DECIZIE Nr. 320 din 14 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 698 din 3 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Dan Constantin Gritac,
Alexandru Constantin Gritac, Mirela Voicu, Constantin Bontea si Societatea
Comerciala "Rompac International" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr.
32/F/2003 al Tribunalului Botosani - Sectia comerciala si de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
In acest sens, se arata ca specificul domeniului de reglementare al Legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului impune
conditii deosebite in ceea ce priveste instituirea masurilor asiguratorii,
diferite de cele prevazute de Codul de procedura civila, astfel ca dispozitiile
art. 16 din Constitutie, referitoare la principiul egalitatii cetatenilor in
fata legii si a autoritatilor publice, nu sunt incidente in cauza. Se
precizeaza, pe de o parte, ca judecatorul-sindic, in temeiul art. 139,
stabileste masuri asiguratorii, insa nu in mod automat, ci in vederea luarii
masurilor prevazute la art. 137 din lege, iar, pe de alta parte, ca persoanele
asupra carora se instituie astfel de masuri pot exercita caile legale de atac.
De asemenea, se mentioneaza ca aceleasi dispozitii de lege au mai fost supuse
controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi norme si
principii fundamentale, iar prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2004 Curtea
Constitutionala a respins exceptia ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 54 din 7 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr.
32/F/2003, Tribunalul Botosani - Sectia comerciala si de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata. Exceptia a fost ridicata de Dan
Constantin Gritac, Alexandru Constantin Gritac, Mirela Voicu, Constantin Bontea
si Societatea Comerciala "Rompac International" - S.A. din Bucuresti
intr-o cauza avand ca obiect cererea de angajare a raspunderii patrimoniale a
acestora in vederea acoperirii pasivului debitoarei Societatea Comerciala
"Avicola" - S.A. din Botosani, precum si de luare a unor masuri
asiguratorii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata ca
din continutul art. 139 din Legea nr. 64/1995 rezulta, "pe de o parte,
faptul ca dispunerea masurilor asiguratorii nu este lasata la aprecierea instantei
de judecata, ci constituie o obligatie a acesteia, norma avand un caracter
imperativ", iar, "pe de alta parte, faptul ca respectivele masuri se
dispun de catre instanta de judecata inainte de a fi atrasa raspunderea
materiala si stabilita, astfel, culpa persoanelor care au contribuit la
ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa prin una dintre faptele
limitativ prevazute de dispozitiile art. 137 din Legea nr. 64/1995".
Aceasta procedura creeaza, in opinia autorilor exceptiei, o discriminare fata
de persoanele impotriva carora se iau masuri asiguratorii in conditiile Codului
de procedura civila, incalcandu-se art. 16 alin. (1) din Constitutie. Se mai
arata ca "legiuitorul a consacrat prin dispozitiile atacate o prezumtie de
culpa in conditiile in care prezumtia legala si valabila este cea de
nevinovatie", astfel fiind afectat dreptul partii la aparare, precum si
dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) teza intai din
Constitutie. Se sustine in continuare ca prin "dispunerea de masuri
asiguratorii inainte de atragerea raspunderii persoanelor care au contribuit la
aducerea in stare de insolventa a unei societati comerciale" (deci inainte
de a se naste creanta respectivei societati fata de aceste persoane) se incalca
si dreptul de proprietate privata al respectivei persoane, asa cum acesta este
garantat de art. 44 alin. (1) si (2) teza intai si de art. 136 alin. (5) din
Legea fundamentala. Totodata se arata ca este afectata si libertatea
comertului, consacrata de art. 135 alin. (2) lit. a) teza intai din
Constitutie, deoarece prin procedura instituita de textul de lege criticat
"se blocheaza posibilitatea transferului dreptului de proprietate cu
privire la bunurile asupra carora se instituie masurile asiguratorii". In
final se invoca si nerespectarea art. 53 din Constitutie, ca o consecinta a
restrangerii nejustificate a exercitiului drepturilor si libertatilor pretins a
fi incalcate, respectiv dreptul de proprietate privata, dreptul la un proces
echitabil, egalitatea in drepturi si libertatea comertului.
Tribunalul Botosani - Sectia comerciala si de contencios administrativ
apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece
textul de lege criticat nu contravine normelor constitutionale invocate. In acest
sens, se precizeaza ca, "in raport cu actiunea principala, masurile
asiguratorii au un caracter accesoriu, vremelnic, si nu duc la deposedarea
debitorului, care isi poate continua activitatea". Dispunerea masurilor
asiguratorii, asa cum este prevazuta de Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, reprezinta o procedura speciala,
derogatorie de la dreptul comun, care isi justifica acest caracter prin insusi
scopul legii si prin specificul situatiilor diferite pe care actul normativ le
reglementeaza in domeniul reorganizarii judiciare si a falimentului.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, in ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate fata de prevederile art. 16 din Constitutie, se arata, in
esenta, ca in cauza ne aflam in fata unei proceduri speciale, diferite de cea
reglementata de Codul de procedura civila, si care impune, deci, un tratament
legal diferit. Or, potrivit jurisprudentei constante in materie a Curtii
Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, principiul
egalitatii nu inseamna uniformitate, astfel ca dispozitiile art. 139 din Legea
nr. 64/1995 nu intra sub incidenta art. 16 din Legea fundamentala.
In legatura cu sustinerile autorilor exceptiei, potrivit carora
dispozitiile art. 139 creeaza instantei obligatia de a dispune masuri
asiguratorii la sesizare sau din oficiu, se afirma ca aceste prevederi, desi au
un caracter imperativ, nu intervin in mod automat, ci ca urmare a verificarii
de catre judecatorul-sindic a existentei indiciilor serioase "ca
persoanele a caror raspundere patrimoniala este clamata au savarsit una dintre
etapele enumerate in art. 137, de natura a atrage starea de insolventa a
debitorului".
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate fata de art. 21 alin.
(3) din Constitutie, se arata ca dispunerea masurilor asiguratorii nu are ca
efect instituirea unei prezumtii de culpabilitate, ci urmareste acoperirea
pasivului debitorului din bunurile existente in patrimoniul persoanelor despre
care se va dovedi ca au determinat sau au concurat la aparitia starii de
insolventa a debitorului. De altfel, se mentioneaza ca in acelasi sens a
statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2004.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 139 din Legea nr.
64/1995 fata de prevederile art. 44 din Constitutie, se arata ca si aceasta
este neintemeiata. Fara a se contesta faptul ca masurile asiguratorii au ca
efect restrangerea dreptului de proprietate, se sustine ca, date fiind
circumstantele si scopurile legitime urmarite in stabilirea unor astfel de
masuri in cadrul reorganizarii judiciare si a falimentului, limitarea este justificata.
In acest sens, se aminteste caracterul relativ al dreptului de proprietate, asa
cum apare atat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, dar si in cea a Curtii
Europene, potrivit careia ingerintele pe care le comporta dreptul de
proprietate trebuie sa raspunda exigentei de legalitate si proportionalitate
intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele apararii
drepturilor fundamentale ale individului. Astfel, restrangerile aduse dreptului
de proprietate prin dispozitiile de lege criticate "sunt justificate atat
de necesitatea protectiei intereselor legitime ale creditorilor, dar si ale
debitorului, care isi vede activitatea economica si credibilitatea alterate,
urmare sau prin contributia persoanei a carei tragere la raspundere este
clamata".
Sub aspectul compatibilitatii dispozitiilor art. 139 cu prevederile art. 53
din Constitutie, se aminteste, pe de o parte, ca art. 16 nu are incidenta in
cauza de fata, iar, pe de alta parte, ca limitarile aduse dreptului de
proprietate se justifica din perspectiva conditiilor impuse de art. 53 din
Constitutie.
In sfarsit, nu se poate sustine nici incalcarea art. 136 din Constitutie,
deoarece scopul insusi al procedurii speciale reglementate de legea criticata
este "cel de a facilita libera exercitare a comertului, de a proteja
concurenta loiala, de a asigura consolidarea credibilitatii operatorilor
economici si de a determina relansarea societatilor debitoare a caror stare de
insolventa nu este determinata sau este doar in parte datorata propriei culpe,
contributia prejudiciabila a altor persoane fiind cea care a avut rol major in
ajungerea in incetare de plati".
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 139 din Legea nr. 64/1995
sunt constitutionale. Astfel, in ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate fata de prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie, se
arata ca "reglementarea dedusa controlului de constitutionalitate se
aplica tuturor debitorilor aflati in stare de insolventa, fara nici o
discriminare pe considerente arbitrare".
In legatura cu pretinsa contrarietate a textului de lege criticat fata de
exigentele dreptului la un proces echitabil, se mentioneaza ca "masurile
asiguratorii dispuse de judecatorul-sindic, din oficiu sau la sesizarea facuta
de administrator, nu incalca sub nici un aspect dreptul partilor de a apela la
instantele judecatoresti si de a se prevala de toate garantiile care
conditioneaza, intr-o societate democratica, procesul echitabil". De
altfel, se arata ca este de competenta exclusiva a legiuitorului sa instituie
regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti si
modalitatile de exercitare a cailor de atac, iar principiul accesului liber la
justitie presupune tocmai posibilitatea celor interesati de a le exercita in
conditiile legii. In plus, este mentionata jurisprudenta Curtii Constitutionale
in materie, potrivit careia liberul acces la justitie este compatibil cu
instituirea unor proceduri speciale. De altfel, textul de lege criticat nu
contravine nici art. 135 alin. (2) din Constitutie, intrucat stabilirea
procedurii falimentului "reprezinta o optiune a legiuitorului, care da
expresie preocuparii statului pentru asigurarea libertatii comertului,
protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie".
In sfarsit, se arata ca dispozitiile legale atacate nu aduc atingere sub
nici un aspect normelor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si ale art. 136
alin. (5), referitoare la protectia proprietatii private, iar prevederile art.
53 din Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau
al unor libertati, nu au incidenta in cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066
din 17 noiembrie 2004. Aceste prevederi au urmatorul continut:
- Art. 139: "In vederea luarii masurilor prevazute la art. 137,
judecatorul-sindic va dispune masuri asiguratorii, din oficiu sau la sesizarea
facuta de catre administrator/lichidator, de catre oricare dintre creditori,
membri sau, dupa caz, asociati/actionari."
Art. 137, la care face trimitere art. 139, are urmatoarea redactare:
"(1) Judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,
persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre
membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice
alta persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta
situatie, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu
sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei
juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea
in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente
contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au
marit, in mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice
fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se
plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
(2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu inlatura aplicarea legii penale
pentru faptele care constituie infractiuni."
In motivarea exceptiei ridicate autorii acesteia invoca incalcarea art. 16
alin. (1), a art. 21 alin. (3) teza intai, a art. 44 alin. (1) si alin. (2)
teza intai, a art. 53, a art. 135 alin. (2) lit. a) teza intai si a art. 136
alin. (5) din Constitutie. Aceste prevederi au urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21 alin. (3) teza intai: "Partile au dreptul la un proces
echitabil (...).";
- Art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai: "(1) Dreptul de
proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular (...)";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a) teza intai: "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, (...)";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in
conditiile legii organice."
Examinand textele de lege criticate, raportate la normele constitutionale
invocate, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata si urmeaza a fi respinsa, pentru urmatoarele considerente:
Criticile de neconstitutionalitate formulate de autorii exceptiei vizeaza
faptul ca, potrivit dispozitiilor legale atacate, judecatorul-sindic are
obligatia de a dispune, fie din oficiu, fie ca urmare a sesizarii facute de una
dintre persoanele enumerate la art. 139, luarea de masuri asiguratorii asupra
membrilor organelor de conducere ai societatii comerciale debitoare aflate in
stare de insolventa, prevazuti in art. 137 din lege, fara a fi insa stabilite
culpa si raspunderea patrimoniala a acestora fata de respectiva societate
comerciala debitoare. Se considera ca astfel sunt nesocotite prevederile
constitutionale referitoare la principiul egalitatii in drepturi, dreptul la un
proces echitabil (din perspectiva impiedicarii persoanei asupra careia se
dispun respectivele masuri de a-si exercita dreptul la aparare), dreptul de
proprietate al acestora, precum si principiul libertatii comertului.
Curtea Constitutionala retine ca, intr-adevar, dispozitiile de lege
criticate prevad obligatia judecatorului-sindic de a dispune, din oficiu sau la
sesizarea facuta de catre administrator sau lichidator, de catre oricare dintre
creditori, membri sau, dupa caz, asociati ori actionari, de masuri
asiguratorii, in vederea luarii masurilor prevazute de art. 137 din lege.
