DECIZIE Nr.
1689 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie raportat
la art. 146 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 89 din 10 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (3)
din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie raportat la art. 146 din Codul penal, excepţie
ridicată de Ovidiu-Marius Rusu şi Laura-Mirela Spătaru în Dosarul
nr. 4.709/176/2007 al Tribunalului Alba - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorii
excepţiei au transmis Curţii cereri de amânare a
soluţionării cauzei în vederea angajării unor
apărători aleşi.
Reprezentantul Ministerului Public se opune
amânării judecării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererile de acordare a
unui nou termen.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest
sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 4.709/176/2007, Tribunalul Alba -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181
alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 146 din Codul
penal. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu-Marius Rusu şi
Laura-Mirela Spătaru cu ocazia soluţionării apelurilor formulate
împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Judecătoria Alba
Iulia, privind condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii
prevăzute şi pedepsite de art. 181 alin. (1) şi (3)
din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000
raportat la art. 146 din Codul penal încalcă dreptul la un proces
echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi principiul
legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile
constituţionale referitoare la domeniul de reglementare al legii organice,
deoarece condiţionează încadrarea juridică a faptei
săvârşite de cuantumul pagubei materiale produse, care nu ar putea fi
stabilit decât prin hotărâre judecătorească definitivă,
aducând astfel atingere predictibilităţii normei incriminatoare.
Tribunalul Alba - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu
încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000
raportat la art. 146 din Codul penal sunt constituţionale, întrucât nu
aduc atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens,
la deciziile Curţii Constituţionale nr. 343/2008 şi nr.
1.034/2008. Mai arată că dispoziţiile art. 23 alin. (11) şi
(12) din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 181 alin. (3) din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
219 din 18 mai 2000, introduse prin Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, raportat
la art. 146 din Codul penal, având următorul cuprins:
- Art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000: „Dacă
faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe
deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi
interzicerea unor drepturi.";
- Art. 146 din Codul penal: „Prin consecinţe
deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de
200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii,
cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre
unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane
juridice sau fizice."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces
echitabil, ale art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de
nevinovăţie şi principiul legalităţii pedepsei şi
ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la domeniul de reglementare al legii
organice, precum şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi
dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 privind principiul legalităţii
pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 181 alin. (3)
din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 146 din Codul penal au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la
aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici
similare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 552 din 15 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie
2008, şi Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, prin
care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate criticile
privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate,
pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
raportat la art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de
Ovidiu-Marius Rusu şi Laura-Mirela Spătaru în Dosarul nr.
4.709/176/2007 al Tribunalului Alba - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică