Decizia Nr.236 din 15.04.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 128D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 396 din 9 mai 2006, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 7 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 40.024/3/2006*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost invocată de Dan Grigore într-un dosar având ca obiect pretenţii în materia proprietăţii intelectuale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că textele legale sunt neconstituţionale, deoarece reglementează într-un mod restrictiv incompatibilitatea, lăsând posibilitatea judecătorilor ce şi-au exprimat opinia într-o cauză să facă parte din completul care judecă aceeaşi pricină.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei, textul atacat prevede tocmai o garanţie în scopul respectării dreptului la un proces echitabil şi nu poate fi considerat ca aducând o atingere acestei valori.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, acesta arată că legiuitorul a urmărit garantarea stabilirii adevărului şi asigurarea unei judecăţi imparţiale şi echitabile în toate cauzele deduse justiţiei.9. Incompatibilitatea reglementată prin art. 24 se apreciază, în concret, ţinând seama de circumstanţele fiecărei cauze. Împrejurările avute în vedere de legiuitor la stabilirea cazurilor de incompatibilitate ale judecătorului sunt de natură a evita imparţialitatea judecătorului căruia îi revine decizia temeiniciei acţiunii formulate.10. Avocatul Poporului arată că norma procedurală are caracter imperativ şi se bazează pe prezumţia de parţialitate a judecătorului care a soluţionat pricina, pronunţând o hotărâre pe fond şi este presupus a fi în imposibilitatea de a-şi cenzura propria opinie cu privire la situaţia de fapt şi de drept din speţă.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă din 1865. Din examinarea excepţiei rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţii care au următorul conţinut: „Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casareˮ.14. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind dreptul la un proces echitabil.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 396 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 12 iunie 2006, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale.17. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate reprezintă o garanţie a dreptului la un proces echitabil, prin faptul că judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi cauze în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.18. Tot în jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 211 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă reglementează incompatibilitatea, incident procedural menit să garanteze stabilirea adevărului şi asigurarea unei judecăţi imparţiale şi echitabile în toate cauzele deduse justiţiei. În temeiul art. 24 alin. 1 din cod, judecătorului care a pronunţat o hotărâre într-o pricină îi este interzisă participarea la judecarea cauzei civile concrete, în situaţiile expres prevăzute de lege. Norma procedurală are caracter imperativ şi se bazează pe prezumţia de parţialitate a judecătorului care a soluţionat pricina, pronunţând o hotărâre pe fond şi este presupus a fi în imposibilitatea de a-şi cenzura propria opinie cu privire la situaţia de fapt şi de drept din speţă.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae