DECIZIE Nr. 2
din 19 ianuarie 2009
în vederea stabilirii
caracterului public sau nu al sedintei de judecata în care se solutioneaza
cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 469 din 7 iulie 2009
Dosar nr. 34/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, în vederea stabilirii caracterului public sau nu al
sedintei de judecata în care se solutioneaza cererea de liberare provizorie sub
control judiciar.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 117
aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând
concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că în cazul
judecării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar şedinţa de
judecată este publică.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul
legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti nu există un
punct de vedere unitar în legătură cu caracterul public sau nu al şedinţei de
judecată ce are ca obiect soluţionarea cererilor de liberare provizorie sub
control judiciar.
Astfel, unele instanţe au judecat cererea de liberare
provizorie sub control judiciar în camera de consiliu.
Alte instanţe, dimpotrivă, au judecat astfel de cereri
în şedinţă publică.
Aceste din urmă instanţe au procedat în mod corect.
Publicitatea şedinţei de judecată constituie un
principiu în dreptul procesual penal, consacrat pe plan european în Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată
de România prin Legea nr. 30/1994, iar pe plan intern, în Constituţia României,
în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi, nu în ultimul rând, în Codul de
procedură penală.
Principiul publicităţii şedinţei de judecată este
înscris în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale ca garanţie a dreptului la un proces echitabil,
textul Convenţiei stabilind că orice persoană are dreptul la judecarea în mod
public a cauzei sale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în
jurisprudenţa referitoare la art. 6 paragraful 1 din Convenţie rolul
principiului publicităţii, statuând că publicitatea procedurilor în faţa
organelor judiciare, la care se referă art. 6 paragraful 1, protejează
justiţiabilii împotriva unei justiţii secrete, care s-ar situa în afara
controlului publicului; ea constituie, de asemenea, unul dintre mijloacele care
contribuie la menţinerea încrederii în instanţe. Prin transparenţa pe care o
asigură administrării justiţiei, publicitatea contribuie la realizarea scopului
art. 6 paragraful 1: procesul echitabil, a cărui garantare constituie unul
dintre principiile fundamentale ale oricărei societăţi democratice, în sensul
Convenţiei (Cauza Sutter împotriva Elveţiei, Hotărârea din 22 februarie 1984,
paragraful 26).
Constituţia României stabileşte în art. 127, integrat
în cadrul dispoziţiilor constituţionale referitoare la instanţele
judecătoreşti, că „şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile
prevăzute de lege", dispoziţie reluată în art. 12 din Legea nr. 304/2004,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în capitolul dedicat
dispoziţiilor generale privind procedura judiciară.
In legea de procedură penală, principiul publicităţii
şedinţei de judecată este consacrat în art. 290 alin. 1 teza I din Codul de
procedură penală, în cadrul dispoziţiilor generale referitoare la judecată. In
sistematizarea acestor dispoziţii, art. 290 alin. 1 teza I din Codul de
procedură penală, potrivit căruia „şedinţa de judecată este publică", este
înscris în continuarea dispoziţiei generale cuprinse în art. 289, care
reglementează celelalte principii ale judecăţii - oralitatea, nemijlocirea şi
contradictorialitatea - principiul publicităţii şedinţei de judecată având
rolul de a garanta respectarea lor.
Importanţa publicităţii şedinţei de judecată, ca
element al dreptului la un proces echitabil, ca garanţie procesuală, este pusă
în lumină de sancţiunea instituită în legea de procedură penală în cazul încălcării
acestui principiu. Astfel, nerespectarea dispoziţiilor referitoare la
publicitatea şedinţei de judecată atrage nulitatea absolută, conform art. 197
alin. 2 din Codul de procedură penală, şi casarea hotărârii penale, în temeiul
art. 3859 alin. 1 pct. 4 din acelaşi cod.
Legea de procedură penală nu reglementează expres numai
principiul publicităţii şedinţei de judecată şi sancţiunea instituită în cazul
încălcării sale, ci şi excepţiile de la acest principiu, ca situaţii în care
publicitatea este restrânsă la anumite categorii de persoane, excepţii
recunoscute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi admise de art. 127 din Constituţia
României.
Astfel, Codul de procedură penală prevede în art. 290
alin. 2 excepţii cu caracter general de la publicitatea şedinţei de judecată,
în cazurile în care judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor
interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane. în
toate aceste cazuri, instanţa poate declara şedinţă secretă, în condiţiile şi
cu respectarea dispoziţiilor art. 290 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
penală.
De asemenea, atât Codul de procedură penală, cât şi
legile speciale prevăd expres excepţii de la publicitatea şedinţei de judecată,
limitate la anumite categorii de cauze, ale căror particularităţi l-au
determinat pe legiuitor ca, în aplicarea art. 127 din Constituţie, să adopte
norme derogatorii de la principiul publicităţii şedinţei de judecată.
Constituie asemenea norme derogatorii, de exemplu, art. 485 alin. 2 din Codul
de procedură penală, în care legiuitorul a prevăzut că şedinţa în care are loc
judecarea infractorului minor nu este publică, art. 24 alin. (1) din Legea nr.
678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu
modificările şi completările ulterioare, în care a stabilit că şedinţele de
judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la
art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice sau
art. 139 alin. (4) şi art. 151 raportat la art. 139 alin. (4) din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu
modificările şi completările ulterioare, în care a prevăzut că cererea de
transferare a persoanelor condamnate se judecă în camera de consiliu, indicând
în fiecare caz categoriile de persoane care participă sau pot participa la
şedinţa de judecată.
In materia măsurilor preventive, legiuitorul a prevăzut
expres în Codul de procedură penală categoriile de cereri care se judecă în
camera de consiliu. In acest sens, de exemplu, în art. 146 alin. 4 şi art. 1491
alin. 4 din Codul de procedură penală legiuitorul a stabilit că propunerea de
arestare preventivă a învinuitului şi, respectiv, a inculpatului în cursul
urmăririi penale se soluţionează în camera de consiliu, iar în art. 159 alin. 2
din acelaşi cod a stabilit că propunerea de prelungire a arestării preventive
în cursul urmăririi penale se soluţionează în camera de consiliu, indicând, de
asemenea, categoriile de persoane care participă la şedinţa de judecată.
Excepţiile de la publicitatea şedinţei de judecată în
procesul penal sunt întotdeauna prevăzute expres în legea de procedură penală,
ţinând seama de caracterul lor derogatoriu de la dispoziţiile generale ale art.
290 alin. 1 teza I din Codul de procedură penală şi de prevederile
constituţionale ale art. 127, care permit derogări de la principiul
publicităţii şedinţei de judecată numai în cazurile prevăzute de lege.
Regula de interpretare logică a normelor juridice,
potrivit căreia excepţiile sunt de strictă interpretare, exclude posibilitatea
ca, în măsura în care nu este prevăzută în mod expres într-o dispoziţie legală,
o excepţie de la principiul publicităţii şedinţei de judecată să fie stabilită pe
cale de interpretare.
Examinarea dispoziţiilor art. 1601-art. 16010
din Codul de procedură penală, referitoare la liberarea provizorie sub control
judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune, reflectă faptul că în niciunul
dintre textele cuprinse în secţiunea dedicată acestor instituţii legiuitorul nu
a prevăzut o dispoziţie derogatorie, similară celei a art. 146 alin. 4, art.
1491 alin. 4 sau art. 159 alin. 2 din Codul de procedură penală, în
temeiul căreia cererea de liberare provizorie să fie soluţionată în camera de
consiliu.
In cadrul dispoziţiilor comune privind liberarea
provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune sunt
reglementate cererea de liberare provizorie şi organul competent să o rezolve
(art. 1606), măsurile premergătoare examinării cererii (art. 1607),
examinarea şi admiterea în principiu a cererii (art. 1608),
soluţionarea cererii (art. 1608a), recursul împotriva încheierilor
privind liberarea provizorie (art. 1609)şi revocarea liberării (art.
16010).
Reglementarea detaliată a procedurii liberării
provizorii, dar în care nu a fost prevăzută o dispoziţie referitoare la
judecarea cererii de liberare provizorie în camera de consiliu, reflectă voinţa
legiuitorului de a nu institui o derogare de la principiul publicităţii
şedinţei de judecată în procedura de soluţionare a cererii de liberare
provizorie.
Mai mult, art. 1609 alin. 5 din Codul de
procedură penală, în care se prevedea că recursul împotriva încheierii prin
care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se va soluţiona
în camera de consiliu, a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi.
In absenţa unei dispoziţii legale exprese, prin care
legiuitorul să prevadă judecarea cererii de liberare provizorie sub control
judiciar în camera de consiliu şi deci să stabilească o excepţie de la
principiul publicităţii şedinţei de judecată, se aplică dispoziţiile generale
ale art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedură penală, conform cărora
şedinţa de judecată este publică.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a
se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul judecării
cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecată este
publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. In aplicarea dispoziţiilor art. 290 alin. 1 teza I din Codul de
procedură penală stabilesc că, în cazul judecării cererilor de liberare
provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecată este publică.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White