DECIZIE   Nr. 320 din 14 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 1027 din  8 noiembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Aurelia Popa            - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Danut Dumitru Dem in Dosarul nr. 2.326/2003 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civila.
    La apelul nominal raspunde partea Dumitru Ardelean personal, lipsind autorul exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Partea prezenta solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca aceasta a fost ridicata exclusiv in scopul tergiversarii cauzei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, motivand ca solutia cuprinsa in textul criticat permite solutionarea cauzelor cu celeritate, iar principiul triplului grad de jurisdictie nu este un principiu constitutional care sa impuna legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdictie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.326/2003, Curtea de Apel Oradea - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila. Exceptia a fost ridicata de Danut Dumitru Dem in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea recursului impotriva Deciziei civile nr. 295/A din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Bihor, prin care a fost anulata Sentinta civila nr. 3.371 din 1 aprilie 2002, pronuntata de Judecatoria Oradea intr-o cauza in care s-a solicitat anularea unui titlu de proprietate.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca prevederile legale criticate incalca art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, privind dreptul la un proces echitabil, deoarece partea care nu a fost legal citata la judecarea fondului cauzei, din motive care nu-i sunt imputabile, nu mai are posibilitatea, in calea de atac a apelului, sa invoce incompatibilitati si exceptii sau sa introduca anumite cereri specifice judecatii in prima instanta, si anume: intampinarea, cererea reconventionala si cererea de chemare in garantie.
    Curtea de Apel Oradea - Sectia civila opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. Textul atacat incalca art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, privitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor, precum si art. 124 alin. (2) referitor la infaptuirea justitiei, intrucat partea lipsa, nelegal citata la judecarea fondului cauzei, a fost privata de posibilitatea exercitarii unui grad de jurisdictie, precum si de dreptul de a folosi mijloacele procesuale specifice judecatii in fond.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, motivand ca prevederile legale criticate au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul ca nu aduc atingere principiului egalitatii, deoarece "incidenta acestora este impusa de existenta unei situatii de natura celei descrise in ipoteza normei, si nu de calitatea sau identitatea partilor".
    Dreptul la un proces echitabil, consacrat ca principiu constitutional o data cu revizuirea Constitutiei, constituie o garantie a principiului egalitatii si consta in egalitatea de mijloace procesuale care sa conduca la valorificarea drepturilor subiective in conformitate cu prevederile legii. Potrivit art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila, cand exista vreun motiv de nulitate, instanta de apel anuleaza in tot sau in parte procedura urmata si hotararea pronuntata, inlaturand in acest mod posibilele consecinte prejudiciabile pentru parat, ce decurg din imposibilitatea de a se apara in fata primei instante. Totodata, in fata instantei de apel, paratul are posibilitatea sa isi valorifice dreptul la aparare in concordanta cu prevederile textului constitutional, asa cum ar fi putut sa o faca si in situatia in care cauza ar fi fost trimisa spre rejudecare primei instante.
    Principiul nou, consacrat in art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata, referitor la infaptuirea justitiei nu este incalcat prin aplicarea prevederilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila. Expresie a principiului mai larg al egalitatii cetatenilor, "impartialitatea si egalitatea justitiei obliga instantele judecatoresti la interpretarea si aplicarea unitara a legii, astfel incat unor situatii de fapt similare sa li se dea solutii in drept identice, functie a carei coordonare este asigurata, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, de Inalta Curte de Casatie si Justitie". Textul criticat nu se opune dezideratului unei justitii impartiale si unitare, ci, dimpotriva, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, asa cum este reglementat in special prin art. 295 alin. 2 si art. 298 din Codul de procedura civila, confera premisele stabilirii corecte a situatiei de fapt si ale utilizarii mijloacelor procesuale care sa garanteze partilor apararea si valorificarea drepturilor subiective.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila nu incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, incidenta sa fiind impusa de existenta unei situatii de natura celei prevazute in ipoteza acestei norme juridice. Astfel, potrivit prevederilor art. 297 alin. 2 teza intai, instanta de apel, in cazul in care stabileste ca prima instanta a fost necompetenta, trimite cauza spre judecare instantei competente, iar, potrivit tezei a doua, retine procesul spre judecare cand constata propria sa competenta sau cand exista un alt motiv de nulitate a hotararii primei instante si aceasta a judecat fondul. Cele doua teze ale art. 297 alin. 2 reglementeaza, in consecinta, doua situatii diferite, ceea ce justifica, in mod rational si obiectiv, aplicarea unor reguli procedurale diferite.
    Dispozitiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila sunt in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit carora procedura de judecata si competenta instantelor judecatoresti sunt prevazute numai prin lege, precum si cu art. 129 din Legea fundamentala, care prevede ca, impotriva hotararilor judecatoresti, caile de atac pot fi exercitate, in conditiile legii. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, ca nu este obligatoriu accesul persoanelor interesate "la toate structurile judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie - si la toate caile de atac prevazute de lege, deoarece competenta si procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurand posibilitatea de a ajunge in fata instantelor judecatoresti in conditii de egalitate, poate stabili reguli deosebite".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatul Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1) si (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 104 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, avand urmatorul continut: "In acest caz, precum si atunci cand exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanta a judecat in fond, instanta de apel, anuland in tot sau in parte procedura urmata si hotararea pronuntata, va retine procesul spre judecare."
    Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale in raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, privind dreptul la un proces echitabil. Instanta de judecata apreciaza ca se incalca totodata art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor, precum si art. 124 alin. (2) referitor la infaptuirea justitiei.
    Examinand exceptia, Curtea constata ca scopul urmarit de legiuitor prin dispozitiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila a fost, pe de-o parte, inlaturarea consecintelor unei hotarari lovite de nulitate, iar, pe de alta parte, solutionarea cu celeritate a cauzei in care s-a pronuntat hotararea respectiva.
    Notiunea de proces echitabil presupune egalitatea mijloacelor in ceea ce priveste partile, adica posibilitatea ca fiecare dintre acestea sa-si expuna cauza in fata instantei, in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ fata de partea adversa. Apelul, cale de atac cu caracter devolutiv, provoaca o noua judecata in fond, atat cu privire la problemele de fapt, cat si cu privire la cele de drept. Partea care nu a fost legal citata la judecarea fondului si al carei apel a fost admis va putea prezenta in fata instantei de apel, care va retine cauza in vederea judecarii, toate motivele, mijloacele de aparare si dovezile aratate in motivarea apelului.
    Asadar, procedura apelului asigura egalitatea partilor si egalitatea mijloacelor de aparare aflate la dispozitia acestora.
    Curtea constata, de asemenea, ca sustinerile autorului exceptiei in sensul ca textul atacat il impiedica sa invoce incompatibilitati si exceptii in calea de atac mentionata sunt neintemeiate, deoarece art. 294 din Codul de procedura civila, in alineatul 1, statueaza ca in apel nu se pot face alte cereri noi, dar ca se pot ridica exceptii de procedura si se pot invoca alte asemenea mijloace de aparare, care nu sunt considerate cereri noi.
    Curtea nu poate primi nici celelalte sustineri ale autorului privind imposibilitatea de a formula in apel anumite cereri specifice judecatii in prima instanta, si anume intampinarea, cererea reconventionala si cererea de chemare in garantie, acestea constituind aspecte procedurale cu privire la care legiuitorul are libertate de reglementare, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata.
    Pe de alta parte, in ceea ce priveste cererea reconventionala si cererea de chemare in garantie, acestea nu sunt obligatorii in cadrul judecatii in prima instanta, paratul avand posibilitatea sa-si valorifice drepturile prin cereri separate. Impedimentul cuprins in text nu poate fi retinut, asadar, ca o incalcare a drepturilor sale.
    Curtea constata, de asemenea, ca art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila nu contravine principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, deoarece incidenta sa este impusa de existenta unei situatii de natura celei descrise in ipoteza normei, si nu de calitatea sau identitatea partilor.
    In acest sens Curtea Constitutionala a decis in mod constant ca nu este contrara principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice "instituirea unor reguli speciale, atata timp cat ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor."
    Regula cuprinsa in textul atacat se aplica oricarei persoane aflate in ipoteza descrisa de acesta, astfel incat nu se poate sustine o incalcare a art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata.
    Referitor la critica privind faptul ca paratul este lipsit de accesul la un grad de jurisdictie, Curtea retine ca Legea fundamentala nu consacra numarul gradelor de jurisdictie ale unui proces. Pe de alta parte, potrivit art. 126 alin. (2), coroborat cu art. 129 din Constitutie, republicata, stabilirea cailor de atac este de competenta exclusiva a legiuitorului.
    De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate prin Decizia nr. 116 din 11 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, si prin Decizia nr. 359 din 12 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 97 din 17 februarie 2003.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, asa incat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila urmeaza a fi respinsa.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Danut Dumitru Dem in Dosarul nr. 2.326/2003 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 septembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Catalina Turcu