DECIZIE Nr.
247 din 9 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373 1 alin. 2 teza a doua, art. 373
3 alin. 1 1 si art. 720 8 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 333 din 13 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 teza a doua, art. 3733 alin.
11 şi art. 7208
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială
„Condor" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 5.666/2005 al Judecătoriei Deva.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.666/2005, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 teza a doua, art. 3733
alin. 11 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Condor" - S.A. din Deva într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art.
3731 alin. 2 teza a doua şi art. 3733 alin. 11 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu se conferă debitorului dreptul de a ataca încheierea
de învestire cu formulă executorie
şi încheierea prin care a fost
încuviinţată executarea silită, ci doar creditorului, creându-se astfel o inegalitate de tratament
a părţilor.
De asemenea, arată că art. 7208
din Codul de procedură civilă contravine art. 126 alin. (1) din
Constituţie, deoarece exclude
controlului legalităţii actele
întocmite de executorul judecătoresc,
care nu mai învesteşte cu
formulă executorie hotărârea ce se execută.
Judecătoria Deva arată că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că dispoziţiile art. 3731 alin. 2 teza a
doua şi art. 3733
alin. 11 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece debitorul are
la dispoziţie calea contestaţiei la executare, procedură contencioasă care se realizează
cu citarea părţilor şi în cadrul căreia
se analizează toate aspectele
privind fiecare act de executare în parte. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7208 din Codul de procedură civilă, arată că prin acestea legiuitorul a intenţionat să dea putere executorie hotărârilor pronunţate
în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială, cu scopul ca aceste hotărâri să fie aduse
la îndeplinire cu celeritate, fără ca în acest fel
să se încalce prevederile
constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale,
arată că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. In acest
sens arată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură
a căror stabilire, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în
competenţa exclusivă a legiuitorului, fără a se încălca
prevederile constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 3731 alin. 2 teza a doua, art. 3733 alin. 11 şi art. 7208 din Codul de
procedură civilă. Art. 3731 a fost introdus
prin pct. 141 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 2 al art. 3731 a fost
modificat prin pct. 65 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie
2005. Alin. 11 al art. 3733 a fost introdus prin pct. 67
din Legea nr. 219/2005, iar art. 7208 a fost modificat prin pct. 80
din aceeaşi lege.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 3731 alin. 2 teza a doua: „Incheierea
prin care preşedintele
instanţei admite
cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.";
- Art. 3733
alin. 11: „Incheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu
formulă
executorie a hotărârii judecătoreşti
sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac. ";
- Art. 7208:
„Hotărârile
date în primă
instanţă privind
procesele şi
cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea
prevederilor constituţionale
ale art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitoare
la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti. De
asemenea, se invocă şi încălcarea prevederilor art. 7 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi, şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, prin Decizia nr. 134 din 21 februarie
2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, a statuat că dispoziţiile art. 3731 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale,
iar faptul că încheierea prin
care instanţa admite cererea
de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie.
Curtea observă că toate dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa
exclusivă a legiuitorului.
Faptul că încheierea prin care
s-a admis cererea de încuviinţare
a executării silite, ca şi cea prin care s-a admis cererea de
învestire cu formulă
executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege, nu este supusă nici unei căi de
atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor
art. 129 din Legea fundamentală, „împotriva hotărârilor judecătoreşti,
părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", acest text constituţional lăsând la
latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate. De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părţii să introducă contestaţia la executare, ceea ce oferă celor interesaţi sau vătămaţi, după ce
executarea silită a început,
dreptul de a cere anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviinţarea executării,
dată fără îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul că exerciţiul acestui
drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie.
Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă
posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi
de atac, şi să realizeze un spor de celeritate în
realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie Curtea constată
că, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic
egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura
în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod
necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în
măsura în care reglementarea
dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare
obiect nu este întemeiată.
De asemenea, Curtea constată că nu poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a art. 3731 alin. 2 teza a doua, art. 3733 alin. 11
şi art. 7208 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială
„Condor" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 5.666/2005 al Judecătoriei Deva.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu