DECIZIE   Nr. 160 din 19 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) teza finala din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 610 din 14 decembrie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii, ridicata de Maria Chiriac in Dosarul nr. 255/1999 al Tribunalului Iasi.
    La apelul nominal Consiliul Local al Comunei Tutora este reprezentat de consilier juridic Mihaela Adriana Fonocu. Lipsesc celelalte parti, si anume Maria Chiriac si Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat - Trezoreria Iasi, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Consiliului Local al Comunei Tutora considera ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, deoarece autoarea acesteia, lasand sa se judece procesul de catre instanta de fond, fara a ridica exceptia, se supune autoritatii lucrului judecat. Neatacand sentinta, creditoarea, autoare a exceptiei, a considerat-o legala si temeinica si, implicit, a considerat ca art. 136 din Codul muncii, in temeiul caruia au fost acordate drepturile banesti solicitate, este constitutional. Se apreciaza, de asemenea, ca, prin invocarea exceptiei de neconstitutionalitate in fata instantei de apel, creditoarea-apelanta isi contesta titlul executoriu pe baza caruia a formulat cererea de infiintare si validare a popririi.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei, deoarece considera ca art. 136 alin (1) din Codul muncii este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constitutie, fiind contrar prevederilor constitutionale ale art. 38 privind dreptul la munca.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 aprilie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 255/1999, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii, ridicata de Maria Chiriac. Exceptia a fost invocata cu ocazia judecarii apelului introdus impotriva Sentintei civile nr. 12.570 din 11 septembrie 1998, prin care Judecatoria Iasi a respins cererea de infiintare si validare a popririi, formulata de autoarea exceptiei, in temeiul art. 136 din Codul muncii.
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 136 din Codul muncii "trebuie considerate desuete sub aspectul lor restrictiv, in raport cu prevederile constitutionale care garanteaza dreptul persoanei vatamate la repararea pagubei atunci cand, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea la timp a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca, in masura in care exceptia vizeaza dispozitiile alin. (2) si (3) ale art. 136 din Codul muncii, este inadmisibila, deoarece acestea nu sunt pertinente in solutionarea cauzei. In consecinta, in temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta de judecata a respins exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. In ceea ce priveste insa alin. (1) al aceluiasi articol, instanta considera ca acesta este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat contravine legii fundamentale.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata, art. 136 alin. (1) din Codul muncii fiind constitutional, intrucat "cuprinde reglementarea speciala in materie, specifica dreptului muncii, nefiind posibila aplicarea altor reguli, cum ar fi cele referitoare la despagubirea integrala, care opereaza in materia dreptului civil".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia este neintemeiata. Se arata ca nu se poate retine incalcarea prevederilor art. 48 alin. (1) din Constitutie prin art. 136 alin. (1) din Codul muncii, intrucat aceste prevederi constitutionale nu au incidenta asupra raspunderii patrimoniale a unitatii, reglementata de normele dreptului muncii. Textul de lege criticat, se arata in continuare, nu contravine nici prevederilor art. 38 din Constitutie, "intrucat instituirea unei masuri reparatorii, constand in reincadrarea in munca si acordarea unei despagubiri ce reprezinta echivalentul banesc al prejudiciului cauzat persoanei incadrate in munca prin desfacerea nejustificata a contractului pe intreaga perioada in care a fost privata de posibilitatea de a munci, constituie o garantie a dreptului la munca si o masura de protectie sociala a muncii". Nici abrogarea prin art. 150 alin. (1) din Constitutie nu se poate sustine, deoarece, in opinia Guvernului, textul de lege criticat, desi este anterior Constitutiei, nu contravine dispozitiilor si principiilor acesteia.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, concluziile scrise, depuse de autoarea exceptiei, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    I. Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Prin Incheierea din 28 aprilie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 255/1999, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii (adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972), care au urmatorul cuprins: "In caz de anulare a desfacerii contractului de munca, unitatea este obligata sa reincadreze in functia avuta pe cel caruia i s-a desfacut contractul in mod nejustificat si sa-i plateasca pe timpul cat a fost lipsit de salariu din aceasta cauza o despagubire calculata pe baza salariului sau mediu realizat in ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de munca." Din analiza concluziilor scrise, depuse in "motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, rezulta insa ca, in realitate, aceasta vizeaza doar teza finala a alin. (1) al art. 136 din Codul muncii, care se refera la modul de calcul al despagubirilor cuvenite salariatului reintegrat in munca ca urmare a anularii desfacerii contractului de munca. Ca urmare, Curtea Constitutionala se va pronunta numai asupra acestor dispozitii legale, iar nu si asupra dispozitiilor cuprinse in teza intai a alin. (1) al art. 136 din Codul muncii.
    II. Examinand in continuare legalitatea sesizarii in baza dispozitiilor tezei finale a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, care limiteaza controlul de constitutionalitate exclusiv la dispozitiile legale "de care depinde solutionarea cauzei", Curtea constata ca dispozitiile art. 136 alin. (1) teza finala din Codul muncii sunt pertinente pentru solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecatoresti, sesizata cu apelul declarat impotriva sentintei prin care se respinsese cererea de infiintare si validare a popririi, in executarea obligatiei de plata a despagubirilor. Este adevarat ca in cadrul procedurilor de executare nu mai pot fi formulate cereri cu privire la fondul litigiului, care a fost solutionat prin hotararea judecatoreasca, devenita titlu executoriu, in baza careia se realizeaza executarea. Dar in speta instanta de fond, care a solutionat definitiv si irevocabil plangerea impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca, nu a stabilit cuantumul despagubirilor cuvenite, dispunand doar anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, reintegrarea salariatului si plata despagubirilor pe perioada de la data desfacerii contractului de munca pana la data reintegrarii efective a salariatului. Intr-o atare situatie, stabilirea cuantumului exact al despagubirilor datorate revine instantei de executare, care, prin urmare, trebuie sa decida daca sunt sau nu aplicabile dispozitiile tezei finale a art. 136 alin. (1) din Codul muncii, potrivit carora calcularea despagubirilor se face pe baza salariului mediu realizat in ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de munca.
    III. Analizand continutul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu poate fi primita sustinerea autorului exceptiei referitoare la faptul ca prin dispozitiile art. 136 alin. (1) teza finala din Codul muncii se incalca art. 48 din Constitutie, conform caruia persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Intr-adevar, aceste prevederi constitutionale au in vedere indeplinirea, printre altele, a dublei conditii ca vatamarea sa fi fost cauzata de o autoritate publica, prin intermediul unui act administrativ. In speta insa primaria nu a actionat in calitate de autoritate publica, ci in cea de angajator, deci de parte in cadrul contractului de munca, iar decizia desfacerii contractului de munca nu este un act administrativ, ci un act de dreptul muncii.
    Pe de alta parte, Curtea Constitutionala retine ca, potrivit art. 38 alin. (1) teza intai din Constitutie, "Dreptul la munca nu poate fi ingradit". Aceste dispozitii sunt cuprinse in titlul II al Constitutiei, intitulat "Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale".
    Avand in vedere prevederile constitutionale ale art. 11 alin. (1), potrivit carora "Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte", precum si ale art. 20 alin. (1), in temeiul carora "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte", Curtea retine, de asemenea, ca Romania este semnatara a mai multor acte internationale care recunosc si garanteaza dreptul la munca. Astfel, prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, a fost ratificat Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, adoptat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Potrivit art. 6 pct. 1 din acest act international "Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul la munca, ce cuprinde dreptul pe care il are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata, si vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept". In plus, prin art. 7 din acelasi act international, statele parti "recunosc dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de conditii de munca juste [...]", drept care trebuie sa asigure, printre altele, dar indeosebi "remuneratia". Tot astfel, prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, a fost ratificata Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996. Conform art. 1 pct. 2 din Carta sociala europeana revizuita, "In vederea exercitarii efective a dreptului la munca, partile se angajeaza: [...] 2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucratorului de a-si castiga existenta printr-o munca liber intreprinsa".
    In raport cu dispozitiile reproduse ale art. 38 alin. (1) teza intai din Constitutie si in lumina prevederilor internationale mentionate, Curtea constata ca sunt neconstitutionale prevederile tezei finale a art. 136 alin. (1) din Codul muncii, referitoare la limitarea despagubirii cuvenite salariatului la o suma calculata pe baza salariului mediu realizat in ultimele 3 luni anterioare desfacerii nelegale a contractului de munca.
    In speta, este stabilit prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila ca dreptul la munca al autorului exceptiei a fost incalcat prin desfacerea nelegala a contractului de munca de catre primarie si ca deci persoana angajata a fost lipsita astfel, printr-un act injust al angajatorului, de incasarea salariului. Salariul reprezinta, neindoielnic, scopul principal al exercitarii dreptului la munca. Aceasta determina consecinta ca, pentru perioada in care un salariat a fost impiedicat printr-o masura nelegala sa isi indeplineasca obligatiile prevazute in contractul de munca si, corelativ, sa isi primeasca salariul ce i s-ar fi cuvenit pentru munca pe care ar fi prestat-o daca nu i-ar fi fost incalcat de catre angajator dreptul la munca, acest salariat are dreptul de a beneficia de o despagubire echivalenta cu totalul sumelor de bani pe care le-ar fi primit daca nu s-ar fi luat de catre angajator masura nelegala de indepartare din munca.
    Limitarea la o suma comensurata pe baza unor criterii artificiale a despagubirii acordate in cazul reintegrarii in munca a celui caruia i s-a desfacut contractul de munca in mod nejustificat constituie, de altfel, o derogare de la regula generala de drept al muncii, stabilita prin art. 111 alin. (1) din Codul muncii, conform caruia: "Unitatea este obligata, in conditiile legii, sa despagubeasca persoana incadrata in munca, in situatia in care aceasta a suferit, din culpa unitatii, un prejudiciu in timpul indeplinirii indatoririlor de munca sau in legatura cu serviciul." Asa fiind, dispozitiile art. 136 alin. (1) teza finala din Codul muncii sunt neconstitutionale si prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Si aceasta intrucat se afla in situatii egale salariatii carora li s-a creat un prejudiciu prin desfacerea nelegala, din culpa unitatii, a contractului de munca, adica salariatii aflati in ipoteza reglementata prin art. 136 alin. (1) teza finala din Codul muncii, precum si salariatii carora li s-a creat un prejudiciu prin vreo alta fapta culpabila a angajatorului decat desfacerea nelegala a contractului de munca, adica salariatii aflati in ipoteza reglementata prin art. 111 alin. (1) din Codul muncii. De aceea, in vederea respectarii principiului constitutional stabilit prin art. 16 alin. (1) din legea fundamentala, este necesara, pentru toate aceste situatii, instituirea unui tratament juridic nediscriminatoriu, care presupune aplicarea regulii generale cuprinse in art. 111 alin. (1) din Codul muncii.
    Fata de cele aratate in privinta neconstitutionalitatii art. 136 alin. (1) teza finala din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972, adica anterior adoptarii Constitutiei, rezulta ca sunt incidente dispozitiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentala, conform carora "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii", cu consecinta constatarii, pe aceasta cale, ca prevederile legale mentionate nu mai sunt in vigoare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Maria Chiriac in Dosarul nr. 255/1999 al Tribunalului Iasi si constata ca sunt contrare Constitutiei si, in consecinta, nu mai sunt in vigoare, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile tezei finale a art. 136 alin. (1) din Codul muncii, conform carora despagubirea cuvenita salariatului reincadrat in functia avuta, ca urmare a anularii desfacerii contractului de munca, este "calculata pe baza salariului sau mediu realizat in ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de munca".
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 octombrie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman