Potrivit prevederilor alin. (1) si (6) ale art. 41 din Constitutie, continutul
si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar dreptul de
proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului. Or,
prin ordonanta criticata, padurile, indiferent de forma de proprietate, sunt
calificate drept avutie de interes national, de care beneficiaza intreaga
societate. Totodata, in temeiul art. 134 alin. (2) lit. e) din Constitutie,
statul este obligat sa asigure refacerea si ocrotirea mediului inconjurator,
precum si mentinerea echilibrului ecologic, Ordonanta Guvernului nr. 96/1998,
republicata, avand ca scop tocmai indeplinirea acestor obligatii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 aprilie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 13.189/1999,
Judecatoria Pitesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32^2 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998
privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier,
republicata, exceptie ridicata de Marin Calinescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile mentionate contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art.
41 alin. (1) si (2), precum si in art. 135 alin. (1), (2) si (3), deoarece prin
sanctionarea penala a proprietarului padurii pentru taierea arborilor situati
pe propria suprafata de teren se incalca dreptul de dispozitie, ca atribut al
dreptului de proprietate privata, garantat, prin aceste texte, de Constitutie.
De vreme ce proprietarul are drept de dispozitie, nu se poate concepe ca
savarseste o fapta ilicita atunci cand taie arbori de pe proprietatea sa.
Totodata se considera ca este incalcat si principiul ocrotirii in mod egal a
proprietatii, cuprins in alin. (2) al art. 41 din Constitutie, deoarece o
institutie a statului care dispune taierea arborilor nemarcati nu este trasa la
raspundere penala, in timp ce o persoana fizica aflata in aceeasi situatie
raspunde penal.
Judecatoria Pitesti, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, apreciaza ca aceasta este neintemeiata, intrucat
dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale
invocate de autorul exceptiei, ci, dimpotriva, sunt in deplina concordanta cu
acestea. Astfel, Constitutia prevede in art. 41 alin. (1) ca "Dreptul de
proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Codul civil, definind
proprietatea, prevede in art. 480 ca "Proprietatea este dreptul ce are
cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa
in limitele determinate de lege", dispozitie legala care este in
conformitate cu Constitutia. Totodata instanta de judecata arata ca exercitarea
dreptului de proprietate de catre proprietarii terenurilor cu vegetatie
forestiera, care constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate,
fondul forestier national, trebuie sa se faca potrivit dispozitiilor art. 43
din Codul silvic, care prevad ca arborii destinati sa fie taiati se vor marca,
in prealabil, de catre personalul silvic, in conformitate cu normele tehnice.
Aceste masuri au ca scop prevenirea taierilor masive si a despaduririi
terenurilor, care ar avea grave consecinte asupra mediului inconjurator, asupra
climei si, prin urmare, asupra sanatatii intregii populatii, padurile
reprezentand un factor de conservare a echilibrului ecologic. Instanta considera
ca aceasta a fost ratiunea pentru care legiuitorul a incriminat prin art. 32^2,
introdus in Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 prin Legea nr. 141/1999 pentru
aprobarea acesteia, fapta proprietarului de a taia fara drept arborii, iar prin
art. 32^3, distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a
unor suprafete de paduri de catre proprietari ori incendierea acestora. Se mai
arata ca prin dispozitiile legale criticate este sanctionata penal exercitarea
abuziva a dreptului de proprietate, in afara limitelor determinate de lege. In
final, instanta considera ca textul de lege criticat este in concordanta cu
prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, intrucat si in situatia in care
proprietar al terenului cu vegetatie forestiera este statul, legiuitorul
incrimineaza fapta de a taia fara drept arborii, subiect activ al infractiunii
fiind persoana care taie sau dispune in mod abuziv taierea, iar nu statul,
avand in vedere ca actele materiale de taiere sau de scoatere din radacini a
arborilor nu sunt efectuate de stat ca entitate juridica.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, precizeaza ca
art. 32^2 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, care face obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate, a devenit art. 31 ca urmare a republicarii acestei
ordonante (astfel cum a fost aprobata, modificata si completata prin Legea nr.
141/1999) in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie
2000. Referindu-se la acest text si la critica de neconstitutionalitate,
presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia este nefondata, deoarece
nu sunt incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 41 alin. (1) si
(2) si in art. 135 alin. (1), (2) si (3). Se arata ca dispozitiile art. 41
alin. (1) din Constitutie trebuie aplicate in intregime si in special fraza a
doua, potrivit careia "Continutul si limitele acestor drepturi (deci si
ale dreptului de proprietate) sunt stabilite de lege". De asemenea,
trebuie avute in vedere si prevederile art. 41 alin. (6) din Legea
fundamentala, potrivit carora "Dreptul de proprietate obliga la
respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei
vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii
sau obiceiului, revin proprietarului". Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 a
urmarit tocmai stabilirea unor astfel de obligatii, avand in vedere ca in art.
1 se prevede ca padurile, indiferent de proprietate, sunt calificate drept
avutie de interes national, de care beneficiaza intreaga societate. Prin
aceasta este indeplinita si prevederea constitutionala cuprinsa in art. 134
alin. (2) lit. e), care instituie obligatia statului de a asigura refacerea si
ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic.
Fondul forestier devine astfel o chestiune de interes public, care, fara a
afecta esenta dreptului de proprietate privata asupra padurilor, determina
adecvarea conduitei proprietarilor la anumite exigente subsumate acestui
obiectiv. In finalul punctului de vedere se arata ca textul de lege criticat nu
afecteaza nici prevederile art. 135 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie,
deoarece acestea, consacrand tocmai ideea ocrotirii proprietatii si a tipurilor
de proprietate de catre stat, nu se afla in contradictie cu norma penala prin
care este sanctionata o conduita ilicita a proprietarului padurii.
Presedintele Senatului si Guvernul Romaniei nu au trimis punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Autorul exceptiei contesta constitutionalitatea dispozitiilor art. 32^2,
text introdus in continutul Ordonantei Guvernului nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national
prin Legea nr. 141/1999 pentru aprobarea acestei ordonante. In baza art. IV din
Legea nr. 141/1999, Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, modificata si completata,
a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 24
ianuarie 2000, dandu-se textelor o noua numerotare, in care art. 32^2 a devenit
art. 31. In consecinta, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu il mai
poate constitui art. 32^2, ci art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998,
republicata. Acest text are urmatoarea redactare: "(1) Taierea sau
scoaterea din radacini, fara drept, din paduri, indiferent de forma de
proprietate, de arbori si lastari, de catre proprietari, detinatori sau de
oricare alta persoana, daca volumul masei lemnoase astfel extrase este de peste
5 mc sau daca volumul acesteia este sub aceasta limita, iar fapta a fost
savarsita de cel putin doua ori in interval de 2 ani, constituie infractiune si
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta a avut ca urmare extragerea unui volum de peste 20 mc,
pedeapsa este inchisoarea de la 1 la 5 ani.
(3) Cand fapta a avut ca urmare extragerea unui volum de peste 50 mc,
pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Maximul pedepselor prevazute la alin. (1) - (3) se majoreaza cu 3 ani
in cazul in care faptele au fost savarsite in urmatoarele imprejurari:
a) de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) de o persoana avand asupra sa o arma sau substante chimice periculoase;
c) in timpul noptii;
d) in arii forestiere protejate.
(5) Tentativa se pedepseste."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate
sunt:
Art. 41 alin. (1) si (2):
"(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt
garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor."
Art. 135 alin. (1), (2) si (3):
"(1) Statul ocroteste proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privata.
(3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale."
In opinia autorului exceptiei sanctionarea penala a proprietarului pentru
taierea arborilor de pe proprietatea sa reprezinta o incalcare a dreptului sau
de dispozitie, care este garantat de Constitutie. Totodata se considera ca
dispozitiile legale criticate se aplica in mod discriminatoriu, numai
persoanelor fizice, iar nu si in cazul in care proprietarul terenului cu
vegetatie forestiera este statul si taierea ilegala se dispune de catre o
autoritate a statului.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din
Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, republicata, Curtea constata ca nu pot fi
retinute sub nici un aspect criticile formulate, pentru urmatoarele
considerente:
Potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie: "Dreptul de proprietate,
precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege." Definind proprietatea, Codul
civil prevede in art. 480 ca aceasta este "dreptul ce are cineva de a se
bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele
determinate de lege". Totodata, in temeiul art. 41 alin. (6) din
Constitutie "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor
privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului".
Referitor la dreptul de proprietate asupra padurilor, la continutul si
limitele acestui drept, Codul silvic (Legea nr. 26/1996) prevede in art. 1 ca
padurile si terenurile destinate impaduririi "[...] constituie, indiferent
de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national", iar in
art. 4 alin. 2 se precizeaza ca "Dreptul de proprietate asupra terenurilor
care constituie fondul forestier national se exercita in conformitate cu
dispozitiile prezentului Cod silvic". In art. 4 alin. 1 din acelasi cod se
arata ca "Fondul forestier national este, dupa caz, proprietate publica
sau privata si constituie bun de interes national". Cu privire la fondul
forestier proprietate privata, art. 64 alin. 2 din Codul silvic prevede ca
"Proprietarii de paduri si de alte terenuri din fondul forestier
proprietate privata au obligatia sa le gospodareasca in conformitate cu regimul
silvic si cu regulile privind protectia mediului", iar in art. 66 alin. 1
se prevede ca "Modul de gospodarire a fondului forestier proprietate
privata este stabilit prin amenajamente silvice. Acestea se intocmesc pe
trupuri de padure si pe ansamblul localitatii, fara a afecta dreptul de
proprietate. Nerespectarea prevederilor acestora constituie contraventie sau
infractiune, dupa caz".
Prin urmare, rezulta ca dreptul de proprietate asupra fondului forestier nu
poate fi exercitat decat cu respectarea tuturor acestor reglementari care ii
determina continutul si limitele.
Curtea observa ca obiectul de reglementare al Ordonantei Guvernului nr.
96/1998 are in vedere tocmai stabilirea unor astfel de obligatii in sarcina
proprietarilor de terenuri acoperite cu vegetatie forestiera, textul de lege
criticat (art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, republicata)
sanctionand nerespectarea acestor obligatii prevazute de lege, in limitele
prevazute de Constitutie in art. 41 alin. (1) si (6). Respectarea riguroasa a
acestor norme este necesara pentru a preveni taierile masive de arbori si
despadurirea terenurilor, care ar avea consecinte grave asupra mediului
inconjurator si asupra sanatatii populatiei. Aceste interese majore impun
incriminarea si sanctionarea faptelor prevazute in textul de lege criticat,
chiar daca acestea sunt savarsite de proprietarii terenurilor forestiere.
Referitor la aceasta critica de neconstitutionalitate Curtea constata ca
dispozitiile art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, republicata, nu
numai ca nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constitutie, ci,
dimpotriva, constituie o aplicare a acestora. Astfel, potrivit textului
constitutional invocat de insusi autorul exceptiei, dreptul de proprietate
poate fi limitat, continutul si limitele acestuia stabilindu-se prin lege.
Aceasta prevedere constitutionala a fost respectata, intrucat textul de lege
criticat a fost introdus in Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 prin Legea nr.
141/1999, lege prin care ordonanta a fost aprobata, cu modificari si
completari, art. 32^2 devenind, ulterior republicarii ordonantei si renumerotarii,
art. 31.
Curtea constata, de asemenea, ca art. 31 din Ordonanta Guvernului nr.
96/1998, republicata, nu contravine nici prevederilor alin. (2) al art. 41 din
Constitutie, deoarece textul incrimineaza si sanctioneaza, indiferent de forma
de proprietate, taierea sau scoaterea din radacini a arborilor fara drept,
principiul ocrotirii in mod egal a proprietatii private nefiind astfel
incalcat. Rezulta in mod evident ca nu se creeaza nici o discriminare sau o
ocrotire diferita a dreptului de proprietate privata in raport cu titularul.
Referitor la incalcarea prin dispozitiile legale criticate a prevederilor
art. 135 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine ca nu pot fi primite
criticile formulate de autorul exceptiei, intrucat obligatia statului de a ocroti
proprietatea, consfintita de textul constitutional, nu este in nici un mod
incalcata prin incriminarea si sanctionarea unor fapte care afecteaza mediul
inconjurator si echilibrul ecologic.
Curtea mai constata ca dispozitiile art. 31 din Ordonanta Guvernului nr.
96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului
forestier national, republicata, nu incalca nici prevederile constitutionale
cuprinse in alin. (2) si (3) ale art. 135, potrivit carora "Proprietatea
este publica sau privata" si "Proprietatea publica apartine statului
sau unitatilor administrativ-teritoriale", deoarece nu schimba
clasificarea proprietatii si nici apartenenta proprietatii publice.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta
Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea
fondului forestier national, republicata, exceptie ridicata de Marin Calinescu
in Dosarul nr. 13.189/1999 al Judecatoriei Pitesti, judetul Arges.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Marioara Prodan