Decizia Nr.22 din 24.02.2020

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării este constituit potrivit dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 27⁴ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).Şedinţa este prezidată de doamna judecător Denisa Angelica Stănişor, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶ din Regulamentul Î.C.C.J.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 1.648/30/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:Lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, art. 69 alin. (1)-(2), art. 71 alin. (2) lit. d), art. 71 alin. (3) lit. c) şi art. 72 lit. b) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare - raportat la situaţia de speţă, spre a se concluziona dacă asociaţiile sportive, cluburile sportive şi asociaţiile judeţene pe ramuri de sport pot să beneficieze de sume de la bugetele locale în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 ori în condiţiile prevăzute de Legea nr. 69/2000, respectiv ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Magistratul-asistent prezintă referatul, arătând că, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată au transmis puncte de vedere sau simple opinii referitoare la problema de drept supusă dezlegării, iar răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la respectiva problemă de drept; se arată, de asemenea, că raportul întocmit în cauză a fost comunicat, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţilor, care nu şi-au exprimat punctul de vedere.În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:I. Titularul şi obiectul sesizării1. Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 11 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.648/30/2016, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea problemă de drept:Lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, art. 69 alin. (1)-(2), art. 71 alin. (2) lit. d), art. 71 alin. (3) lit. c) şi art. 72 lit. b) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare - raportat la situaţia de speţă, spre a se concluziona dacă asociaţiile sportive, cluburile sportive şi asociaţiile judeţene pe ramuri de sport pot să beneficieze de sume de la bugetele locale în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 ori în condiţiile prevăzute de Legea nr. 69/2000, respectiv ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş cu nr. 1.648/30/2016, reclamanţii Judeţul Timiş, prin preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Consiliul Judeţean Timiş şi persoana fizică A, au chemat în judecată pârâtele Curtea de Conturi - Camera de Conturi a Judeţului Timiş şi Curtea de Conturi a României, solicitând:– în prealabil, în condiţiile art. 15 raportat la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004): suspendarea, în parte, a Deciziei nr. 37/10.08.2015 a Camerei de Conturi a Judeţului Timiş, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul prezentului dosar, respectiv: suspendarea celor constatate sub pct. 7 din Decizia nr. 37/10.08.2015 a Camerei de Conturi a Judeţului Timiş, referitoare la angajarea, lichidarea, ordonanţarea, plata şi înregistrarea cheltuielilor bugetare conform reglementărilor legale şi în concordanţă cu prevederile legii bugetare şi cu destinaţia stabilită; suspendarea măsurii enunţate sub pct. II.1 din cuprinsul părţii dispozitive a aceleiaşi decizii, referitoare la stabilirea întinderii prejudiciului estimat, în cuantum de 17.105.000 lei, reprezentând sume alocate de către entitatea auditată (Judeţul Timiş) către asociaţiile sportive, în perioada 2010-2014; suspendarea dispoziţiilor de sub acelaşi pct. II.1 din cuprinsul părţii dispozitive a aceleiaşi decizii, referitoare la intrarea în legalitate cu privire la asocierea cu structurile sportive menţionate în contextul pretinsei abateri constatate şi, respectiv, referitoare la intrarea în legalitate cu privire la finanţarea structurilor sportive de drept privat, avute în vedere de organul de control al Camerei de Conturi a Judeţului Timiş; suspendarea în tot a Încheierii cu nr. 31/16.02.2016, dată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, comunicată la data de 18 februarie 2016 şi prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă împotriva susmenţionatei Decizii nr. 37/10.08.2015; – pe fondul cauzei: anularea, în parte, a Deciziei nr. 37/10.08.2015 a Camerei de Conturi a Judeţului Timiş, în privinţa celor constatate sub pct. 7 din partea constatativă a deciziei anterior menţionate, în privinţa măsurilor dispuse în cuprinsul pct. II.1 din partea dispozitivă a aceleiaşi decizii, referitoare la: stabilirea întinderii unui prejudiciu în cuantum de 17.105.000 lei, reprezentând sume achitate fără bază legală, din contul Judeţului Timiş, cu destinaţia de cotizaţii, în contul asociaţiilor sportive avute în vedere de către organul de control emitent al deciziei contestate; intrarea în legalitate cu privire la asocierea cu structurile sportive menţionate în contextul abaterii şi, respectiv, cu privire la finanţarea structurilor sportive de drept privat; anularea în tot a Încheierii nr. 31/16.02.2016, dată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, comunicată la data de 18 februarie 2016, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă împotriva mai-sus menţionatei Decizii nr. 37/10.08.2015, cu consecinţa înlăturării în tot a menţiunilor din cuprinsul acestei decizii referitoare la prejudiciul estimat în cuantum de 17.105.000 lei, reprezentând sume achitate fără bază legală, din contul Judeţului Timiş, cu destinaţia de cotizaţie, în contul asociaţiilor cu obiect sportiv, în perioada 2010-2014, precum şi a menţiunilor referitoare la intrarea în legalitate cu privire la asocierea cu structurile sportive menţionate în contextul abaterii şi, respectiv, la intrarea în legalitate cu privire la finanţarea structurilor sportive de drept privat.3. În motivare se arată că prin raportul de audit financiar, întocmit la data de 30 iunie 2015 şi înregistrat la Consiliul Judeţean Timiş cu nr. 7.956/30.06.2015, şi prin procesul-verbal de constatare din data de 30 iunie 2015, anexat raportului, auditorii publici externi ai Camerei de Conturi a Judeţului Timiş au formulat mai multe constatări, în relaţie cu raporturile întreţinute de Judeţul Timiş cu mai multe cluburi sportive, în perioada 2010-2015, referitoare, în esenţă, la următoarele aspecte: legalitatea asocierii, prin aderarea Judeţului Timiş la mai multe structuri sportive constituite ca asociaţii, persoane juridice de drept privat, fără scop lucrativ; legalitatea finanţării din bugetul Judeţului Timiş, în forma unor cotizaţii, a structurilor sportive în care Judeţul Timiş avea calitatea legală de asociat; legalitatea utilizării sumelor vărsate din bugetul Judeţului Timiş, cu titlu de cotizaţii, în bugetul asociaţiilor sportive mai sus menţionate şi, respectiv, legalitatea justificării utilizării aceloraşi sume cu documente legale. 4. Împotriva constatărilor de mai sus, Judeţul Timiş a formulat obiecţiuni, înregistrate la Camera de Conturi a Judeţului Timiş cu nr. 1.772/14.07.2015, care însă nu au fost însuşite de organul de control, fiind, în consecinţă, emisă Decizia nr. 37/10.08.2015, parţial atacată în prezentul dosar; împotriva celor constatate în cuprinsul raportului de audit şi a procesului-verbal mai sus menţionate, precum şi cu privire la pct. 7 şi II.1 din Decizia nr. 37/10.08.2015, Judeţul Timiş a formulat contestaţie administrativă, înregistrată la Camera Judeţeană de Conturi Timiş cu nr. 10.470/26.08.2015. 5. Prin încheierea nr. 31/16.02.2016, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României a respins, în tot, contestaţia Judeţului Timiş, fiind menţinute prevederile de sub pct. II.1 din decizia contestată. 6. Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând că, în opinia sa, consiliile locale şi judeţene se pot asocia cu anumite structuri sportive, dintre cele prevăzute la art. 21 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 69/2000), însă forma şi modalitatea asocierii trebuie să se facă cu respectarea cadrului legal specific asocierii prin stabilirea clară în contract a drepturilor şi obligaţiilor generate de contract, a bugetului asocierii, a organizării contabilităţii asocierii, a reglementării modului de distribuire a veniturilor între asociaţi, a regulilor de finanţare a asocierii şi de justificare a cheltuielilor etc. 7. Pentru fiecare dintre structurile sportive enumerate la art. 21, Legea nr. 69/2000 prevede şi modalitatea de finanţare, inclusiv prin alocarea unor sume de la bugetul de stat şi bugetele locale [art. 67 alin. (3) lit. b), art. 67 alin. (3) lit. c), art. 69 alin. (1), art. 71 alin. (2) lit. a) şi b)]; ţinând seama de aceste aspecte, echipa de audit care a efectuat controlul a constatat că „UAT J TIMIŞ nu a respectat niciuna din modalităţile de finanţare legale prezentate mai sus, încălcând prevederile legale în vigoare cu privire la finanţarea structurilor sportive, alocarea de fonduri pentru structurile sportive în cauză s-a făcut sub forma unei contribuţii financiare de natura cotizaţiilor, cotizaţie aprobată şi alocată de la cap. 67.02.05.01. - Sport, titlul II - Bunuri şi servicii, art. bug. 20.30.30 «Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii», aşa cum reiese din bugetele de venituri şi cheltuieli definitive aprobate pe anii 2012, 2013 şi 2014." 8. Reclamanţii şi-au modificat, ulterior, cererea de chemare în judecată, solicitând ca, urmare anulării Deciziei nr. 37/10.08.2015 a Camerei de Conturi a Judeţului Timiş, precum şi a Încheierii nr. 31/16.02.2016 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, să se constate inexistenţa prejudiciului estimat, în cuantum de 17.000.000 de lei, reprezentând sume pretins achitate, în perioada 2010-2014, fără bază legală, din contul Judeţului Timiş, cu destinaţia de cotizaţie, în contul asociaţiilor cu obiect sportiv menţionate în actele administrative atacate în cadrul acestui dosar judiciar, cu menţinerea, în rest, a cererii introductive iniţial promovate. 9. Prin Sentinţa nr. 106 din 6 februarie 2019, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea şi cererea de suspendare, precum şi cererile de intervenţie formulate în cauză. 10. În sprijinul acestei soluţii, tribunalul a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 36 alin. (6) lit. a) pct. 5 şi 6 şi alin. (7) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 215/2001), legiuitorul recunoaşte consiliilor locale dreptul de a coopera şi de a se asocia cu persoane juridice române sau străine în vederea finanţării unor proiecte de interes local şi de a asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor de interes local privind sportul, însă toate aceste atribuţii trebuie exercitate în condiţiile legii, iar în domeniul sportului şi educaţiei fizice sunt incidente prevederile legii speciale reprezentate de Legea nr. 69/2000. 11. Instanţa de fond a mai reţinut că, în ceea ce priveşte modalitatea de finanţare a acestor structuri sportive, au fost încălcate prevederile atât ale Legii nr. 69/2000, cât şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 273/2006). 12. Tribunalul a reţinut că, din perspectiva formei şi modalităţii de constituire, o asociere a unităţilor administrative la structurile sportive trebuie să respecte dispoziţiile legale specifice, prevăzute de Legea nr. 69/2000, prin stabilirea clară, într-un contract de asociere a drepturilor şi obligaţiilor generate de contract, a bugetului asocierii, a reglementării modului de finanţare şi de justificare a cheltuielilor. 13. S-a apreciat de către prima instanţă că, deşi nu se poate reţine nelegalitatea asocierii reclamantei în virtutea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, în domeniul sportului, însă, se impunea respectarea Legii nr. 69/2000, atât în ceea ce priveşte asocierea, cât şi în ce priveşte modalităţile de finanţare a activităţilor sportive de la bugetele locale, în virtutea principiului de drept specialia generalibus derogant. 14. Aşadar, a reţinut tribunalul, independent de modalitatea de asociere aleasă de reclamant în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, în domeniul sportului, atât organizarea structurilor sportive, cât şi finanţarea activităţii sportive de la bugetele locale sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. 69/2000, lege specială în materia activităţilor sportive, care este incidentă cu prioritate în cauză. 15. A reţinut instanţa de fond că atât Legea nr. 215/2001, cât şi Legea nr. 69/2000 recunosc dreptul la asociere al autorităţilor publice locale pentru finanţarea activităţilor sportive, însă modalităţile de finanţare ale unei astfel de asocieri sunt exclusiv cele statuate de legiuitor prin Legea nr. 69/2000. 16. A concluzionat tribunalul, din analiza dispoziţiilor legale menţionate, că asociaţiile sportive din cauza analizată nu ar putea să obţină finanţare publică prin modalitatea cotizaţiei din partea autorităţii reclamante, în calitate de membru al asociaţiei, în temeiul art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, ci doar în modalitatea prevăzută de Legea nr. 69/2000, care prevede atât condiţiile organizării structurilor sportive, cât şi modalităţile de finanţare ale acestora, inclusiv prin alocarea unor sume de la bugetul de stat şi bugetele locale; alocarea fondurilor publice de către autorităţile administraţiei publice locale pentru finanţarea sportului trebuie analizată, aşadar, în conformitate cu dispoziţiile legale care stabilesc expres dreptul şi modalitatea prin care consiliile locale şi judeţene pot contribui cu sume din fonduri publice la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor structuri sportive, dispoziţii legale care, în speţă, nu au fost respectate. 17. Deşi din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă acest aspect, în urma consultării documentaţiei anexate acesteia (încheierea de amânare a pronunţării asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 5 noiembrie 2019) a reieşit că împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat recurs reclamanţii. 18. Întrucât din încheierea de sesizare lipseşte orice referire la acest aspect, iar în documentaţia anexată cererii de sesizare nu se regăseşte şi cererea de recurs, motivele de recurs şi argumentele invocate de recurenţi în sprijinul acestora nu pot fi redate. III. Dispoziţiile legale supuse interpretării 19. Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000: Articolul 46
(1) Veniturile asociaţiilor sau federaţiilor provin din:a)cotizaţiile membrilor; b)dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale; c)dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de asociaţii sau de federaţii; d)venituri realizate din activităţi economice directe; e)donaţii, sponsorizări sau legate; f)resurse obţinute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale; g)alte venituri prevăzute de lege.
(2) Veniturile fundaţiilor sunt cele prevăzute la alin. (1) lit. b)-g). 20. Legea nr. 69/2000: Articolul 69
(1) Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, în condiţiile prezentei legi, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz.
(2) Contractul va cuprinde prevederi cu privire la: obiectul şi volumul activităţilor specifice, parametrii sportivi de realizat, suma stabilită pentru finanţarea programelor, defalcată pe obiective, activităţi şi naturi de cheltuieli, obligaţiile şi responsabilităţile părţilor. Regimul de gestionare a sumelor astfel primite şi controlul financiar se fac în condiţiile legii.
(3) Prevederile contractului au putere deplină pentru cele două părţi, constituindu-se în norme cu caracter tehnic, financiar şi administrativ.
(4) Structurile sportive de drept public pot beneficia şi de alte surse de venituri, astfel:a)cotizaţiile şi contribuţiile băneşti sau în natură ale simpatizanţilor;(...) Articolul 71
(1) Sursele de finanţare a federaţiilor sportive naţionale provin din:a)sume destinate finanţării programelor sportive proprii şi înscrise în contractele încheiate cu organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz; b)venituri obţinute din activităţi economice realizate în legătură cu scopul şi obiectul de activitate ale acestora; c)cotizaţii, taxe, contribuţii, penalităţi, potrivit prevederilor statutelor şi regulamentelor proprii; d)donaţii şi sponsorizări; e)*** abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009; f)10% din indemnizaţiile de transferuri interne şi internaţionale ale sportivilor, care se constituie în sursă de finanţare a activităţii sportive pentru copii şi juniori, inclusiv a celor din cluburile şcolare; g)alte venituri, în condiţiile legii; h)sume rămase din exerciţiul financiar precedent; i)venituri obţinute din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.
(2) Sursele de finanţare a cluburilor sportive provin din:a)subvenţii de la bugetul de stat şi bugetele locale acordate cluburilor sportive de drept public de către organele administraţiei publice centrale şi/sau locale în subordinea cărora se află, precum şi de organele administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă; b)sume destinate finanţării programelor sportive ale cluburilor sportive de drept privat şi înscrise în contractele încheiate cu direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti sau cu organele administraţiei publice locale, după caz; c)venituri obţinute din activităţi economice realizate în legătură directă cu scopul şi obiectul de activitate ale acestora; d)cotizaţii, contribuţii şi penalităţi aplicate membrilor săi, sportivilor, antrenorilor şi celorlalţi tehnicieni, potrivit statutelor şi regulamentelor proprii; e)sume obţinute din transferurile sportivilor; f)donaţii şi sponsorizări; g)alte venituri, în condiţiile legii; h)sume rămase din exerciţiul financiar precedent; i)venituri obţinute din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora; j)venituri obţinute din participarea la competiţiile şi demonstraţiile sportive.
(3) Sursele de finanţare a asociaţiilor sportive fără personalitate juridică se asigură prin:a)aportul membrilor; b)repartizarea unor sume pentru activitatea sportivă din bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiilor sau unităţilor în cadrul cărora s-au constituit; c)alte surse. Articolul 72Sursele de finanţare a asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, se asigură din: a)sume destinate finanţării programelor sportive proprii şi înscrise în contractele încheiate cu direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau cu organe ale administraţiei publice locale, după caz; b)cotizaţii, taxe, contribuţii, penalităţi, potrivit statutelor şi regulamentelor proprii; c)veniturile obţinute din activităţile economice realizate în legătură cu scopul şi obiectul de activitate ale acestora; d)donaţii şi sponsorizări; e)alte venituri, în condiţiile legii; f)sume rămase din exerciţiul financiar precedent. Articolul 73
(1) Cluburile sportive profesioniste organizate ca societăţi comerciale sportive pe acţiuni realizează venituri proprii din activităţile prevăzute la art. 31 alin. (1).
(2) Gestionarea patrimoniului propriu şi exerciţiul financiar al cluburilor sportive profesioniste se conduc potrivit reglementărilor aplicabile pentru societăţile comerciale IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 21. Reclamanţii au apreciat că este legală şi posibilă finanţarea asociaţiilor şi cluburilor sportive din speţă de la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, parte a acestor asociaţii, şi prin intermediul cotizaţiilor în condiţiile art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, aplicabile în cauză, asociaţia fiind înfiinţată în baza acestui act normativ, iar nu numai în condiţiile impuse de prevederile art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000, dispunând cu privire la modalităţile de finanţare ale acestora prin alocarea sumelor de bani de la bugetele locale. 22. Pârâţii, dimpotrivă, au susţinut că atât Legea nr. 215/2001, cât şi Legea nr. 69/2000 dau dreptul la asociere, dar fondurile trebuie cheltuite potrivit condiţiilor stabilite prin contractele încheiate între părţi, potrivit art. 67 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2000; totodată, au arătat că prevederile art. 71 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 69/2000 nu sunt incidente, deoarece finanţarea structurilor sportive prin cotizaţii, pe care le reglementează, nu vizează finanţarea de la bugetul de stat/local, ci de la alte persoane de drept privat. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea 23. Instanţa de trimitere apreciază că sunt întrunite condiţiile legale de admisibilitate a sesizării, arătând că de interpretarea prevederilor legale menţionate depinde soluţionarea pe fond a cauzei, fiind necesar a se lămuri dacă asociaţiile sportive pot beneficia de sume de la bugetele locale doar în baza unor contracte de finanţare, aşa cum prevede art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000, sau este posibilă şi legală acordarea de sume din bugetele locale şi prin intermediul cotizaţiilor, în condiţiile art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, fără încheierea contractelor de finanţare de care face vorbire art. 69 din Legea nr. 69/2000; problema de drept enunţată este nouă, deoarece asupra sa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre şi, deşi normele de drept supuse interpretării au o oarecare vechime, necesitatea clarificării modului lor de interpretare/aplicare în concret s-a evidenţiat recent, în ultimii doi ani fiind pronunţate puţine hotărâri judecătoreşti cu privire la problema de drept supusă dezlegării; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 24. Contrar dispoziţiilor art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, completul care a formulat sesizarea, din oficiu, nu procedează la analiza condiţiilor de admisibilitate a sesizării şi nu menţionează motivele pentru care a ajuns la concluzia admisibilităţii, conform art. 520 din acelaşi cod. 25. Cu privire la fondul problemei de drept ce formează obiectul sesizării, instanţa de trimitere menţionează că aceasta vizează interpretarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, art. 69 alin. (1) şi (2), art. 71 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) lit. c) şi art. 72 lit. b) din Legea nr. 69/2000, în vederea stabilirii modalităţii legale de finanţare a asociaţiilor sportive de la bugetele locale, când unitatea administrativteritorială este, la rândul său, asociat: fie prin cotizaţii din partea asociaţilor, în sensul reglementat de art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, fără a fi necesară încheierea unor contracte de felul celor prevăzute de art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000, fie pe baza unor astfel de contracte de finanţare, a căror încheiere este obligatorie. 26. Completul care a formulat sesizarea arată că problema de drept ridicată a primit rezolvare la nivelul instanţei de trimitere, într-o speţă similară, în care Tribunalul Timiş a pronunţat Sentinţa nr. 2 din 5.01.2017, rămasă definitivă prin Decizia nr. 6.167 din 4.10.2017 a Curţii de Apel Timişoara, argumentele conţinute de aceste hotărâri judecătoreşti reprezentând, în acelaşi timp, punctul de vedere al instanţei de trimitere. 27. Astfel, în cauza sus-menţionată, a fost respinsă acţiunea reclamantului Municipiul Timişoara, reţinându-se următoarele: ... asociaţiile sportive în speţă nu ar putea să obţină finanţare publică prin modalitatea cotizaţiei din partea Municipiului Timişoara, în calitate de membru al asociaţiei, în temeiul art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, ci doar în modalitatea prevăzută de Legea nr. 69/2000, care prevede atât condiţiile organizării structurilor sportive, cât şi modalităţile de finanţare ale acestora, inclusiv prin alocarea unor sume de la bugetul de stat şi bugetele locale. Alocarea de fonduri publice de către autorităţile administraţiei publice locale pentru finanţarea sportului trebuie analizată, aşadar, în conformitate cu dispoziţiile legale care stabilesc expres dreptul şi modalitatea prin care consiliile locale şi judeţene pot contribui cu sume din fonduri publice la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor structuri sportive. Reclamanţii nu ar avea posibilitatea legală de a acorda sub formă de cotizaţii finanţări unor asociaţii sportive fără scop patrimonial, persoane juridice de drept privat, fără a exista contracte între structurile sportive şi Consiliul Local şi fără justificarea modului de cheltuire a banilor publici alocaţi. Astfel, Curtea reţine că prima instanţă în mod corect a reţinut că, în speţă, Consiliul Local, prin aceleaşi hotărâri prin care a hotărât asocierea şi constituirea mai multor asociaţii sportive, a aprobat şi cotizaţiile care urmau a se achita anual, iar utilizarea acestora s-a decis prin hotărâri ale Adunării Generale din cadrul fiecărei asocieri, în conformitate cu scopul şi cu obiectivele fiecărei asocieri în parte, în perioada 2012-2014, alocând astfel cotizaţii în cuantum de 35.295.000 lei. Aşadar, Curtea constată că fondurile care provin din bugetele locale ale UAT sunt diferite de sursele de finanţare provenite din cotizaţii, autoritatea administrativă neputând hotărî, raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate, că fondurile sale provenite din bani publici să urmeze un regim sau altul, ci, în considerarea caracterului imperativ a normei de drept public, doar pe cel stabilit de lege, şi anume regimul subvenţiilor de la buget acordat cluburilor sportive de drept public sau al finanţării programelor sportive ale cluburilor sportive de drept privat, prin contracte de finanţare. În aceste condiţii, Curtea constată că în mod corect s-a reţinut de către pârâtă că angajarea cheltuielilor pentru finanţarea celor patru asociaţii sportive, cluburi sportive de drept privat, prin aprobarea unei contribuţii financiare sub formă de cotizaţie nu este în concordanţă cu prevederile (...) Legii nr. 69/2000 referitoare la sprijinirea finanţării acestor tipuri de structuri sportive. Curtea constata că, deşi a existat aprobarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara pentru finanţarea structurilor sportive de drept privat, iar sumele destinate finanţării acesteia au fost prevăzute şi aprobate în bugetul local al Municipiului Timişoara la cap. 67.02.05.01. - «Sport», titlul II - Bunuri şi servicii, art. bug. 20.30.30, nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 69/2000, în sensul perfectării unui contract pentru finanţarea programelor sportive de utilitate publică din alocaţii de la bugetul local. 28. De asemenea, instanţa de trimitere arată că există o jurisprudenţă în această materie şi la nivelul celorlalte instanţe, menţionând următoarele hotărâri judecătoreşti ataşate sesizării: deciziile nr. 2.615 din 19.09.2017, nr. 2.012 din 8.04.2016 şi nr. 6.167 din 4.10.2017 ale curţilor de apel Alba Iulia, Bucureşti şi Timişoara. 29. Se arată că analiza hotărârilor judecătoreşti menţionate evidenţiază caracterul neunitar al jurisprudenţei în această materie, în cadrul căreia problema de drept invocată a primit o rezolvare diferită. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 30. În urma consultării evidenţelor întocmite la nivelul instanţei supreme, în jurisprudenţa Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă asupra dezlegării problemei de drept ce formează obiectul sesizării. 31. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată, în majoritate, au comunicat că nu au identificat jurisprudenţă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, numai unele dintre ele transmiţând puncte de vedere sau simple opinii referitoare la aceasta, precum şi o singură hotărâre pronunţată în materie, din analiza cărora rezultă orientarea unanimă, potrivit căreia asociaţiile sportive, cluburile sportive şi asociaţiile judeţene pe ramuri de sport pot să beneficieze de sume de la bugetele locale, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, doar în baza unor contracte de finanţare încheiate în baza art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000. 32. S-a arătat că asociaţiile sportive nu ar putea să obţină finanţare publică prin modalitatea cotizaţiei din partea autorităţii administraţiei publice, în temeiul art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, ci doar în modalitatea prevăzută de Legea nr. 69/2000, care prevede atât condiţiile organizării structurilor sportive, cât şi modalităţile de finanţare ale acestora, inclusiv prin alocarea unor sume de la bugetul de stat şi bugetele locale. 33. Alocarea de fonduri publice de către autorităţile administraţiei publice locale pentru finanţarea sportului trebuie analizată în conformitate cu dispoziţiile legale care stabilesc expres dreptul şi modalitatea prin care consiliile locale şi judeţene pot contribui cu sume din fonduri publice la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor structuri sportive. Consiliile locale şi judeţene nu ar avea posibilitatea legală de a acorda sub formă de cotizaţii finanţări unor asociaţii sportive fără scop patrimonial, persoane juridice de drept privat, fără a exista contracte între structurile sportive şi consiliul local/judeţean şi fără justificarea modului de cheltuire a banilor publici alocaţi. 34. Astfel, fondurile care provin din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt diferite de sursele de finanţare provenite din cotizaţii, autoritatea administrativă neputând hotărî, raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate, ca fondurile sale provenite din bani publici să urmeze un regim sau altul, ci, în considerarea caracterului imperativ a normei de drept public, doar pe cel stabilit de lege, şi anume regimul subvenţiilor de la buget acordat cluburilor sportive de drept public sau al finanţării programelor sportive ale cluburilor sportive de drept privat, prin contracte de finanţare. 35. S-a susţinut că normele Legii nr. 69/2000 au caracter special, în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, în ipoteza în care asociaţiile sportive sunt înfiinţate potrivit acestui act normativ. Legând noţiunea de cotizaţie de cea de membru al unei asociaţii sportive, unitatea administrativ-teritorială nu poate avea niciodată calitate de membru, chiar dacă asociaţia sportivă este constituită la iniţiativa organelor administraţiei publice locale; totodată, având în vedere şi lipsa unei norme exprese, care să permită plata unor cotizaţii din buget, sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, potrivit cărora „cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale". 36. Ca atare, legalitatea plăţii unei cotizaţii din bugetul local nu poate fi prezumată, ea trebuind să fie examinată în raport cu norma juridică ce permite ordonanţarea şi plata cheltuielilor. 37. Şi-au exprimat punctul de vedere/opinia, respectiv s-au pronunţat în acest sens următoarele instanţe: – curţile de apel Craiova (Secţia contencios administrativ şi fiscal), Galaţi (Secţia contencios administrativ şi fiscal), Oradea (Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 1.297 din 30.03.2018) şi Târgu Mureş;– tribunalele Bucureşti, Ilfov, Hunedoara, Giurgiu (Secţia civilă), Ialomiţa, Galaţi (Secţia de contencios administrativ şi fiscal), Vrancea (Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal) şi cele din raza de competenţă teritorială a Curţii de Apel Târgu Mureş.38. Deşi din răspunsurile formulate la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că nu au identificat jurisprudenţă privind problema de drept supusă dezlegării, din documentaţia ataşată sesizării de către instanţa de trimitere reiese că următoarele instanţe au pronunţat hotărâri în materia supusă analizei: Curtea de Apel Alba Iulia (Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 2.615 din 19.09.2017), Curtea de Apel Bucureşti (Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 2.012 din 8.04.2016) şi Curtea de Apel Timişoara (Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 6.167 din 4.10.2017). 39. Din analiza acestor hotărâri rezultă că două, cele pronunţate de curţile de apel Bucureşti şi Timişoara, urmează orientarea unanimă, menţionată mai sus, iar cealaltă, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin care se adoptă o soluţie contrară, este izolată. 40. S-a reţinut de către cele două instanţe, în spiritul orientării unanime, că: – „... prima instanţă, în mod corect, a stabilit că, în raport cu dispoziţiile legale incidente în materie, recurenta-reclamantă nu putea să obţină finanţare publică prin metoda cooptării Municipiului Slobozia în calitate de membru al asociaţiei, ci doar în modalitatea prevăzută de Legea nr. 69/2000, care prevede şi modalitatea de finanţare, inclusiv prin alocarea unor sume de la bugetul de stat şi bugetele locale. Astfel, structurile sportive fără scop patrimonial pot beneficia de sume de la bugetul de stat sau bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive, acordate pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz. Aşadar, în mod legal s-a stabilit că modalitatea în care recurenta-reclamantă a beneficiat de finanţare publică, prin cooptarea în calitate de membru a Municipiului Slobozia, contravine dispoziţiilor legale în materie ..." (Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 2.012 din 8.04.2016);– „... asociaţiile sportive în speţă nu ar putea să obţină finanţare publică prin modalitatea cotizaţiei din partea Municipiului Timişoara, în calitate de membru al asociaţiei, în temeiul art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, ci doar în modalitatea prevăzută de Legea nr. 69/2000, care prevede atât condiţiile organizării structurilor sportive, cât şi modalităţile de finanţare ale acestora, inclusiv prin alocarea unor sume de la bugetul de sat şi bugetele locale. Alocarea de fonduri publice de către autorităţile administraţiei publice locale pentru finanţarea sportului trebuie analizată, aşadar, în conformitate cu dispoziţiile legale care stabilesc expres dreptul şi modalitatea prin care consiliile locale şi judeţene pot contribui cu sume din fonduri publice la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor structuri sportive. Reclamanţii nu ar avea posibilitatea legală de a acorda sub formă de cotizaţii finanţări unor asociaţii sportive fără scop patrimonial, persoane juridice de drept privat, fără a exista contracte între structurile sportive şi Consiliul Local şi fără justificarea modului de cheltuire a banilor publici alocaţi." (Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 6.167 din 4.10.2017); 41. În sens contrar, prin opinia izolată exprimată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2.615 din 19.09.2017, s-a reţinut că: ... ceea ce se reproşează reclamantului este finanţarea nelegală a acestei asociaţii în perioada verificată, cu aprobarea Consiliului Local, însă cu nerespectarea condiţiilor Legii nr. 69/2000 şi ale Legii nr. 350/2005, respectiv fără încheierea de contracte de finanţare în condiţiile acestor acte normative. Curtea reţine, însă, că dispoziţiile art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000 stabilesc că structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic Român, în condiţiile prezentei legi, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz. În speţă, având în vedere statutul reclamantului UATO Cugir, de membru asociat al Asociaţiei Clubul de fotbal (...), se constată că nu sunt aplicabile prevederile menţionate, ci sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, în baza căreia a fost înfiinţată asociaţia, precum şi dispoziţiile Legii nr. 215/2001. Astfel, potrivit prevederilor art. 46 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, veniturile asociaţiilor sau federaţiilor provin din cotizaţiile membrilor, astfel încât contribuţiile plătite de către reclamant pot fi asimilate unor cotizaţii plătite ca membru asociat. Drept urmare, în raport cu împrejurarea că pârâta nu contestă legalitatea constituirii asociaţiei, se reţine că în cadrul acesteia nu au fost acordate finanţări în înţelesul Legii nr. 69/2000, ci cotizaţii în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, ca membru asociat, astfel că abaterea reţinută în sarcina entităţii auditate a fost în mod nelegal stabilită. VII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 42. Prin Adresa nr. 3.116/C/4435/III-5/2019 din 28 ianuarie 2020, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept 43. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, propunându-se soluţia respingerii sesizării. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 44. Examinând sesizarea formulată, întrebarea ce face obiectul acesteia şi raportul întocmit de judecătorul-raportor, constată următoarele: 45. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezlegării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. 46. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiţii de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ: – existenţa unei chestiuni de drept; problema pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite;– chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;– chestiunea de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei; noţiunea de „soluţionare pe fond" trebuie înţeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci şi pe cele de drept procesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;– chestiunea de drept să fie nouă;– chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele.47. În analiza aspectelor generale de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie avute în vedere, pe lângă scopul instituirii acestui mecanism de unificare a practicii, raţiunea şi fundamentul său. 48. Procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept esenţiale şi controversate, cu caracter de noutate. 49. Pentru a utiliza cu eficienţă mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă, în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept importantă care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate de interpretare suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii, în scopul de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare. 50. În cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate legate de titularul sesizării şi de stadiul soluţionării pricinii în care sesizarea a fost promovată, cea referitoare la relaţia de dependenţă dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită şi rezolvarea pe fond a litigiului, precum şi cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanţa supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. 51. Astfel, instanţa de trimitere, Curtea de Apel Timişoara, a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care Tribunalul Timiş, soluţionând în primă instanţă o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a pronunţat cu privire la legalitatea finanţării de către unitatea administrativ-teritorială reclamantă, prin intermediul cotizaţiilor, a asociaţiilor sportive în care aceasta avea calitatea de membru asociat. 52. În cazul analizat, titularul sesizării solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prealabilă cu privire la dezlegarea chestiunii vizând posibilitatea ca asociaţiile sportive, cluburile sportive şi asociaţiile judeţene pe ramuri de sport să beneficieze de sume de la bugetele locale prin intermediul alocaţiilor/cotizaţiilor sau, dimpotrivă, dacă aceste structuri sportive pot beneficia de sume pentru finanţarea programelor sportive de la bugetul de stat şi de la bugetele locale numai pe bază de contracte încheiate în conformitate cu dispoziţiile art. 69 alin. (1)-(2) din Legea nr. 69/2000. 53. Examinarea datelor comunicate de către curţile de apel arată că există deja practică judiciară în materie, aproape unitară, instanţele naţionale pronunţând, în majoritate covârşitoare, acelaşi tip de soluţii. 54. Astfel, potrivit unei orientări jurisprudenţiale consacrate, care este împărtăşită şi de către instanţa de trimitere, se reţine că asociaţiile sportive nu ar putea să obţină finanţare publică prin modalitatea cotizaţiei din partea autorităţii administraţiei publice, în temeiul art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, ci doar în modalitatea prevăzută de Legea nr. 69/2000, care prevede modalităţile de finanţare ale acestora, inclusiv prin alocarea unor sume de la bugetul de stat si bugetele locale. 55. În acest sens, consiliile locale şi judeţene nu ar avea posibilitatea legală de a acorda, sub formă de cotizaţii, finanţări unor asociaţii sportive fără scop patrimonial, persoane juridice de drept privat, fără a încheia contracte cu structurile sportive în temeiul art. 69 alin. (1)-(2) din Legea nr. 69/2000 şi fără a controla modul de cheltuire a banilor publici alocaţi. 56. În susţinerea acestei interpretări au fost invocate şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 273/2006, potrivit cărora „cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale". 57. Într-o opinie izolată s-a apreciat că, atât timp cât nu este contestată legalitatea constituirii asociaţiei, în situaţiile în care unitatea administrativ-teritorială are statutul de membru asociat al asociaţiei, regimul juridic aplicabil este cel conferit de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000, conform cărora structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic Român pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive pe bază de contracte încheiate între acestea şi respectivele organe ale administraţiei publice centrale sau locale, după caz. 58. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 stabilesc în mod clar, fără a lăsa loc unor interpretări divergente, faptul că structurile sportive pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive „în condiţiile prezentei legi", pe „bază de contracte" încheiate cu organele administraţiei publice centrale sau locale, incluzând cotizaţiile, prin alin. (4) din acelaşi articol şi art. 71 alin. (1) din acelaşi act normativ, la „alte surse de venituri", distincte de contractele încheiate cu organele administraţiei publice şi locale. 59. Se reţine, aşadar, că există dispoziţii legale clare, a căror interpretare nu necesită dezlegări dificil de realizat, precum şi o jurisprudenţă cvasiunitară care statuează că organele administraţiei publice centrale sau locale nu ar avea posibilitatea legală de a acorda finanţări sub formă de cotizaţii, în lipsa unor contracte încheiate cu structurile respective, întrucât s-ar ajunge, în caz contrar, la eludarea dispoziţiilor legale speciale care reglementează condiţiile privind acordarea şi controlul gestionării sumelor acordate, elemente care oferă o rezolvare adecvată a problemei supuse dezlegării, conformă cu scopul normei juridice a cărei interpretare formează obiectul sesizării. 60. În plus, interpretarea corelată a textelor de lege în discuţie a fost expusă şi în cuprinsul actului de sesizare, ceea ce conduce la concluzia că nu este vorba de identificarea unei chestiuni de drept controversate, susceptibilă de a genera interpretări diferite, în egală măsură de pertinente, care să necesite pronunţarea unei hotărâri prealabile. 61. Faţă de cele prezentate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi valorificat, atât timp cât legiuitorul a stabilit, prin condiţiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituţiei juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei veritabile probleme de drept. 62. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 1.648/30/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, art. 69 alin. (1)-(2), art. 71 alin. (2) lit. d), art. 71 alin. (3) lit. c) şi art. 72 lit. b) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare - raportat la situaţia de speţă, spre a se concluziona dacă asociaţiile sportive, cluburile sportive şi asociaţiile judeţene pe ramuri de sport pot să beneficieze de sume de la bugetele locale în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 ori în condiţiile prevăzute de Legea nr. 69/2000, respectiv ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2020. PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL DENISA ANGELICA STĂNIŞOR Magistrat-asistent, Aurel Segărceanu