Aceste din urma masuri urmaresc satisfacerea creantelor creditorilor prin
suportarea unei parti din pasivul societatii comerciale debitoare de catre
membrii organelor de conducere ale acesteia - administratori, directori,
cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului
in stare de insolventa prin savarsirea unor fapte limitativ enumerate la lit.
a) - g) ale alin. (1) din art. 137.
Procedura dispunerii masurilor asiguratorii, reglementata de art. 139 din
Legea nr. 64/1995, reprezinta o procedura subsidiara, declansata printr-o
actiune accesorie celei de stabilire a raspunderii patrimoniale a membrilor
organelor de conducere ale societatii comerciale ajunse in stare de insolventa.
Totodata aceasta procedura are un caracter special, derogatoriu de la dreptul
comun, justificat prin specificul domeniului reglementat de Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Masurile
asiguratorii au menirea de a satisface creantele creditorilor prin reintregirea
patrimoniului debitorului, au caracter vremelnic si reprezinta o modalitate
prin care membrii organelor de conducere, impotriva carora s-a deschis deja
actiune de stabilire a raspunderii patrimoniale si asupra carora exista indicii
temeinice ca au contribuit prin comportamentul propriu la atingerea starii de
insolventa a debitorului, suporta o parte din pasivul societatii comerciale
respective. In temeiul art. 137 judecatorul-sindic poate dispune aceasta masura
de indestulare a creditorilor din bunurile membrilor organelor de conducere,
daca acestia din urma au contribuit prin savarsirea actiunilor limitativ
enumerate la lit. a) - g) la ajungerea societatii comerciale debitoare in stare
de insolventa. Asadar, judecatorul-sindic este in masura sa aprecieze asupra
oportunitatii acestei masuri, iar atunci cand o considera necesara, pentru aducerea
sa la indeplinire va dispune luarea de masuri asiguratorii, ca mijloc de
realizare a creantelor creditorilor. Asadar, art. 139 este o norma imperativa,
dar subsecventa celei cuprinse in art. 137, care are un caracter dispozitiv.
Dispozitiile art. 139 nu instituie o prezumtie de culpa a persoanei asupra
careia se dispune luarea masurilor asiguratorii, deoarece masurile pot fi luate
de judecatorul-sindic daca apreciaza in acest sens si daca sunt respectate
conditiile impuse de art. 137. Stabilirea existentei faptelor prevazute
limitativ de art. 137 alin. (1) lit. a) - g) si a masurii in care ele au
contribuit la ajungerea in stare de insolventa a societatii comerciale
debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile si in
dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet si pertinent. In cadrul acestui
proces persoana a carei responsabilitate se cere a fi stabilita poate exercita
fara nici o ingradire dreptul la aparare, caile legale de atac, precum si
celelalte garantii procesuale impuse de dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, nici sustinerile autorilor exceptiei referitoare la incalcarea
regimului constitutional al protectiei proprietatii private nu pot fi retinute.
Regimul constitutional de garantare si ocrotire a proprietatii urmareste
realizarea unui echilibru intre interesele tuturor persoanelor, asa incat
dreptul de proprietate al unei persoane sa nu vina in coliziune cu interesele
generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.
Astfel, art. 136 alin. (5) din Constitutie prevede ca "Proprietatea
privata este inviolabila, in conditiile legii organice", ceea ce permite
instituirea unor limitari rezonabile in valorificarea acesteia, ca drept
subiectiv garantat. Pe de alta parte, dreptul de proprietate nu este un drept
absolut, iar potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele
acestuia sunt stabilite de lege. In acest context masurile asiguratorii
reprezinta o modalitate de a garanta proprietatea creditorilor prin indestularea
creantelor lor, ceea ce reprezinta insusi scopul Legii nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
Avand in vedere considerentele de mai sus, nici criticile de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 din lege fata de art. 16 alin.
(1), art. 53 si art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie nu sunt intemeiate.
De altfel, prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 202 din 8 martie 2004, Curtea Constitutionala
a mai examinat constitutionalitatea art. 126 din Legea nr. 64/1995, devenit
art. 139 dupa republicarea acesteia, prin raportare la aceleasi norme
fundamentale ca si in prezenta cauza, stabilind ca acestea nu sunt incalcate.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
exceptie ridicata de Dan Constantin Gritac, Alexandru Constantin Gritac, Mirela
Voicu, Constantin Bontea si Societatea Comerciala "Rompac
International" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 32/F/2003 al
Tribunalului Botosani - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Claudia Margareta Nita