DECIZIE Nr.
322 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 277 si art. 278 1 alin. 3 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 394 din 8 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 2781 alin. 3 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcanescu în
Dosarul nr. 8.179/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
autoarei excepţiei, care reiterează argumentele expuse în faţa instanţei de
judecată care a sesizat Curtea Constituţională, solicitând, în final, admiterea
excepţiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale
criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 8.179/2005, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 277
şi art. 2781 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcanescu în dosarul
menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat „prevede
sarcini legate de îndeplinirea unor atribuţii de serviciu în termene de 20 şi,
respectiv, 5 zile, însă nu se prevăd sancţiuni pentru nerespectarea acestor
termene, astfel încât se încalcă
dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie". De asemenea, mai
arată că „prin inexistenţa unor sancţiuni pentru nerespectarea acestor termene,
procurorii şi lucrătorii de poliţie beneficiază de un avantaj ilegal şi
anticonstituţional, fiind practic plasaţi deasupra legii", ceea ce
contravine prevederilor art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) din Legea
fundamentală.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstitutionalitate invocată este
neîntemeiată, neexistând nici o contradicţie între reglementările legale
criticate şi prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată întrucât textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate. In acest sens,
arată că dispoziţiile art. 277 şi art. 2781 alin. 3 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor
persoanelor care formulează plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire
penală, în mod nediscriminatoriu. Totodată, consideră că autorul excepţiei
critică dispoziţiile legale menţionate din perspectiva unei omisiuni de
reglementare, ceea ce nu poate face obiectul controlului de
constituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 277 şi art. 2781 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins:
- Art. 277: „Procurorul
este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la
primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care
a fost rezolvată.";
- Art. 2781
alin. 3: „Dosarul va fi trimis de parchet instanţei
în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale
art. 16 alin. (2) conform cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21
alin. (3), privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi cele ale art. 124 alin. (1) şi
(2), referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele legii si la b justiţie
unică, imparţială si egală pentru toţi.
Examinând susţinerile autoarei excepţiei, Curtea
constată că acestea nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate. In
realitate, autoarea excepţiei este nemulţumită de modul de respectare, în cauza
dedusă judecăţii, a termenului de 20 de zile de rezolvare a plângerii de către
procuror (art. 277 din Codul de procedură penală) şi a termenului de 5 zile de
trimitere a dosarului de către parchet la instanţa de judecată (art. 2781 alin. 3 din Codul de
procedură penală), ceea ce, în opinia sa, contravine dispoziţiilor art. 16
alin. (2), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) din
Constituţie.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Prin urmare, nu intră în competenţa Curţii verificarea modului de
respectare a unor termene legale în raport de situaţiile de fapt. Nerezolvarea
plângerii în termenul prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală poate
atrage, pentru procuror, aplicarea unei sancţiuni disciplinare, iar
nerespectarea termenului prevăzut în art. 2781 alin. 3 din Codul de procedură penală, o posibilă sancţiune cu
amenda.
De altfel, textele de lege criticate nu conţin nici o
prevedere de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin.
(2), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (1) şi (2). In acest sens este
şi Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 176
din 1 martie 2005, precum şi Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, în care Curtea Constituţională a
constatat că dispoziţiile art. 277 şi, respectiv, cele ale art. 2781 alin. 3 din Codul de procedură
penală nu contravin prevederilor constituţionale.
Fata de cele arătate, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 2781 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcanescu în Dosarul nr.
8.179/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu