DECIZIE Nr.
211 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) si art. 137 alin. (1)
din Codul de procedura fiscala, precum si ale art. 403 alin. 1 raportat la art.
723 1 alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 330 din 12 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi ale art. 136 alin.
(1) din Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 403 alin. 1 raportat la
art. 7231 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Zach & Son" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr.
11.525/2005 al Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale,
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 septembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 11.525/2005, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1) din
Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 7231 alin. 2 din Codul de
procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Zach
& Son" - S.R.L. din Iaşi într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea
unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 403 raportat la art.
7231 din Codul de procedură
civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece
se creează o situaţie de inegalitate între debitor, pe de-o parte, care trebuie
să plătească o cauţiune, şi creditor, pe de altă parte, care nu trebuie să
plătească o astfel de cauţiune. In continuare arată că dispoziţiile de lege
criticate din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor art. 16 alin.
(1) şi (2), art. 21, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45 şi 53 din Constituţie.
Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că prevederile art. 133 alin. (3) şi ale
art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin principiului
constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece creează o inegalitate între
autorităţile publice locale şi contribuabilii persoane juridice în ceea ce
priveşte modalitatea de constituire a titlurilor executorii. Se mai arată că
aceste prevederi legale contravin şi art. 21 din Constituţie, deoarece exclud
controlul instanţei de judecată asupra constituirii titlului executoriu în
materia executării silite a creanţelor bugetare, fiind încălcate implicit şi
principiile constituţionale ale ocrotirii dreptului de proprietate privată şi
libertăţii economice, precum şi condiţiile restrângerii exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Judecătoria Iaşi apreciază
că dispoziţiile art. 133 alin. (3) şi ale art. 137 alin. (1) din Codul de
procedură fiscală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, deoarece procedura simplificată care permite creditorului unei
creanţe bugetare să emită unilateral titluri executorii împotriva debitorilor,
fără existenţa unui control de legalitate, creează un dezechilibru vădit între
debitori şi creditori. In continuare arată că în ceea ce priveşte critica
potrivit căreia art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură
fiscală contravin prevederilor art. 21, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45 şi 53
din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută. De asemenea, în ceea ce priveşte
critica adusă art. 403 alin. (1) raportat la art. 7231 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât cuantumul maxim al
cauţiunii ce se poate stabili de către instanţa de judecată în sarcina
contestatorului a fost introdus de legiuitor în scopul de a proteja interesele
contestatorului debitor şi de a nu îl supune unor sarcini foarte mari.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi prin Incheierea de sesizare Curtea Constituţională
a fost sesizată cu art. 132 alin. (2) şi art. 136 alin. (1) din Codul de
procedură fiscală, se constată că, după republicarea şi renumerotarea actului
normativ respectiv, aceste dispoziţii se regăsesc la art. 133 alin. (3) şi art.
137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Astfel, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 raportat la art. 7231 alin. 2 din
Codul de procedură civilă şi cele ale art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1)
din Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 863 din 26
septembrie 2005. Alineatul (3) al articolului 133 a fost modificat prin pct. 1
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 octombrie
2005. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Până
la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o
cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea
dispune altfel.";
- Art. 7231 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „Dacă legea nu prevede
altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului
cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu
va depăşi suma de 20 milioane lei.";
- Art. 133 alin. (3)
din Codul de procedură fiscală: „Creanţele bugetare care se încasează, se
administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice,
precum şi de Banca de Export-lmport a României EXIMBANK - S.A., provenite din
venituri proprii sau din fondurile alocate de la bugetul de stat, precum şi
cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii,
acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare
silită, potrivit prevederilor prezentului cod. ";
- Art. 137 alin. (1) din
Codul de procedură fiscală: „Executarea silită a creanţelor fiscale se
efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor
prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază
teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care,
potrivit legii, constituie titlu executoriu."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21
referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2)
referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la
libertatea economică şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la aceleaşi
prevederi constituţionale, invocate de acelaşi autor, s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 70 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006.
Cu acel prilej, în ceea ce priveşte dispoziţiile art.
133 alin. (3) şi ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală,
instanţa de contencios constituţional a statuat, în esenţă, că nu poate fi
reţinută susţinerea potrivit căreia prevederile legale criticate creează o
inegalitate juridică între autorităţile publice locale şi contribuabilii
persoane juridice în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a titlurilor
executorii, deoarece principiul constituţional consacrat de art. 16 alin. (1)
şi (2) din Legea fundamentală se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor
în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nu la egalitatea cetăţenilor cu
autorităţile publice. De asemenea, Curtea a constatat că nu este întemeiată
susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, prin
pretinsa excludere a controlului instanţei de judecată asupra constituirii
titlului executoriu în materia executării silite a creanţelor bugetare, dat
fiind faptul că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate
de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale
stabilite de lege, prin art. 169 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură
fiscală.
De asemenea, în ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate prin raportare şi la art. 16 şi 21 din Constituţie.
Astfel, prin Decizia nr. 108 din
22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea a
statuat că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a
contestaţiei la executare, ci este instituită de legiuitor exclusiv pentru a
putea solicita suspendarea executării silite, astfel încât nu poate fi
calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie. De
asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului constituţional
al egalităţii în drepturi, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 289 din 1 iulie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, că
dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor
celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o
discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptăţită
calificarea acestei reglementări ca fiind neconstituţională.
Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor
pronunţate de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,
neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei
Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 alin. (3) şi ale art. 137 alin. (1) din Codul de
procedură fiscală, precum şi ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 7231 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zach & Son" -
S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 11.525/2005 al Judecătoriei Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu