DECIZIE Nr. 187 din 18 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 si
257 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 64 din 14 februarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 250 si 257 din Codul de procedura penala, ridicata de Ana
Capetti in Dosarul nr. 3.129/1998 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penala.
La apelul nominal sunt prezenti Mirela Fako si Lucian Matei Pricina.
Raspund, de asemenea, avocat Aurelian Hahui, pentru Radu Cristina si Vonica
Mariana, precum si avocat Monica Alexandrescu, pentru Liviu Cornel Tudose.
Lipsesc Ana Capetti, George Livius Magerusan, Nicolae Constantin, Adrian
Pop, Octavian Ceapcan, Daniel Stroe, Carmen Any Negoita, Viorel Calin Berbec,
Societatea Comerciala "Banca Romana de Comert Exterior" - Bancorex -
S.A. - Sucursala Craiova, Societatea Comerciala "Banca Romana de Comert
Exterior" - Bancorex - S.A. - Sucursala Bucuresti, Fondul Proprietatii de
Stat, Directia regionala a vamilor Bucuresti, Directia regionala a vamilor
Constanta si Societatea Comerciala "Migali Prodcom" Bucuresti, fata
de care procedura de citare este legal indeplinita.
Pentru autoarea exceptiei Ana Capetti sunt depuse o cerere de amanare
pentru lipsa de aparare si o adeverinta medicala privind starea sanatatii
acesteia. Partile prezente nu se opun acordarii unui termen. Reprezentantul
Ministerului Public este de acord cu amanarea, in vederea asigurarii apararii.
Deliberand asupra cererii de amanare, formulata in scris de avocatul
autoarei exceptiei, tinand seama ca dosarul se afla la al doilea termen, fiind
amanat anterior din aceleasi motive, si avand in vedere dispozitiile art. 156
alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea respinge cererea de amanare si
constata cauza in stare de judecata.
Mirela Fako si Lucian Matei Pricina solicita admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate, precizand ca, in ceea ce il priveste, materialul de
urmarire penala le-a fost adus la cunostinta.
Pentru partile reprezentate prin aparatori, avand in vedere ca acestia nu
au respectat prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare si functionare
a Curtii Constitutionale, referitoare la tinuta vestimentara a judecatorilor,
magistratilor-asistenti, procurorilor si avocatilor, urmeaza ca aceste parti sa
isi formuleze in scris sustinerile cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea, ca fiind inadmisibila,
a exceptiei de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 257 din Codul de
procedura penala, deoarece prin Decizia nr. 24/1999 Curtea Constitutionala,
avand de solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257
din Codul de procedura penala, a admis-o si a constatat ca dispozitia
"daca socoteste necesar" este neconstitutionala. In ceea ce priveste
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din Codul de
procedura penala, solicita respingerea acesteia ca fiind neintemeiata,
deoarece, in mod similar cu inculpatul in etapa de urmarire penala, si
invinuitului i se prezinta de catre procuror materialul de urmarire penala. In
consecinta, dispozitiile art. 250 din Codul de procedura penala nu contravin
art. 24 din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea de Apel Constanta - Sectia penala, prin Incheierea din 11 mai 1999,
pronuntata in Dosarul nr. 3.129/1998, a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 si 257 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Ana Capetti in Dosarul nr. 3.129/1998,
aflat pe rolul acelei instante.
Autoarea exceptiei critica dispozitiile art. 250 din Codul de procedura
penala pentru ca prevad obligativitatea prezentarii materialului de urmarire
penala numai inculpatului, nu si invinuitului, ceea ce contravine prevederilor
art. 24 din Constitutie, care garanteaza dreptul la aparare. In ceea ce
priveste dispozitiile art. 257 din Codul de procedura penala, considera ca
acestea sunt neconstitutionale, deoarece prevad numai facultatea, iar nu si
obligatia procurorului de a prezenta materialul de urmarire penala, ceea ce
contravine, de asemenea, art. 24 din Constitutie.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate,
instanta arata ca aceasta este nefondata. Cu privire la art. 250 din Codul de
procedura penala, instanta arata ca acesta reglementeaza procedura de
prezentare a materialului de urmarire penala inculpatului si, de aceea, a
include in acest text si obligatia organului de cercetare penala de a chema si
pe invinuit pentru a-i prezenta materialul inseamna a da o dubla reglementare
problemei in discutie. Art. 255 din Codul de procedura penala prevede ca
organul de cercetare penala, dupa ce constata terminata cercetarea si daca
exista invinuit in cauza, procedeaza la o noua ascultare a acestuia, aducandu-i
la cunostinta invinuirea si intrebandu-l daca mai are probe in aparare.
"Ascultarea", la care se refera textul, are semnificatia actului de
prezentare. Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitia "daca
socoteste necesar" din art. 257 al Codului de procedura penala este
neconstitutionala, dar a extinde aceasta si la dispozitiile art. 250 din Codul
de procedura penala ar fi o solutie nefondata, deoarece art. 250 nu se refera
la acte pe care trebuie sa le efectueze procurorul inainte de a sesiza instanta
de judecata. Pe de alta parte, arata in final instanta de judecata, art. 250
din Codul de procedura penala se refera la cazurile in care actiunea penala a
fost pusa in miscare, cand faptuitorul nu mai are calitate de invinuit, ci de
inculpat, astfel ca dispozitia la care se refera autoarea exceptiei nu mai are
fundamentare legala.
Cu privire la dispozitiile art. 257 din Codul de procedura penala, instanta
apreciaza ca, pe buna dreptate, Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitia
"daca socoteste necesar" este neconstitutionala.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia nu este intemeiata,
datorita urmatoarelor motive: in urma Deciziei Curtii Constitutionale nr.
24/1999, care a statuat ca dispozitia "daca socoteste necesar" din
art. 257 al Codului de procedura penala contravine art. 24 din Constitutie, urmand
ca ascultarea invinuitului, cu aducerea la cunostinta a invinuirii si cu
intrebarea lui daca are noi mijloace de aparare, sa se efectueze in mod
obligatoriu de catre procuror, la sfarsitul urmaririi penale, astfel incat,
atat inculpatul, cat si invinuitul se vor bucura de prezentarea materialului de
urmarire penala: primul de catre organul de cercetare penala, al doilea de
catre procuror. Art. 250 din Codul de procedura penala conditioneaza
prezentarea materialului de urmarire penala de punerea in miscare a actiunii
penale, deci de dobandirea de catre invinuit a calitatii de inculpat. Cand
aceasta conditie nu este indeplinita, inseamna ca exista situatia in care
urmarirea penala se desfasoara fara punerea in miscare a actiunii penale, si,
in acest caz, materialul de urmarire penala este prezentat invinuitului de
catre procuror, in mod obligatoriu, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale
nr. 24/1999. Rezulta ca nu este incalcat in nici un fel dreptul la aparare al
invinuitului, din moment ce, in mod similar cu inculpatul, in etapa terminarii
urmaririi penale acesta se bucura de prezentarea materialului de urmarire
penala. Nici invinuitul, nici inculpatul nu vor fi trimisi in judecata fara sa
li se fi prezentat materialul de urmarire penala, asigurandu-li-se astfel, pe
deplin, dreptul la aparare. In consecinta, se arata in punctul de vedere al
Guvernului, dispozitiile art. 250 din Codul de procedura penala nu contravin
prevederilor art. 24 din Constitutie.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257
din Codul de procedura penala, se arata ca aceasta a facut obiectul Deciziei
nr. 24 din 23 februarie 1999, prin care s-a decis ca dispozitia "daca
socoteste necesar" este neconstitutionala. In conformitate cu art. 23
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Nu pot face obiectul
exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o
decizie anterioara a Curtii Constitutionale", instanta de judecata fiind
obligata, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, sa respinga, prin incheiere
motivata, exceptia ca fiind inadmisibila, fara a mai sesiza Curtea
Constitutionala.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor
de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Textele de lege criticate au urmatorul continut:
- Art. 250: "Dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost
efectuate toate actele de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama
pe inculpat in fata sa si:
a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de
urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite;
b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca
inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste materialul;
c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala,
daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii
suplimentare."
- Art. 257: "Procurorul primind dosarul, daca socoteste necesar,
cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala potrivit
dispozitiilor art. 250 si urm., care se aplica in mod corespunzator."
Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 257 din Codul de procedura
penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 24 din 23
februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136
din 1 aprilie 1999. Prin aceasta decizie Curtea a admis exceptia de
neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitia "daca socoteste
necesar" din art. 257 al Codului de procedura penala este
neconstitutionala.
In considerentele acestei decizii s-a retinut ca dispozitia "daca
socoteste necesar" din art. 257 al Codului de procedura penala restrange
exercitarea dreptului la aparare, contravenind astfel prevederilor art. 24 din
Constitutie. In consecinta, procurorul, primind dosarul, inainte de a dispune
trimiterea in judecata, are obligatia, iar nu latitudinea, de a-l chema pe
invinuit spre a-i prezenta materialul de urmarire penala, chiar daca acesta i-a
fost adus la cunostinta de catre organul de cercetare penala, urmand a se
aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 250 - 254 din Codul de procedura
penala.
Fata de cele aratate, intrucat Curtea a constatat, printr-o decizie
anterioara, neconstitutionalitatea dispozitiei legale criticate, aceasta, in
temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu mai poate face
obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate, operand o cauza de
inadmisibilitate, iar potrivit dispozitiilor alin. (6) din acelasi articol,
daca se ridica o astfel de exceptie, instanta judecatoreasca trebuie sa o
respinga, pentru acest temei, printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza
Curtea Constitutionala.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
250 din Codul de procedura penala, aceasta este neintemeiata, deoarece
dispozitiile criticate nu aduc atingere dreptului la aparare al inculpatului,
garantat prin art. 24 din Constitutie. Critica acestor dispozitii este facuta
indirect, cu referire la art. 257, potrivit caruia, in cazul cand urmarirea
penala se desfasoara fara punerea in miscare a actiunii penale, prezentarea
materialului de urmarire penala are loc numai daca procurorul socoteste
necesar. Or, asa cum s-a aratat, prin Decizia nr. 24/1999 Curtea
Constitutionala a declarat neconstitutionala dispozitia "daca socoteste
necesar" din art. 257 al Codului de procedura penala, astfel ca
prezentarea materialului de urmarire penala, in conditiile art. 250 din Codul
de procedura penala, este obligatorie atat fata de invinuit, conform art. 257
din Codul de procedura penala, cat si fata de inculpat, conform art. 250 din
acelasi cod. De aceea, critica potrivit careia art. 250 din Codul de procedura
penala contravine art. 24 din Constitutie este lipsita de temei, exceptia
privind aceste dispozitii urmand a fi respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 257 din Codul de procedura penala, ridicata de Ana Capetti
in Dosarul nr. 3.129/1998 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penala.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din
Codul de procedura penala, ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu