DECIZIE Nr.
253 din 9 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 324 din 11 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, excepţie
ridicată de Constantin Bălăceanu Stolnici în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 2 martie 2006, în prezenţa avocatului autorului excepţiei, Lavinia Mincu, şi a reprezentantului Ministerului Public,
fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat
pronunţarea la data de 9
martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 21 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantin Bălăceanu Stolnici.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat înfrânge principiul constituţional privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Astfel, el creează grave diferenţe de
tratament între cei care au redobândit imobilele preluate de statul comunist,
în temeiul Legii nr. 10/2001, până la modificarea ei prin Legea nr. 247/2005, şi cei care nu au reuşit acest lucru până la acea dată. Spre deosebire de vechea reglementare, actuala prevedere nu oferă posibilitatea redobândirii în natură a imobilelor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate, chiar dacă acestea au fost preluate de stat fără titlu valabil, iar privatizarea societăţii comerciale a avut loc cu încălcarea dispoziţiilor
legale. Mai mult, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcă şi principiul constituţional al garantării
dreptului de proprietate, deoarece, prin efectul său, se legalizează deposedările de imobile efectuate fără titlu valabil, prin voinţa statului totalitar, în detrimentul foştilor proprietari ale căror cereri de retrocedare nu au fost încă soluţionate.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20 şi art. 44 alin. (1), întrucât creează grave diferenţe de tratament între cei care au reuşit să îşi redobândească imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 înainte de modificarea
ei prin Legea nr. 247/2005, faţă de cei care nu au reuşit acest lucru până
la intrarea acesteia în vigoare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu privează persoanele îndreptăţite la restituirea imobilelor de dreptul
de a solicita retrocedarea în natură, ci diferenţiază posibilitatea de restituire prin
acordarea unei despăgubiri în
echivalent, în condiţiile
speciale prevăzute de
legiuitor pentru situaţia în
care imobilele solicitate se află în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate.
Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstitu-ţionalitate este
neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
l-au constituit dispoziţiile
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispoziţii care, după republicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
798 din 2 septembrie 2005, au devenit art. 29 alin. (1) şi au următorul conţinut: „Pentru
imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul
de stabilire şi
plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), privitoare la egalitatea în
drepturi, art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi art. 44 alin. (1), care consacră garantarea dreptului de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate şi prevederile internaţionale ale art. 17 alin. 2 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, prevederi referitoare la protecţia proprietăţii.
In urma modificării Legii nr. 10/2001 prin titlul I din Legea nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi a republicării legii, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conţinut diferit sub aspectul modului de
restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945 - 1989 şi care fac parte din patrimoniul unor
societăţi comerciale
privatizate. Dacă în art. 27
se făcea distincţie între imobilele preluate cu titlu şi cele preluate fără titlu, în sensul
că acestea din urmă se puteau restitui în natură, cu procedura prevăzută de lege, dispoziţiile
art. 29 prevăd că persoanele îndreptăţite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri, în condiţiile
legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a acestora.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că textul de lege criticat, în forma aflată în vigoare, nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este
aplicabilă în cazul tuturor
persoanelor aflate în situaţia
prevăzută de ipoteza normei, fără nici o distincţie
sau în considerarea altor criterii, şi anume persoanelor îndreptăţite la măsuri
reparatorii pentru imobile preluate de către stat în mod abuziv, evidenţiate, în prezent, în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate.
In ceea ce priveşte pretinsa discriminare rezultată în urma modificării
legii, respectiv diferenţa de
tratament între cei care au redobândit imobilele preluate de statul comunist,
în temeiul Legii nr. 10/2001, până la modificarea ei prin Legea nr. 247/2005, şi cei care nu au reuşit acest lucru până la acea dată, Curtea reţine că aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate,
ci una de succesiune în timp a legii. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală
anterioară cu privire la
anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul
anterior, dacă s-au realizat
înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare
a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor
situaţiilor ce se vor
constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în
vigoare, întrucât de fiecare dată aceasta antrenează
o modificare a regimului juridic şi deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate, aşa cum consideră autorul excepţiei,
în situaţii identice, ceea ce
desigur este de neconceput.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituţie, Curtea observă
că, deşi dreptul de proprietate asupra imobilelor
preluate de stat fără titlu valabil nu a ieşit din patrimoniul persoanelor îndreptăţite la restituire, acestea păstrând, potrivit art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001, calitatea de proprietar avută la data preluării,
legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în natură a unora dintre aceste imobile, în vederea
asigurării stabilităţii raporturilor juridice deja create în
cadrul circuitului civil. Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare
valorii de piaţă a imobilelor
solicitate nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr. 10/2001, şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în
deplină concordanţă cu art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constituţie, potrivit căreia conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Cu privire la dreptul la despăgubiri, în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 70/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constituţională a statuat că un drept de creanţă se bucură de aceeaşi protecţie ca şi dreptul de proprietate. In sprijinul acestei teze a fost invocată practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul „Pressos
Compania Naviera - S.A. şi alţii
împotriva Belgiei", 1995, a decis că „dreptul la despăgubiri se naşte o
dată cu producerea
prejudiciului. Un drept de creanţă de această natură constituie un «bun» şi deci reprezintă un «drept de proprietate» în înţelesul avut în vedere de art. 1 alin. 1 teza întâi din Protocolul
nr. 1 la Convenţia europeană". Aşa fiind, prin plata despăgubirilor corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor se respectă dreptul de proprietate al persoanei îndreptăţite, drept garantat de art. 44 din
Constituţie.
Faţă de
cele arătate Curtea constată că dispoziţiile art.
29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt în concordanţă
cu prevederile constituţionale referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi cu reglementările
internaţionale cuprinse în
art. 17 alin. 2 din Declaraţia
Universală a Drepturilor
Omului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantin Bălăceanu Stolnici în Dosarul nr.
2.682/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu