Decizia Nr.322 din 18.05.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Matei Gheorghe în Dosarul nr. 677/46/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 584D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme clare, previzibile pentru destinatarul lor, în speţă judecătorul fiind cel care trebuie să aprecieze cu privire la întrunirea condiţiilor de admisibilitate în vederea sesizării instanţei supreme.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 26 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 677/46/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Matei Gheorghe într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii autorului excepţiei de anulare a unui raport de evaluare a conflictului de interese întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, aflată în stadiul procesual al recursului. În cadrul recursului a fost solicitată sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât sintagma „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei" nu este definită de legiuitor într-o manieră clară, predictibilă, în acord cu competenţele specializate şi separaţia puterilor în stat, astfel încât să se distingă cu claritate voinţa reală a legiuitorului. Prin lipsa unei legi clare, accesibile se încalcă principiile unui proces echitabil, potrivit principiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.6. Legiuitorul trebuie să reglementeze din punct de vedere normativ atât cadrul de desfăşurare a procesului, cât şi definiţia fiecărui concept nou, precum şi cadrul de desfăşurare a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu prezentarea modului concret de realizare şi cu definirea fiecărei condiţii, noţiuni, sintagme.7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Folosirea sintagmei „chestiune de drept", instituirea de către legiuitor a unor condiţii de admisibilitate a cererii de pronunţare a unei hotărâri prealabile, precum şi lipsa unei definiri suplimentare a acestora, raportat la rolul care revine instanţei de judecată, de a aprecia întrunirea acestor condiţii, nu contravin niciuneia din dispoziţiile constituţionale invocate.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat şi reţinut în Decizia nr. 366 din 2 iunie 2016, în sensul inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea se invocă şi dispoziţiile art. 37 privind unitatea terminologică şi ale art. 69 privind interpretarea legală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie cu motivarea că nu sunt definite sintagmele „chestiunea de drept" şi „de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei" la care face referire textul de lege criticat, astfel încât nu sunt oferite garanţiile unui proces echitabil, Curtea apreciază că această critică este neîntemeiată. Referitor la modul de reglementare a normelor, Curtea Constituţională, având în vedere principiul generalităţii legilor, a reţinut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr. 137 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 17 aprilie 2019, paragraful 107, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Marii Britanii, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine, oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Prin urmare, existenţa unor probleme de interpretare şi aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate.15. De asemenea, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a mai reţinut că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi Srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109, citate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47).16. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că, fără a defini în mod exhaustiv „chestiunea de drept" în privinţa căreia se solicită instanţei supreme să pronunţe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu sau „de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei", dispoziţiile art. 519 - Obiectul sesizării din Codul de procedură civilă indică anumite criterii care să conducă la circumstanţierea conţinutului acestor sintagme, respectiv soluţionarea pe fond a cauzei respective să depindă de chestiunea de drept invocată, aceasta să fie nouă, respectiv asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 17. Aşadar, analizate în ansamblul reglementării din care face parte, respectiv capitolul II - Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cuprins în titlul III din Codul de procedură civilă, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea şi aplicarea lor, dată fiind şi calitatea acestora, respectiv judecători membri ai unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.18. Astfel, instituirea unor condiţii de admisibilitate a cererii de pronunţare a unei hotărâri prealabile, raportat la rolul care revine instanţei judecătoreşti, de a aprecia întrunirea acestor condiţii, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.19. Mai mult, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, având în vedere şi faptul că art. 520 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de judecată a unei astfel de cereri, prevede că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face după dezbateri contradictorii, prin încheiere care cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării, punctul de vedere al completului de judecată şi punctul de vedere al părţilor.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Matei Gheorghe în Dosarul nr. 677/46/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2021.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin