Legea Nr.546 din 28.12.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Ilfov în Dosarul nr. 36.391/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.540D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate nu sunt motivate în raport cu textele invocate din Legea fundamentală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 36.391/3/2014*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de pârâtul Consiliul Judeţean Ilfov în cadrul soluţionării unei acţiuni de contencios administrativ având ca obiect pretenţii.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, prin încălcarea statutului juridic constituţional şi legal al consiliului judeţean de autoritate administrativă exclusiv deliberativă, în măsura în care se interpretează că permit consiliilor judeţene să poată exercita drepturi şi obligaţii în cadrul raporturilor juridice de drept substanţial şi procesual.6. Se susţine că, în măsura în care instanţa de contencios constituţional va statua că un consiliu judeţean nu poate să îşi asume drepturi şi obligaţii pe planul dreptului procesual, atunci excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă urmează să fie admisă. Totodată, se afirmă că excepţia de neconstituţionalitate este utilă şi din perspectiva soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a consiliului judeţean, deoarece, în măsura în care Curtea Constituţională va stabili că un consiliu judeţean nu poate să intre în raporturi juridice de drept substanţial, atunci excepţia lipsei calităţii procesuale pasive urmează, la rândul ei, să fie admisă.7. În final, autorul menţionează că, prin Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, Curtea Constituţională a arătat că un consiliu local nu poate exercita drepturi şi obligaţii în cadrul raporturilor juridice şi - adaugă că - nici în cazul raporturilor juridice procesuale. Deşi decizia menţionată face referire la consiliul local, autorul excepţiei apreciază că toate argumentele reţinute de Curtea Constituţională sunt valabile mutatis mutandis şi pentru consiliul judeţean.8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârât este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Constituţie, care se referă la funcţionarea consiliilor locale şi a primarilor.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 şi 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care la data sesizării prevedeau că:– Art. 21 din Legea nr. 215/2001: „(1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
(2) În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.(2¹) Pentru apărarea intereselor unităţilor administrativ-teritoriale, primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în judecată ca reprezentant legal şi nu în nume personal.
(3) Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, sau un avocat care să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale, precum şi ale autorităţilor administraţiei publice locale respective, în justiţie.
(4) Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanţei de judecată, inclusiv în situaţia în care reprezentarea în justiţie este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean.
(5) Despăgubirile primite de unităţile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunţate de instanţa de judecată şi rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.";– Art. 23 din Legea nr. 215/2001: „(1) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii.";– Art. 56 din Codul de procedură civilă: „Capacitatea procesuală de folosinţă [...]
(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii."13. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prin art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, prevederile art. 21 şi cele ale art. 23 din Legea nr. 215/2001 au fost abrogate, soluţiile legislative prevăzute de aceste norme fiind preluate în Codul administrativ, Partea a III-a: Administraţia publică locală. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, instanţa de contencios constituţional este competentă să analizeze prevederile art. 21 şi 23 din Legea nr. 215/2001, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii. 14. Autorul excepţiei apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 121 alin. (2) - Autorităţi comunale şi orăşeneşti - potrivit cărora „consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe." 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin criticile formulate, autorul acesteia nu invocă veritabile probleme de neconstituţionalitate, ci solicită instanţei de contencios constituţional să pronunţe o decizie interpretativă prin care să constate că prevederile art. 21 şi 23 din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că permit consiliilor judeţene să exercite drepturi şi obligaţii în cadrul raporturilor juridice de drept substanţial şi procesual. Or, astfel de critici se subsumează interpretării şi aplicării legii, iar nu aprecierii constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii acesteia. În concret, autorul excepţiei supune examinării Curţii aspecte privind stabilirea cadrului procesual de către instanţa judecătorească. 16. Astfel fiind şi ţinând seama de faptul că instanţa constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, competenţă diferită de cea privind aplicarea legii în litigii concrete, ce revine instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea acestor litigii, criticile formulate de autorul excepţiei excedează competenţei instanţei constituţionale. Într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a reţinut că „a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege" (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, şi Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019). 17. Prin urmare, întrucât, în realitate, criticile aduse dispoziţiilor legale ce formează obiectul excepţiei vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare. 18. De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 128 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 18 mai 2021, în care a analizat o critică de neconstituţionalitate similară celei formulate în prezenta cauză. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Ilfov în Dosarul nr. 36.391/3/2014* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici