DECIZIE   Nr. 236 din 20 decembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 278 din 20 iunie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Targu Secuiesc in Dosarul nr. 1.131/1999 privind pe Iosif Kerekes.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 16 decembrie 1999, in lipsa partilor si in prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 20 decembrie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 1.131/1999, Judecatoria Targu Secuiesc, judetul Covasna, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata, in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata. Obiectul cauzei il constituie cererea formulata de contravenientul Iosif Kerekes pentru inlocuirea inchisorii contraventionale, in contradictoriu cu Inspectoratul de Politie al Judetului Covasna.
    In motivarea exceptiei, instanta arata ca dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie privind neretroactivitatea legii. Se sustine ca, neavand caracter penal, Legea nr. 82/1999, prin care se instituie sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu acordul celui in cauza, se poate aplica numai pentru sanctionarea contraventiilor savarsite dupa intrarea sa in vigoare, in conformitate cu principiul constitutional al neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala. Dispozitiile legii nu pot fi insa aplicate, in opinia instantei, si in cazul in care contravenientul a fost deja sanctionat cu inchisoare contraventionala printr-o hotarare definitiva pronuntata anterior intrarii in vigoare a legii, dar inca neexecutata. In final, instanta considera ca dispozitiile legale criticate, neavand caracter penal, chiar daca sunt mai favorabile contravenientului, nu pot fi aplicate retroactiv, pentru ca astfel se incalca dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 reprezinta o masura tranzitorie, care se aplica si hotararilor judecatoresti definitive prin care contravenientul a fost obligat la inchisoare contraventionala, care nu au fost puse in executare pana la data intrarii in vigoare a acestei legi. Se considera ca aceste situatii juridice pot fi considerate "in curs de desfasurare, caz in care legea noua se aplica si acestora fara a fi considerata retroactiva, daca nu suprima drepturi deja nascute ori nu modifica situatii juridice voluntare (subiective)". In opinia Guvernului, dispozitiile legale criticate "creeaza o noua sanctiune care se aplica numai cu acordul contravenientului" si nu contravin dispozitiei constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2), intrucat nu sunt aplicate automat, obligatoriu si impotriva vointei contravenientului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 12 si 13 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, care au urmatorul continut: "Hotararile judecatoresti definitive, prin care s-a aplicat sanctiunea inchisorii contraventionale, dar care nu au fost puse in executare, la cererea contravenientului, vor fi comunicate primariei si organelor de politie in a caror raza teritoriala acesta domiciliaza, iar judecatorul delegat cu punerea in executare a hotararilor va mentiona in comunicare numarul orelor de lucru rezultate din inlocuirea sanctiunii inchisorii contraventionale, pe care contravenientul le are de efectuat. Stabilirea orelor de lucru se face in conformitate cu dispozitiile alin. (5)."
    In alin. (5) al aceluiasi articol se prevede: "Inlocuirea sanctiunii inchisorii contraventionale care nu a fost pusa in executare sau a restului de sanctiune ramas neexecutat cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se face socotind o luna de inchisoare pentru 50 de ore de activitate."
    Instanta de judecata, in calitate de autor al exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Conform motivarii instantei, Legea nr. 82/1999, neavand caracter penal, nu poate fi aplicata decat persoanelor care au savarsit contraventii dupa data intrarii in vigoare a legii, iar nu si contravenientilor la care se refera textul de lege criticat.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala, in cauza nefiind vorba de aplicarea retroactiva a legii.
    Prin Legea nr. 82/1999 a fost introdusa in legislatie o sanctiune alternativa - prestarea unei activitati in folosul comunitatii -, care inlocuieste, in conditiile legii, inchisoarea contraventionala aplicata pentru contraventiile savarsite. Conform art. 14 din lege, aceasta intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii sale. Legea a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 228 din 21 mai 1999. Din dispozitiile art. 14 rezulta in mod evident ca legiuitorul a considerat necesar sa se dea un ragaz pentru organizarea punerii in aplicare a legii tocmai pentru a nu contraveni dispozitiei constitutionale referitoare la neretroactivitatea legii, cuprinsa in art. 15 alin. (2) din Constitutie. Faptul ca prin textul de lege criticat s-a cautat rezolvarea rationala a unor situatii juridice tranzitorii, si anume a situatiei contravenientilor deja sanctionati prin hotarari judecatoresti definitive, dar fata de care sanctiunea inchisorii contraventionale nu a fost pusa in executare, nu reprezinta o aplicare retroactiva a legii civile si deci nu se incalca principiul constitutional enuntat.
    Curtea Constitutionala constata ca, potrivit dispozitiilor mentionate, la cererea contravenientului, sanctiunea inchisorii contraventionale aplicate prin hotarare judecatoreasca definitiva, dar care nu a fost pusa in executare, poate fi inlocuita cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii. Aceasta masura se refera la o situatie actuala, in curs de desfasurare si deci nu are un caracter retroactiv, pentru ca se aplica de la data intrarii in vigoare a legii si nu afecteaza raportul juridic de tragere la raspundere contraventionala a celui culpabil de savarsirea contraventiei, ci numai inlocuirea sanctiunii aplicate deja de instanta, dar nepusa inca in executare, cu noua sanctiune alternativa si care, in mod indiscutabil, prezinta reale avantaje de ordin educativ si social, comparativ cu sanctiunea inchisorii contraventionale. Pe de alta parte, introducerea acestei noi sanctiuni alternative, de care contravenientii sanctionati cu inchisoare contraventionala, dar nepusa inca in executare, pot beneficia, la cererea lor, echivaleaza, intr-o anumita masura, cu un act de clementa din partea legiuitorului, manifestat printr-un mod evident mai usor de executare a unei sanctiuni deja aplicate.
    De altfel, potrivit functiei sale constitutionale, de unica autoritate legiuitoare a tarii, prevazuta la art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul poate oricand sa adopte legi prin care fie sa dezincrimineze anumite fapte considerate contraventii, fie sa desfiinteze sanctiuni contraventionale aflate in curs de executare, fie sa prevada chiar neexecutarea acestora. Or, de vreme ce Parlamentul poate, in virtutea prerogativelor sale, sa manifeste o clementa totala fata de cei sanctionati cu inchisoarea contraventionala, nu ar fi rational sa se considere ca legiuitorul nu ar putea sa ia o masura, dispusa in mod expres, de inlocuire a unei sanctiuni mai grave cu una mai usoara. Parlamentul poate interveni, prin legile adoptate, pentru inlocuirea unei sanctiuni cu o alta sanctiune si poate dispune sa beneficieze de aceste dispozitii si contravenientii care nu au executat inca sanctiunea aplicata prin dispozitiile legale anterioare, fara ca prin aceasta sa se incalce principiul constitutional enuntat. In caz contrar s-ar putea pune in discutie o ultraactivare a legii vechi si deci o executare a unor sanctiuni contraventionale care au fost desfiintate complet sau care au fost inlocuite prin noua lege.
    Pentru aceste considerente, constatand ca prin dispozitiile legale criticate nu au fost incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2), Curtea urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Targu Secuiesc in Dosarul nr. 1.131/1999 privind pe Iosif Kerekes.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 1999.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Marioara Prodan

                                  *

                           OPINIE SEPARATA

    1. Dispozitiile art. 13 din Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, care prevad incidenta acestei legi, in raport cu fapte contraventionale savarsite inainte de intrarea ei in vigoare, au caracter vadit retroactiv si, ca atare, ele vin in contradictie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie. De aceea, exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii, ridicata, din oficiu, de Judecatoria Targu Secuiesc, judetul Covasna, este intemeiata, sub acest aspect, iar Curtea Constitutionala, consecventa jurisprudentei sale, trebuie sa o admita ca atare. Incercarea de a nega caracterul retroactiv al dispozitiilor legale criticate si de a demonstra caracterul constitutional al acestora, cu ajutorul unor constructii teoretice artificiale, nu face decat sa creeze confuzii in intelegerea si aplicarea corecta a principiului constitutional al neretroactivitatii legilor.
    Astfel de constructii se intalnesc in punctul de vedere al Guvernului, care reproseaza instantei ca se refera la dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, desi Legea nr. 82/1999 nu este nici mai favorabila, nici mai nefavorabila decat legislatia contraventionala anterioara, ca si cum retroactivitatea legii ar fi determinata de caracterul sau favorabil sau nefavorabil, iar nu de incidenta ei in raport cu fapte anterioare. De asemenea, se sustine ca dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 nu au un caracter retroactiv, deoarece, pe de o parte, inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se dispune numai cu acordul contravenientului, iar pe de alta parte, este vorba de o masura tranzitorie, care se aplica si hotararilor judecatoresti definitive, prin care contravenientul a fost obligat la inchisoare contraventionala, care nu au fost puse in vigoare pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 82/1999. Rationamentele specioase pe care se intemeiaza aceasta constructie ignora insa, cu obstinatie, caracterul retroactiv al legii. Faptul ca legea noua se aplica la cererea contravenientului, pentru o contraventie savarsita inainte de intrarea in vigoare a legii, nu inseamna ca legea nu se aplica retroactiv, iar aplicarea fata de contravenient a unei masuri cu caracter sanctionator, care nu exista la data savarsirii contraventiei, reprezinta un caz tipic de retroactivitate a legii.
    S-a mai invocat si argumentul ca dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 [la care trebuie adaugate, credem noi, si cele din alin. (1), care prevad incidenta legii noi si in cauzele in curs de judecata] sunt norme tranzitorii care, fiind destinate sa asigure trecerea de la vechea la noua reglementare, ar fi sustrase de la incidenta principiului neretroactivitatii legii. Argumentul este insa contrar Constitutiei, care nu permite aplicarea retroactiva decat in cazul legii penale mai favorabile, dispozitiile tranzitorii neavand acest caracter si neputand incalca principiul neretroactivitatii, a carui respectare trebuie, dimpotriva, sa o asigure. Asa cum se precizeaza in art. 50 alin. (2) din Legea privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, recent adoptata*), "Dispozitiile tranzitorii trebuie sa asigure, pe o perioada determinata, corelarea celor doua reglementari, astfel incat punerea in aplicare a noului act normativ sa decurga firesc si sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul intre norme succesive".
------------
    *) Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 139 din 31 martie 2000.

    In sprijinul solutiei adoptate prin decizie cu care nu suntem de acord, se invoca si argumentul ca dispozitiile legale criticate nu au caracter retroactiv, deoarece privesc numai modul de executare a unor sanctiuni aplicate sau care urmeaza sa fie aplicate pentru contraventii savarsite inainte de intrarea in vigoare a legii, nu si solutionarea conflictului de drept nascut sub legea veche. Argumentul ignora insa chiar conceptul de retroactivitate a legii, care inseamna reglementarea, prin legea noua, a unor raporturi juridice nascute sub legea veche, reglementare care priveste nu numai aplicarea sanctiunilor, dar si executarea acestora. Referindu-se la reglementarile legale in materie penala, Constitutia prevede, in art. 72 alin. (3) lit. f), ca aceste reglementari au ca obiect "infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora". Este firesc ca reglementarea unor relatii sociale de conflict, cum sunt si cele nascute din savarsirea unei contraventii, sa fie integral reglementate fie prin legea veche, fie prin legea noua, inclusiv in ceea ce priveste executarea sanctiunilor. De aceea, aplicarea dispozitiilor din legea noua, privitoare la executarea sanctiunii aplicate pentru contraventia savarsita sub legea veche, reprezinta, indubitabil, o incalcare a principiului neretroactivitatii legii.
    In fine, pentru a se demonstra caracterul constitutional al dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 se invoca si argumentul ca, instituind un mod nou de executare a inchisorii contraventionale mai favorabil contravenientului, aceasta noua sanctiune apare ca un act de clementa pe care legiuitorul o poate acorda tot asa de firesc cum poate sa abroge dispozitiile prin care sunt sanctionate diferitele contraventii. Invocarea acestui argument tradeaza insa intentia de a justifica retroactivitatea legii noi datorita caracterului ei mai favorabil, desi Constitutia admite aceasta exceptie numai pentru legea penala, iar Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 489 din 11 octombrie 1999, ca retroactivitatea legii mai favorabile, in materie de contraventii, este neconstitutionala. In ceea ce priveste compararea legii mai favorabile cu actele de clementa, aceasta este fortata, deoarece actele de clementa, prin natura lor, se aplica unor fapte sau acte realizate inainte de intrarea lor in vigoare.
    Dupa cum se vede, constructiile teoretice si argumentele descrise se straduiesc, in general, sa demonstreze, impotriva evidentei, ca dispozitiile legale criticate ca neconstitutionale nu au caracter retroactiv si, in consecinta, ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In felul acesta insa se pune in discutie insusi conceptul de retroactivitate a legii, iar aceasta poate genera daunatoare confuzii.
    2. Solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 82/1999, intr-o alta viziune, ar fi putut sa se intemeieze, credem noi, nu pe negarea, ci pe recunoasterea caracterului retroactiv al acestora, avand in vedere ca, desi Constitutia admite retroactivitatea numai a legii penale, aceleasi ratiuni exista si pentru recunoasterea retroactivitatii legii privitoare la contraventii. Aceasta presupune insa o reconsiderare radicala a jurisprudentei Curtii Constitutionale, care a solutionat exceptiile de neconstitutionalitate ridicate pana in prezent in aceasta materie, pornind de la faptul ca, in sistemul legislatiei noastre, contraventiile nu sunt considerate infractiuni, ci fapte ilicite cu caracter administrativ. Cele doua forme de ilicit juridic apartinand unor ramuri de drept diferite, regulile care guverneaza aplicarea legii penale in raport cu timpul, in special cele privind retroactivitatea legii penale mai favorabile, nu sunt aplicabile legii privitoare la contraventii. In acest sens, este semnificativ faptul ca, prin Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, Curtea Constitutionala a constatat ca fiind neconstitutionale dispozitiile art. 12 alin. 1 si 2 teza intai din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, care consacrau principiul retroactivitatii legii mai favorabile in materie de contraventii.
    Cu toate acestea, reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, in sensul aratat, ni se pare necesara din cel putin doua considerente majore, care sunt, in esenta, urmatoarele:
    A. Necesitatea stabilirii unei corespondente a sistemului dreptului roman cu sistemele de drept ale celorlalte tari membre ale Consiliului Europei, si in special cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care, fiind ratificata de Romania in 1994, face parte din dreptul intern, conform prevederilor art. 11 alin. (2) din Constitutie. Dupa cum este cunoscut, in cele mai multe dintre legislatiile europene, contraventiile sunt incluse in categoria infractiunilor si sunt tratate ca atare. La randul sau, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se refera nedistinct la infractiuni, indiferent daca acestea sunt clasificate in crime, delicte si contraventii, atunci cand este vorba de apararea drepturilor omului in raport cu autoritatile publice. Aceasta asimilare este intru totul de inteles, avand in vedere faptul ca si contraventiile pot fi sanctionate cu privatiune de libertate, astfel incat dispozitiile din conventie privitoare la dreptul la libertate (art. 5), la dreptul la un proces echitabil (art. 6), la legalitatea incriminarii si a pedepsei (art. 7) si altele sunt pe deplin aplicabile si in cazul contraventiilor. In perspectiva integrarii Romaniei in Comunitatea Europeana, aceste diferente de reglementare, in special atunci cand este vorba de respectarea drepturilor fundamentale ale omului, pot constitui dificultati in solutionarea unor probleme de drept in relatiile dintre state si de aceea ele trebuie sa fie inlaturate sau sensibil diminuate.
    B. Asemanarile care exista intre infractiuni si contraventii, sub aspectul naturii lor juridice, impun un tratament juridic asemanator, atat in privinta sanctiunilor, cat si a principiilor de aplicare si executare a acestora. Ca si infractiunile, contraventiile sunt fapte interzise si sanctionate prin lege datorita pericolului pe care ele il prezinta pentru valorile sociale, in special pentru regulile de convietuire normala in societate. Sanctiunile prevazute de lege pentru contraventii, intocmai ca si pedepsele prevazute pentru infractiuni, au ca unica ratiune si finalitate prevenirea savarsirii din nou a faptelor ilicite respective. Ele trebuie sa raspunda acestei necesitati, iar atunci cand aceasta necesitate dispare sau se schimba, este firesc sa dispara sau sa se modifice si reglementarile legale respective. Daca o lege noua nu mai incrimineaza o fapta considerata pana atunci ca fiind contraventie sau infractiune, sau, desi continua sa le interzica, prevede, pentru aceleasi fapte, sanctiuni mai usoare sau instituie noi moduri de executare a sanctiunilor, care sunt mai favorabile infractorului sau contravenientului, este firesc ca legea noua sa retroactiveze. Sub acest aspect, nu se justifica solutii diferite dupa cum legea se refera la infractiuni ori la contraventii.
    Trebuie mentionat ca in dreptul roman, dupa scoaterea contraventiilor din Codul penal, in 1955, si considerarea lor ca forme de ilicit administrativ, s-a simtit nevoia sanctionarii cu inchisoare a unor contraventii considerate ca prezentand un pericol social aparte, cum sunt contraventiile la regulile de calatorie cu trenul sau incalcarea unor norme de convietuire sociala. In mod firesc, a trebuit sa fie elaborate norme speciale de competenta si de procedura in legatura cu constatarea, judecarea si sanctionarea acestor contraventii. S-a evidentiat, cu acest prilej, existenta unei subramuri a dreptului administrativ si anume dreptul contraventional, denumita uneori si drept administrativ penal, sugerandu-se apropierea acestuia de domeniul dreptului penal.
    Pornind de la aceste particularitati ale contraventiilor, consideram ca este posibila o regandire a solutiilor privitoare la aplicarea in timp a legilor prin care se instituie sau se sanctioneaza contraventii, in sensul asimilarii acestora cu legile penale, ori de cate ori este vorba de apararea drepturilor omului.

                      prof. univ. dr. Costica Bulai,
                   judecator al Curtii Constitutionale