DECIZIE   Nr. 3 din  3 februarie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 113 din 16 martie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, invocata de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Masini si Instalatii destinate Agriculturii si Industriei Alimentare Bucuresti in Dosarul nr. 1.077/1997 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27 ianuarie 1998, in prezenta I.N.M.A. Bucuresti, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 3 februarie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin Incheierea din 29 mai 1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, ridicata de I.N.M.A. Bucuresti intr-un litigiu cu Tartavulea Gheorghe.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 21 si 125 din Constitutie, in esenta, pentru urmatoarele:
    - in prezent nu mai exista organe ierarhic superioare care sa judece contestatiile salariatilor impotriva sanctiunilor cu diminuarea salariului tarifar, in cazul neindeplinirii integrale a sarcinilor de serviciu;
    - organul de conducere colectiva, caruia angajatul nemultumit de diminuarea salariului ca sanctiune disciplinara ar urma, in prezent, in temeiul prevederilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, sa i se adreseze, este consiliul de administratie, care, in fapt, a propus sanctiunea aplicata si deci ar fi judecator in propria sa cauza;
    - aplicarea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii ingradeste dreptul cetateanului de a se adresa justitiei si incalca prevederile constitutionale privind liberul acces la justitie.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii "contravine dispozitiilor Constitutiei Romaniei, deci este neconstitutional, deoarece el vorbeste despre posibilitatea de a se adresa contestatiile impotriva diminuarii salariului la organul ierarhic superior sau organului de conducere colectiva". Instanta, preluand argumentatia autorului exceptiei, considera ca textul legal atacat contravine art. 21 din Constitutie, intrucat constituie o ingradire a dreptului contestatorului de a se adresa justitiei.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia este intemeiata, prevederile art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii fiind neconstitutionale pentru identitate de ratiune cu temeiurile deciziilor Curtii Constitutionale nr. 59/1994, nr. 66/1995 si nr. 90/1995, prin care s-a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. a), b) si c) sunt neconstitutionale. Totodata se mentioneaza ca aceste prevederi "creeaza o discriminare intre salariatii din administratia publica si ceilalti salariati, in defavoarea salariatilor din sectorul public, care ar fi obligati sa parcurga o faza prealabila in cadrul unei proceduri jurisdictionale specifice sistemului administratiei publice si, chiar in cadrul acestora, intre salariatii Guvernului si cei ai autoritatilor administrative autonome, care nu au un organ administrativ ierarhic superior, si salariatii celorlalte autoritati publice".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia invocata, chiar daca este vorba de o lege adoptata anterior Constitutiei, intrucat sunt in discutie raporturi juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a legii fundamentale.
    Art. 175 alin. (1) din Codul muncii prevede ca sunt de competenta organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectiva, potrivit legii:
    "a) contestatiile impotriva sanctiunilor disciplinare care, prin codul de fata sau prin alta dispozitie legala, nu au fost date in competenta judecatoriei sau altor organe;
    b) contestatiile impotriva desfacerii contractului de munca, precum si litigiile privind reintegrarea in munca a persoanelor cu functii de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum si a directorilor, directorilor generali si asimilatii acestora din organele centrale;
    c) contestatiile impotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administratie sau din productie;
    d) contestatiile in legatura cu acordarea de trepte si gradatii de salarizare, impotriva diminuarii salariului tarifar pentru neindeplinirea integrala a sarcinilor de serviciu, precum si cu privire la acordarea premiilor si gratificatiilor."
    Asupra constitutionalitatii prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a), b) si c) din Codul muncii Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 90 din 4 octombrie 1995, Decizia nr. 59 din 18 mai 1994 si prin Decizia nr. 66 din 28 iunie 1995, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, nr. 259 din 15 septembrie 1994 si nr. 210 din 13 septembrie 1995, decizii ce stau la baza practicii jurisdictionale ulterioare a Curtii in acest domeniu, statuand ca textele legale sus-mentionate sunt in contradictie cu dispozitiile art. 21 si 125 din Constitutie, deoarece excluderea din competenta instantelor judecatoresti a contestatiilor referitoare la aplicarea unei sanctiuni disciplinare, a celor privind desfacerea contractului de munca a unor categorii de salariati sau a celor impotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administratie sau din productie, incalca principiul accesului liber la justitie, precum si dispozitiile constitutionale privind realizarea justitiei prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite prin lege.
    In ceea ce priveste art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, exista aceeasi contradictie. Competenta exclusiva a unui organ de conducere administrativa pentru solutionarea contestatiei privind acordarea de trepte si gradatii de salarizare, diminuarea salariului tarifar pentru neindeplinirea integrala a sarcinilor de serviciu sau acordarea premiilor si gratificatiilor este contrara dispozitiilor art. 21 si 125 din Constitutie. De asemenea, asa cum s-a aratat in punctul de vedere al Guvernului, in concordanta de altfel si cu cele retinute in considerentele deciziilor sus-mentionate, prevederea legala atacata este discriminatorie, creand o situatie dezavantajoasa pentru salariatii sectorului public si, in cadrul acestora, pentru salariatii Guvernului si ai autoritatilor administrative autonome.
    Fata de cele aratate si de faptul ca motivele avute in vedere la solutionarea exceptiilor privind art. 175 alin. (1) lit. a), b) si c) din Codul muncii subzista si in solutionarea prezentei exceptii privind art. 175 alin. (1) lit. d) din acelasi cod, potrivit practicii jurisdictionale a Curtii, solutiile nu pot fi diferite, astfel ca exceptia de neconstitutionalitate urmeaza a fi admisa.

    Ca urmare, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Masini si Instalatii destinate Agriculturii si Industriei Alimentare Bucuresti in Dosarul nr. 1.077/1997 al Judecatoriei Sectorului Bucuresti si constata ca dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii sunt neconstitutionale.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 3 februarie 1998.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                      Magistrat asistent,
                                      Florentina Geangu