DECIZIE   Nr. 190 din 18 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. f) si ale art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 278 din 20 iunie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. f) si ale art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, exceptie ridicata de Codrut Catalin Deji in Dosarul nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita.
    La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, ca fiind inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, deoarece solutionarea cauzei nu depinde de aceste dispozitii, iar cu privire la prevederile art. 19 alin. 1 teza a doua din aceeasi lege arata ca exceptia este neintemeiata. Considera ca dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi, in art. 26 referitoare la viata intima, familiala si privata, in art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) si d) privind economia, indicate de autorul exceptiei ca fiind incalcate prin textul de lege criticat, nu au incidenta in cauza, iar prevederile Legii fundamentale cuprinse in art. 28 privind secretul corespondentei, in art. 31 referitoare la dreptul la informatie, si in art. 49 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, nu au fost in nici un mod incalcate, ci, dimpotriva, cuprinsul art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 constituie o garantie a respectarii drepturilor constitutionale indicate a fi fost lezate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 mai 1999 Tribunalul Ialomita a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. f) si ale art. 19 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, exceptie ridicata de Codrut Catalin Deji in Dosarul penal nr. 1.008/1998 al acelei instante.
    In motivarea exceptiei autorul sustine, referitor la prevederile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, ca acestea nu definesc precis continutul notiunii de "atingere grava a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor" si nu stabilesc exact nici continutul notiunii de "atingere grava", ceea ce genereaza erori in aplicarea art. 19 din aceeasi lege, text in baza caruia a fost trimis in judecata. Considera ca fapta sa de a fi cumparat si detinut un dispozitiv electronic multifunctional, care a fost "utilizat" - prin adaptare pe o linie telefonica de o alta persoana pentru interceptarea convorbirilor sotiei", nu constituie o fapta care prezinta pericol social. In opinia sa, prin aceste dispozitii sunt incalcate prevederile art. 16, 26, 28, 31 si 134 alin. (2) lit. a), c) si d) din Constitutie. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 19 teza a doua din Legea nr. 51/1991 se sustine ca textul se refera in mod generic la detinerea, confectionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor, fapte care constituie infractiuni, dar nu enumera dispozitivele, echipamentele, aparatele sau instalatiile la care se face referire. De asemenea, arata ca, de vreme ce "art. 19 teza a doua nu mentioneaza in mod expres ce se intelege prin mijloace specifice", rezulta, per a contrario, ca acele mijloace "nespecifice pot fi detinute, folosite, comercializate". Apreciaza ca textul de lege criticat contravine principiului constitutional al libertatii comertului si obligatiei statului de a stimula cercetarea stiintifica, prevazute in art. 134 alin. (2) lit. a), b) si c) din Constitutie, precum si dispozitiilor art. 49 din Legea fundamentala, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Se mai sustine ca sunt incalcate si prevederile art. 31 din Constitutie, referitoare la dreptul la informatie. Autorul exceptiei mai invoca si alte argumente care nu se bazeaza pe raportarea textelor de lege criticate la prevederile Constitutiei, ci privesc modul de formulare a textelor si raportarea lor la situatia de fapt retinuta in rechizitoriu, situatie pe care o contesta.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta de judecata considera ca Legea nr. 51/1991 - lege preconstitutionala - nu contine prevederi care sa contravina Constitutiei. Incalcand prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta nu a dispus suspendarea judecarii cauzei prin incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, ci a fixat termen pentru administrarea unor probe.
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei este neintemeiata. In continuare, Guvernul considera ca mentionarea actiunilor care aduc o grava atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prin dispozitiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, intre faptele ce constituie amenintari la adresa sigurantei nationale nu constituie o incalcare a prevederilor art. 134 alin. (2) lit. c) si d) din Constitutie referitoare la stimularea cercetarii stiintifice nationale si exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national, acestea neavand nici o legatura cu prevederile mentionate ale Legii fundamentale.
    Critica de neconstitutionalitate este considerata neintemeiata, in punctul de vedere exprimat de Guvern, si cu privire la art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, apreciindu-se ca dispozitiile acestui text nu contravin prevederilor art. 49 din Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, intrucat dispozitia constitutionala permite aceasta restrangere pentru cazurile enumerate in alin. (1) al art. 49, printre care se afla si apararea sigurantei nationale. Totodata textul de lege criticat are ca scop tocmai apararea drepturilor omului, precum si apararea sigurantei nationale.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca ambele texte de lege criticate - art. 3 lit. f) si art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei - sunt in concordanta cu dispozitiile constitutionale. Se mai apreciaza ca intreaga motivare a exceptiei de neconstitutionalitate vizeaza in realitate aspecte privind aplicarea Legii nr. 51/1991 si nu cuprinde argumente prin care sa se puna in lumina modul in care art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 ar atinge valorile constitutionale. Se considera ca aceste aspecte sunt irelevante sub raportul controlului de constitutionalitate, fiind de competenta instantei judecatoresti sa le examineze, iar nu de competenta instantei de contencios constitutional.
    Cu privire la dispozitiile art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, in opinia presedintelui Camerei Deputatilor "este criticata nu atat pretinsa neconcordanta a textului de lege, ci maniera in care a fost redactata norma legala". De asemenea, se arata ca nu se poate sustine incalcarea art. 49 din Constitutie, pentru ca "dreptul de a detine, confectiona ori folosi mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor <<in afara cadrului legal>> (in exprimarea prezenta in art. 19 alin. 1 teza a doua) a fost restrans in scopul apararii sigurantei nationale, respectandu-se prin aceasta exigentele constitutionale".
    In final, se considera ca dispozitia legala criticata nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (1) lit. a) din Constitutie, pentru ca obligatia statului de a asigura libertatea comertului nu inseamna ca, in situatii bine determinate (cum este si cazul in speta), legea nu ar putea sa prevada anumite restrangeri intemeiate pe dispozitiile art. 49 din Constitutie si cu respectarea cerintelor prevazute in alin. (2) al acestui text.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3 lit. f) si cele ale art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, care au urmatorul continut:
    - Art. 3: "Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele: [...] f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale";
    - Art. 19 alin. 1: "Initierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul Romaniei a unor structuri informative care pot aduce atingere sigurantei nationale, sprijinirea in orice mod a acestora sau aderarea la ele, detinerea, confectionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor, precum si culegerea si transmiterea de informatii cu caracter secret ori confidential, prin orice mijloace, in afara cadrului legal, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava."
    Textele constitutionale a caror incalcare este invocata de autorul exceptiei sunt urmatoarele:
    - Art. 16 privind egalitatea in drepturi, care prevede: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara.";
    - Art. 26 privind viata intima, familiala si privata, care prevede: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
    (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
    - Art. 28 privind secretul corespondentei, care prevede: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.";
    - Art. 31 privind dreptul la informatie, care prevede: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
    (2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
    (3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala.
    (4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
    (5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.";
    - Art. 49 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, care prevede: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii";
    - Art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) si d) privind economia, care prevede: "(2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
    c) stimularea cercetarii stiintifice nationale;
    d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national; [...]."
    Examinand dispozitiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, Curtea constata ca acestea definesc doar continutul unor "amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei".
    Astfel cum rezulta din incheierea de sesizare a Curtii, precum si din cuprinsul Dosarului nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita, obiectul cauzei il constituie tragerea la raspundere penala a inculpatului Codrut Catalin Deji pentru savarsirea infractiunii prevazute la art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, retinandu-se, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, ca a confectionat trei mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor, in afara cadrului legal, fara a se face referire la prevederile art. 3 lit. f) din aceeasi lege.
    Prin art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 sunt definite unele fapte ce constituie amenintari la adresa sigurantei nationale, intre care actiunile care aduc o grava atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, dispozitii de care nu depinde solutionarea cauzei in care autorul exceptiei este trimis in judecata pentru o fapta concreta, prevazuta la art. 19 din Legea nr. 51/1991.
    De altfel, insusi autorul afirma in formularea scrisa a exceptiei de neconstitutionalitate ca prevederile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 au o legatura indirecta cu cauza.
    Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.
    Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei sunt nerelevante pentru solutionarea cauzei in care autorul este inculpat, astfel incat urmeaza sa fie respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor acestui text, ca fiind inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Cu privire la dispozitiile art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, lege preconstitutionala, Curtea retine ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii".
    Analizand conformitatea acestor dispozitii legale criticate cu prevederile constitutionale indicate de autorul exceptiei, si anume cu cele cuprinse in art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi, in art. 26 privind viata intima, familiala si privata, precum si in art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) si d) privind economia, Curtea constata ca dispozitiile art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 nu contravin Constitutiei, acestea ramanand in vigoare conform art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Pe de alta parte, Curtea observa ca prevederile constitutionale cuprinse in art. 16 privind egalitatea in drepturi, in art. 26 privind viata intima, familiala si privata si in art. 134 alin. (2) lit. a) - d) privind economia, nu pot fi considerate ca fiind incidente in cauza, intrucat textul de lege criticat, si anume cel al art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, incriminand ca infractiune "[...] detinerea, confectionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor, precum si culegerea si transmiterea de informatii cu caracter secret ori confidential, prin orice mijloace, in afara cadrului legal [...]", nu are legatura, prin continutul sau, cu aceste dispozitii constitutionale.
    Referitor la neconcordanta aceluiasi text de lege cu prevederile art. 28 din Constitutie privind secretul corespondentei, Curtea constata nu numai ca dispozitiile criticate nu contravin acestui drept constitutional, dar ca, dimpotriva, ele au ca finalitate tocmai apararea secretului corespondentei si al convorbirilor telefonice, consacrat de Legea fundamentala prin prevederea mentionata.
    In ceea ce priveste sustinerea ca ar fi fost incalcate prevederile art. 49 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, nu se poate retine, din dispozitiile legale criticate, existenta unei restrangeri neproportionale a unor drepturi sau libertati, intrucat autorul exceptiei nu poate invoca un drept constitutional in temeiul caruia ar fi detinut, confectionat sau folosit mijloace de interceptare a comunicatiilor.
    Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Constitutie, "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; [...]". Or, prin art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala sunt interzise si sanctionate tocmai detinerea, confectionarea si folosirea ilegala a mijloacelor specifice de interceptare a comunicatiilor, fapte considerate periculoase pentru siguranta nationala si care pericliteaza drepturile cetatenilor.
    Referitor la invocarea incalcarii dreptului la informatie, prevazut la art. 31 din Constitutie, Curtea constata ca prin textul de lege criticat nu a fost incalcat acest drept fundamental. De altfel, dispozitiile art. 31 din Constitutie nu au in vedere informatia care ar putea fi obtinuta pe cai ilegale, prin procurarea si folosirea, in mod ilegal, a unor mijloace de interceptare a convorbirilor telefonice, ci informatia de interes public la care trebuie sa aiba acces cetatenii, precum si obligatiile corelative ce revin autoritatilor publice, mijloacelor de informare in masa, publice si private, serviciilor publice de radio si de televiziune. Mai mult, prin alin. (3) al art. 31 din Constitutie se precizeaza ca dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze siguranta nationala.
    In fine, Curtea mai constata ca in realitate autorul exceptiei se refera, prin criticile de neconstitutionalitate formulate, indeosebi la modul in care organele de urmarire penala au aplicat in cazul sau prevederile Legii nr. 51/1991, aspect care excede cadrului controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, fiind de competenta instantei judecatoresti sa stabileasca situatia de fapt si sa faca o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza.
    Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele in privinta dispozitiilor art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, urmeaza sa fie respinse pentru considerentele expuse.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, ridicata de Codrut Catalin Deji in Dosarul nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita.
    2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 1999.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan