DECIZIE   Nr. 18*) din 14 martie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 343 din 12 decembrie 1994

    *) A se vedea Decizia nr. 95 din 21 octombrie 1994.

    Victor Dan Zlatescu    - presedinte
    Ion Filipescu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145, art. 147 si art. 148 din Codul penal, a titlului IV - Infractiuni contra avutului obstesc si a titlului VI cap. I, Partea speciala - Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, invocata de reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia in cauza ce formeaza obiectul Dosarului nr. 7986/1992 al acestei instante.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 9 martie 1994 in prezenta procurorului si a partii civile - Societatea Comerciala "Sada" - S.A. Cluj-Napoca si au fost consemnate in incheierea din acea data, pronuntarea fiind amanata pentru astazi, 14 martie 1994.
    Procurorul a sustinut, in esenta, ca exceptia este inadmisibila deoarece priveste o lege anterioara Constitutiei si, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din legea fundamentala, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 23-26 din Legea nr. 47/1992, numai legile si ordonantele adoptate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. De altfel, exceptia nu poate fi primita si pentru ca dispozitiile constitutionale nu opereaza direct si automat, ci mijlocit, prin intermediul legiuitorului ordinar, care are obligatia de a completa si a preciza reglementarile de principiu ale legii fundamentale.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin rechizitoriul nr. 355/P/1991 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia, Precup Petru a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute la art. 178 si art. 249 din Codul penal, cauza formand obiectul Dosarului nr. 7986/1992 al Judecatoriei Alba Iulia.
    La termenul de judecata din 26 octombrie 1992, reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145, art. 147 si art. 148 din Codul penal, a titlului IV - Infractiuni contra avutului obstesc si a titlului VI cap. I, Partea speciala - Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul. Instanta a aminat cauza la 16 noiembrie 1992, in vederea motivarii in fapt si in drept a exceptiei, si prin incheierea din aceeasi data a sesizat Curtea Constitutionala.
    In sustinerea exceptiei se arata, in esenta, ca normele penale care incrimineaza si pedepsesc faptele contra avutului obstesc sunt in contradictie cu dispozitiile art. 41, art. 134 si 135 din Constitutie.
    Exprimandu-si opinia, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta a considerat ca neconcordanta dintre reglementarile Constitutiei si legile anterioare poate fi interpretata ca o abrogare tacita, consecinta acestei interpretari constand in posibilitatea recalificarii faptelor savarsite in functie de raporturile sociale incalcate, a consecintelor juridice create potrivit normelor legale existente si reglementate in Codul penal.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, au fost solicitate, potrivit Legii nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere primit de la Guvern se contesta competenta Curtii Constitutionale in solutionarea exceptiei invocate, considerand ca aceasta nu este o problema de ordin constitutional, ci o chestiune de interpretare juridica de competenta instantelor judecatoresti. Pe fond, se sustine ca atat notiunea obstesc folosita in art. 145 din Codul penal, cat si categoria juridica de avut obstesc nu sunt contrare Constitutiei, aceasta din urma avand o sfera mai larga decat conceptul de avut public, in care se identifica doar bunurile proprietatii publice.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctul lor de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 3 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala constata ca este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata.
    Cu privire la problema de fond, si anume daca dispozitiile art. 145, art. 147, art. 148, titlul IV si titlul VI din Codul penal sunt sau nu constitutionale, se retin urmatoarele:
    Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde judecarea cauzei. Rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate putea viza numai dispozitiile art. 178 si art. 249 din Codul penal, pentru care inculpatul a fost trimis in judecata. In fata Judecatoriei Alba Iulia s-a invocat "exceptia de neconstitutionalitate a art. 145, art. 147, art. 148, titlul IV si titlul VI din Codul penal". Este de observat ca numai dispozitiile art. 249 fac parte din titlul VI al Codului penal, toate celelalte articole neavand legatura cu judecarea cauzei. Curtea constata insa, in ce priveste art. 249 din Codul penal, ca intre ipotezele avute in vedere de text se afla si aceea care se refera la faptul ca s-a cauzat "o paguba avutului obstesc", ipoteza ce a fost avuta in vedere la invocarea exceptiei.
    Cat priveste constitutionalitatea prevederilor din Codul penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, se constata ca notiunea de avut obstesc nu se confunda cu notiunea de proprietate, atat timp cat desemneaza un interes general al societatii si vizeaza proprietatea publica.
    Actualele dispozitii constitutionale - art. 135 alin. (2) din Constitutie - consacra doua forme de proprietate : publica si privata, iar alin. (3) al aceluiasi articol stabileste ca proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    Alin. (4) si (5) ale art. 135 nominalizeaza bunurile ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice si regimul juridic aplicabil acestora.
    Referitor la proprietatea privata, pentru prima data, Constitutia din 1991 asigura o protectie reala a acesteia, stipulind in art. 41 alin. (2) ca, indiferent de titular, proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. Subiectele acestui drept de proprietate sunt atat statul, cat si cetatenii, precum si regiile autonome.
    Bunurile regiilor autonome si ale societatilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privata, deoarece, potrivit art. 5 si art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, titularul dreptului de proprietate este regia autonoma sau societatea comerciala. Statul este un simplu actionar care detine o cota-parte din capitalul social ce nu se confunda cu patrimoniul persoanei juridice, cu atat mai mult cu cat, potrivit Legii privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, in urmatorii ani va avea loc un proces de instrainare a actiunilor detinute de stat.
    Ca atare, infractiunile savarsite asupra patrimoniului unei societati comerciale nu afecteaza statul, in calitatea sa de actionar, si nu duce nici la micsorarea valorii actiunilor detinute de acesta.
    Fata de dispozitiile art. 41 si ale art. 135 din Constitutie, termenul de avut obstesc urmeaza a se aplica numai bunurilor ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Curtea constata ca, in prezent, dispozitiile art. 249 din Codul penal referitoare la ipoteza cauzarii unei pagube avutului obstesc sunt partial abrogate, ele urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie. Constatarea abrogarii partiale a acestor dispozitii este consecinta constitutionala prevazuta de art. 150 alin. (1) din legea fundamentala, in cazul contrarietatii unei legi preconstitutionale cu prevederile Constitutiei.
    In cazul legilor anterioare Constitutiei, neconstitutionalitatea are un caracter specific, intrucat are o cauza posterioara legii, constand in schimbarea temeiului legitimitatii sale constitutionale.
    In sensul celor aratate este si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, prin care s-a constatat ca dispozitiile din Codul penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc sunt abrogate partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acestea urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3 si art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
Admite, in parte, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Parchetul de pe langa Judecatoria Alba Iulia in Dosarul nr. 7986/1992 al acestei instante si constata ca dispozitiile art. 249 din Codul penal referitoare la paguba adusa avutului obstesc sunt partial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acestea urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata astazi, 14 martie 1994.

                   PRESEDINTE,
                   Victor Dan Zlatescu

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu