DECIZIE   Nr. 74*) din 11 iunie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 200 din 27 august 1996

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Costica Bulai           - presedinte
    Florin Bucur Vasilescu  - judecator
    Victor Dan Zlatescu     - judecator
    Ioan Griga              - procuror
    Constantin Burada       - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 din Codul penal, invocata de apelanta Anton Veturia Elena in Dosarul nr. 2.193/1995 al Tribunalului Constanta.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 6 iunie 1996, in lipsa autoarei exceptiei cu care procedura de citare a fost legal indeplinita, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in incheierea cu aceeasi data. Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 11 iunie 1996, cand a adoptat prezenta decizie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Tribunalul Constanta, prin Incheierea din 24 octombrie 1995, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 328 din Codul penal, invocata de aparatorul apelantei Anton Veturia Elena in Dosarul nr. 2.193/1995.
    In motivarea exceptiei se sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 328 din Codul penal, care incrimineaza prostitutia, sunt contrare art. 26 din Constitutie, deoarece reprezinta o ingradire a dreptului unei persoane de a dispune de ea insasi si, totodata, contravin art. 38 din legea fundamentala privitor la dreptul persoanei de a-si alege liber profesia si locul de munca.
    Exprimandu-si opinia, tribunalul "nu impartaseste punctul de vedere al aparatorului, astfel incat apreciaza ca art. 328 din Codul penal in redactarea actuala se circumscrie prevederilor Constitutiei Romaniei".
    Pentru solutionarea exceptiei, s-au solicitat, in temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, iar, potrivit art. 5 din aceeasi lege, si opiniile Ministerului Sanatatii si ale Institutului Roman pentru Drepturile Omului.
    Camera Deputatilor, in punctul sau de vedere, mentioneaza ca fapta incriminata prin art. 328 din Codul penal face parte din categoria infractiunilor care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, ca ansamblu de norme de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate. Art. 49 din Constitutie prevede posibilitatea restrangerii, prin lege, a exercitiului unor drepturi si libertati in scopul "apararii ordinii, sanatatii ori a moralei publice", fara a se aduce atingere existentei drepturilor si libertatilor respective. O astfel de restrangere legala o constituie si prevederile art. 328 din Codul penal, care sunt constitutionale intrucat, in actualul sistem legislativ, prostitutia nu este o activitate autorizata. Se mai arata ca si in tarile in care prostitutia este institutionalizata, exercitarea acesteia in afara cadrului legal respectiv constituie infractiune. In concluzie, se propune respingerea exceptiei.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia nu este intemeiata, deoarece art. 328 din Codul penal nu contravine nici uneia dintre prevederile constitutionale ci, dimpotriva, sunt in concordanta cu dispozitiile art. 26 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". Se considera ca unele dintre faptele ilicite penale, intre care si prostitutia, constituie fapte antisociale, deoarece aduc atingere bunelor moravuri ale societatii protejate de alin. (2) al art. 26 din Constitutie.
    Se mai arata ca de esenta prostitutiei fiind comertul de ordin sexual cu propriul sau corp - comert care, prin sine insusi, lezeaza demnitatea omului, ca valoare suprema ocrotita si garantata de art. 1 alin. (3) din Constitutie - nu se poate sustine ca dispozitiile art. 328 din Codul penal sunt neconstitutionale, iar incriminarea faptei ca infractiune este chiar necesara, tinand seama de pericolul social relativ ridicat si de tendinta de crestere a numarului infractiunilor de prostitutie in actuala perioada de tranzitie.
    Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.
    Ministerul Sanatatii, in opinia exprimata, apreciaza, in esenta, ca interzicerea practicarii prostitutiei, asa cum este reglementata, nu constituie o ingradire a dreptului unei persoane de a dispune de ea insasi, ci este o masura cu un profund caracter social, care incearca sa limiteze proliferarea necontrolata a bolilor cu transmisie sexuala.
    In sens contrar, Institutul Roman pentru Drepturile Omului considera ca art. 328 din Codul penal nu raspunde exigentelor impuse de art. 2 si art. 11 din Constitutia Romaniei. Se propune ca numai faptele de favorizare, incurajare, constrangere si exploatare a prostitutiei altora sa ramana in continuare incriminate. In avizul institutului se arata ca documentele internationale si, indeosebi, Conventia referitoare la reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii altora nu prevad incriminarea prostitutiei, ci doar a unor fapte contingente, cum ar fi: recrutarea, antrenarea sau deturnarea unei persoane, chiar cu consimtamantul acesteia, in vederea prostituarii; exploatarea prostitutiei altei persoane, chiar daca aceasta consimte; tinerea, conducerea, finantarea unei case de prostitutie; darea sau luarea voluntara in locatie, in intregime sau in parte, a unui imobil sau a unui alt loc, in scopul prostituarii.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Camerei Deputatilor si Guvernului, opiniile Ministerului Sanatatii si ale Institutului Roman pentru Drepturile Omului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 328 din Codul penal raportate la dispozitiile Constitutiei si ale documentelor internationale in materie, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine:
    Desi exceptia se refera la un text de lege adoptat anterior Constitutiei, Curtea este competenta sa o solutioneze, deoarece instanta a retinut ca dispozitiile criticate nu contravin legii fundamentale si deci sunt in vigoare, sesizand Curtea pentru a se pronunta cu privire la constitutionalitatea lor.
    Potrivit art. 328 din Codul penal, fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta practicand in acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane constituie elementele constitutive ale infractiunii de prostitutie.
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a acestor dispozitii, se invoca, in principal, incalcarea prevederilor art. 26 alin. (2) si ale art. 38 alin. (1) din Constitutie.
    Art. 26 alin. (2) din legea fundamentala prevede ca persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
    Dreptul persoanei de a dispune de ea insasi fiind un aspect al vietii sale intime si private, care include si dreptul acesteia de a dispune liber de corpul sau, incriminarea si sanctionarea practicarii de raporturi sexuale reprezinta o atingere grava adusa acestor drepturi si libertati garantate prin Constitutie.
    De asemenea, se invoca in sustinerea exceptiei dispozitiile art. 38 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca dreptul la munca nu poate fi ingradit si ca alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere. Or, practicarea prostitutiei fiind, in conceptia autorului exceptiei, o profesiune ca oricare alta, interzicerea ei sub sanctiune penala reprezinta o incalcare a acestui drept constitutional.
    Argumentele invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate nu pot fi acceptate.
    Din examinarea textului art. 328 din Codul penal se constata ca, prin dispozitiile acestuia, a fost incriminata fapta persoanei, indiferent de sex, care isi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane. Intrucat se refera la relatii sexuale normale, textul mentionat nu instituie nici un fel de restrangeri ale libertatii persoanei in domeniul vietii sexuale, aceasta putand sa-si aleaga absolut liber partenerii si conditiile relatiilor cu acestia, bineinteles cu restrictiile unanim recunoscute in acest domeniu, cum sunt: raportul sexual cu o minora, incestul sau violul, ori relatiile homosexuale, de perversiune sexuala, in masura in care acestea sunt incriminate. Restrangerea pe care textul art. 328 din Codul penal o instituie, intr-adevar, priveste practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane, ca mijloc de procurare de mijloace de existenta, deci ca profesie. Acest fapt a fost considerat de legiuitorul roman nu numai ca profund imoral, in raport cu morala dominanta in societate, dar si ca socialmente periculos prin consecintele sale imediate si mai ales prin cele indepartate. Prostitutia este in vadita contradictie cu moralitatea vietii de familie si cu sarcinile de importanta deosebita ce revin familiei in cresterea si educarea tinerei generatii. In acelasi timp, tolerarea prostitutiei reprezinta o grava atingere adusa demnitatii persoanei, stiut fiind ca persoana care practica prostitutia se situeaza intr-o conditie de inferioritate caracteristica celui care se vinde pe sine. La aceasta se adauga situatia umilitoare, consecinta a dispretului public la care aceste persoane sunt supuse pretutindeni, tocmai pentru ca prostitutia este condamnata de morala publica, laica sau religioasa.
    Fata de caracterul nu numai profund imoral, dar si socialmente periculos al prostitutiei, interzicerea practicarii ei este justificata in temeiul art. 49 din Constitutie, care prevede ca exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, intre altele, pentru apararea sanatatii ori a moralei publice. De altfel, chiar dispozitia art. 26 alin. (2) din Constitutie, mentionata in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, prevede ca persoana are dreptul sa dispuna de ea insasi "daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". In aceste conditii, nici invocarea, in sprijinul exceptiei, a dispozitiilor art. 38 alin. (1) din Constitutie nu poate fi retinuta, practicarea prostitutiei nefiind recunoscuta ca o profesie.
    Dispozitiile art. 328 din Codul penal nu contravin Constitutiei si deci nu pot fi considerate ca abrogate. In acelasi timp, aceste dispozitii nu contravin nici conventiilor internationale privind prevenirea prostitutiei, la care Romania este parte. Poate fi invocata, in acest sens, Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii altora, adoptata de Adunarea generala a O.N.U. la 2 decembrie 1949, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 482/1955 si care a fost avuta in vedere la elaborarea Codului penal roman din anul 1968. Aplicarea Conventiei din 1949 si-a gasit expresia in special in redactarea dispozitiilor art. 329 din Codul penal privitoare la infractiunea de proxenetism. Indirect insa, Conventia si-a gasit expresie si in redactarea textului art. 328 din Codul penal, pornindu-se de la premisa ca daca indemnul sau inlesnirea practicarii prostitutiei constituie infractiune, nu se poate concepe ca insasi practicarea prostitutiei, de catre persoana care n-a fost constransa in nici un fel la aceasta, sa nu fie calificata ca atare.
    Legiuitorul roman a considerat, deci, ca pentru prevenirea si combaterea prostitutiei, unanim recunoscuta ca fenomen antisocial, nu este suficient sa se incrimineze si sa se sanctioneze numai proxenetismul sub diferitele forme ale acestuia, ci trebuie incriminata si sanctionata insasi practicarea prostitutiei, ca expresie a folosirii abuzive si antisociale a dreptului persoanei de a dispune de ea insasi.
    Pozitia legiuitorului roman isi gaseste suport in chiar preambulul conventiei internationale la care ne-am referit, in care se arata ca "prostitutia si raul care o insoteste, traficul cu fiinte umane in vederea prostituarii lor sunt incompatibile cu demnitatea si valoarea persoanei umane si pun in pericol bunastarea individului, a familiei si a comunitatii".
    Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23, art. 24 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 din Codul penal, invocata de Anton Veturia Elena in Dosarul nr. 2.193/1995 al Tribunalului Constanta.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 11 iunie 1996.

                      PRESEDINTE,
                      prof. univ. dr. Costica Bulai

                      Magistrat-asistent,
                      Constantin Burada