DECIZIE   Nr. 341 din  4 decembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii"

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 138 din 22 februarie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, exceptie ridicata de Societatea Agroindustriala "Delta Invest" - S.R.L. din Tulcea in Dosarul nr. 4.514/CA/2000 al Curtii de Apel Constanta - Sectia de contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 27 noiembrie 2001 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 4 decembrie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 martie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 4.514/CA/2000, Curtea de Apel Constanta - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, exceptie ridicata de Societatea Agroindustriala "Delta Invest" - S.R.L. din Tulcea.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca, in baza prevederilor art. 35 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (numerotare anterioara republicarii legii, in prezent art. 65), suprafata Amenajarii stufopiscicole Obretin, cu infrastructura existenta, a intrat in proprietatea sa, reprezentand aport in natura la patrimoniul societatii cu aprobarea legala a fostului Fond al Proprietatii de Stat. Potrivit reglementarilor initiale ale art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993, din sfera domeniului public de interes national au fost scoase, prin exceptare, terenurile aflate in proprietatea privata a persoanelor fizice si juridice. In urma modificarii aduse prin Legea nr. 69/1996 dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 sunt exceptate de a fi incluse in domeniul public de interes national doar terenurile din proprietatea privata a persoanelor fizice, nu si cele din proprietatea persoanelor juridice. Se considera, in consecinta, ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, referitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular, precum si prevederilor alin. (3) al aceluiasi articol, referitoare la expropriere.
    Curtea de Apel Constanta - Sectia de contencios administrativ, exprimandu-si opinia, apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt determinante in solutionarea litigiului, deoarece acestea stabilesc beneficiarii ocrotirii dreptului de proprietate, incalcarea sau neincalcarea acestui drept fiind o problema asupra careia se va pronunta instanta de fond. Astfel, se considera necesar ca asupra constitutionalitatii textului de lege criticat sa se pronunte Curtea Constitutionala. In opinia instantei "se poate retine ca prevederile art. 10 alin. 2 lit. a) si b) sunt neconstitutionale cat timp prin ele se incalca principiul egalitatii ocrotirii proprietatii private, indiferent de titular, deoarece in cadrul exceptiilor mentionate nu mai sunt incluse si terenurile care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privata al persoanelor juridice".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, deoarece stabilirea prin Legea nr. 69/1996 a bunurilor "- suprafete terestre si acvatice, inclusiv terenuri aflate permanent sub ape - care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice de interes national sau judetean" s-a facut in conformitate cu prevederile art. 135 alin. (4) si (5) din Constitutie. De altfel, in acelasi punct de vedere se mai sustine netemeinicia exceptiei de neconstitutionalitate pe considerentul ca pentru intreaga suprafata a Amenajarii stufopiscicole Obretin si a infrastructurii existente, Societatea Agroindustriala "Delta Invest" - S.R.L. a avut doar un drept de administrare, iar nu un drept de proprietate, fapt ce rezulta din chiar sustinerile autorului exceptiei. Se considera ca asupra acestui aspect urmeaza sa se pronunte instanta judecatoreasca, in baza probelor ce vor fi administrate in dosar.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile partilor prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 283 din 7 decembrie 1993, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 69/1996 pentru modificarea si completarea articolului 10 din Legea nr. 82/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, dispozitii care au urmatorul continut: "Sunt exceptate de la prevederile alin. 1:
    a) terenurile din perimetrul rezervatiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privata al persoanelor fizice;
    b) terenurile din perimetrul rezervatiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate publica sau privata al unitatilor administrativ-teritoriale si sunt in administrarea autoritatilor publice locale sau judetene;
    c) terenurile din perimetrul rezervatiei ocupate de amenajarile agricole si piscicole cuprinse in anexa nr. 2, care constituie domeniul public de interes judetean si sunt in administrarea Consiliului Judetean Tulcea, unitate a administratiei publice locale."
    Continutul alin. 1 al art. 10 din Legea nr. 82/1993, la care face trimitere textul criticat, este urmatorul: "Suprafetele terestre si acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente in perimetrul Rezervatiei Biosferei <<Delta Dunarii>>, delimitat potrivit art. 1, impreuna cu resursele naturale pe care le genereaza, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes national, aflat in administrarea Administratiei Rezervatiei Biosferei <<Delta Dunarii>>."
    In redactarea initiala a Legii nr. 82/1993 textul art. 10 alin. 2 avea urmatorul continut: "Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 terenurile care se afla in perimetrul rezervatiei si care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privata al persoanelor fizice si juridice sau apartin domeniului public ori privat local sau judetean."
    Prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt cele ale art. 41 alin. (2) si (3), potrivit carora:
    "(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
    Dispozitiile legale supuse examinarii Curtii se refera la inlaturarea exceptarii, prin formularea actuala a prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993, a terenurilor obiect al dreptului de proprietate a persoanelor juridice din suprafetele terestre si acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente in perimetrul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", care constituie patrimoniul natural, domeniul public de interes national, aflat in administrarea acestei rezervatii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, clarifica situatia terenurilor, suprafete terestre si acvatice, inclusiv a terenurilor aflate permanent sub ape, existente in perimetrul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", stabilind ca acestea constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes national, aflat in administrarea acesteia, cu unele exceptii. In aceste conditii este esential de stabilit titlul cu care autorul exceptiei detine suprafetele Amenajarii stufopiscicole Obretin si infrastructura existenta. Sub acest aspect este de observat ca, desi Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevazut la art. 20 alin. 2 ca "Bunurile din patrimoniul societatii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu", iar, ulterior, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, a reglementat prin art. 65 alin. (1) ca, "in lipsa de stipulatie contrara, bunurile constituite ca aport in societate devin proprietatea acesteia din momentul inmatricularii ei in registrul comertului", aceste dispozitii legale nu pot fi desprinse, in ceea ce priveste situatia suprafetelor terestre si acvatice, inclusiv a terenurilor aflate permanent sub ape, de reglementarile speciale intervenite, incepand cu anul 1990, pentru clarificarea complexei probleme a situatiei juridice a acestor terenuri. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat, in mod constant, cu privire la solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate privind unele dispozitii cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de ape (de exemplu, deciziile: nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000; nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001; nr. 130 din 26 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 353 din 30 iunie 2001). In considerentele acestor decizii Curtea Constitutionala a retinut, in esenta, ca din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementari privind situatia juridica a terenurilor agricole si a celor aflate sub luciu de apa rezulta ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodata incluse in mod legal in capitalul social al societatilor comerciale agricole. Conform celor stabilite de Curte, chiar daca Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevazut ca "Bunurile din patrimoniul societatii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu", aceasta dispozitie legala nu poate fi disociata, in ceea ce priveste situatia terenurilor agricole si a celor aflate sub luciu de apa, de reglementarile speciale intervenite dupa 1989 pentru clarificarea situatiei juridice a terenurilor. In acest sens, prin Legea nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporara a instrainarii terenurilor prin acte intre vii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, s-a stabilit ca "Pana la adoptarea unei noi reglementari legale privind regimul fondului funciar se interzice instrainarea, prin acte intre vii, a terenurilor agricole de orice fel, situate inauntrul sau in afara localitatilor". De altfel, asa cum se retine in jurisprudenta Curtii, intreaga legislatie ulterioara cu privire la terenurile agricole si la cele aflate sub luciu de apa a avut in vedere ca aceste categorii de terenuri aflate in exploatarea societatilor comerciale agricole nu erau in proprietatea acestor societati si nu indreptatea includerea acestor terenuri in capitalul lor social.
    Curtea retine, in consecinta, ca, mutatis mutandis, aceste considerente sunt valabile si in cauza de fata.
    De altfel, insusi autorul exceptiei arata, in memoriul prin care a ridicat exceptia, ca, potrivit Actului aditional nr. 1 din 6 decembrie 1993, capitalul social raportat in natura de asociatul fondator roman consta din: "dreptul de proprietate asupra imobilelor, constructiilor si bunurilor mijloace fixe si de inventar cuprinse in raportul de expertiza cap. I - IX, precum si dreptul de administrare pentru intreaga suprafata a Amenajarii stufopiscicole Obretin cu infrastructura existenta" (art. 2 din Protocol). Prin urmare, nu se poate retine ca textul criticat incalca dreptul de proprietate al autorului exceptiei, care, in realitate, nu a avut ab initio un drept de proprietate asupra terenurilor respective, ci numai un drept de administrare.
    Incercarea autorului exceptiei de a face sa se inteleaga ca prin efectul art. 10 din Legea nr. 82/1993, in formularea initiala, dreptul sau de administrare asupra suprafetelor cuprinse in amenajarea piscicola s-ar fi transformat in drept de proprietate este de neadmis, intrucat textul legii respective nu contine prevederi in acest sens. Textul respectiv priveste doar situatiile existente, atunci cand se refera la persoanele fizice sau juridice care detineau cu titlu de proprietate terenuri pe teritoriul rezervatiei.
    Curtea retine, de altfel, ca Legea nr. 82/1993 este ulterioara adoptarii Constitutiei, iar potrivit art. 135 alin. (4) din Constitutie "bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice". In aplicarea acestor dispozitii constitutionale legiuitorul a prevazut prin Legea nr. 69/1996 suprafetele terestre si acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, care intra in componenta Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii". Regimul juridic al bunurilor proprietate publica este stabilit de dispozitiile cuprinse in art. 135 alin. (5) din Constitutie, conform carora "bunurile proprietate publica sunt inalienabile", precum si de dispozitiile prevazute in Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
    In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, cu majoritate de voturi, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, exceptie ridicata de Societatea Agroindustriala "Delta Invest" - S.R.L. din Tulcea in Dosarul nr. 4.514/CA/2000 al Curtii de Apel Constanta - Sectia de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 decembrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Laurentiu Cristescu

                                       *

                                OPINIE SEPARATA

    Consider ca solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, este gresita, intrucat dispozitiile legale criticate contravin, in mod flagrant, prevederilor art. 41 alin. (2) teza intai, referitoare la ocrotirea proprietatii private "in mod egal de lege, indiferent de titular".
    Legea nr. 82/1993 a prevazut la alin. 1 al art. 10 ca "Suprafetele terestre si acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente in perimetrul Rezervatiei Biosferei <<Delta Dunarii>>, delimitat potrivit art. 1, impreuna cu resursele naturale pe care le genereaza, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes national ...". Acest text s-a mentinut si dupa modificarile si completarile ulterioare ale Legii nr. 82/1993 prin Legea nr. 69/1996, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 si prin Legea nr. 454/2001.
    Initial in alin. 2 al art. 10 din Legea nr. 82/1993 s-a prevazut ca "Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 terenurile care se afla in perimetrul rezervatiei si care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privata al persoanelor fizice si juridice sau apartin domeniului public ori privat local sau judetean".
    Dupa modificarile si completarile succesive, in prezent textul alin. 2 al art. 10 are urmatoarea redactare: "Sunt exceptate de la prevederile alin. 1:
    a) terenurile din perimetrul rezervatiei care, potrivit legii, sunt proprietate privata a persoanelor fizice;
    b) terenurile din perimetrul rezervatiei, care, potrivit legii, sunt proprietate publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale;
    c) terenurile din perimetrul rezervatiei, ocupate de amenajarile agricole si piscicole, cuprinse in anexa nr. 2, care constituie domeniu public de interes judetean si care sunt in administrarea Consiliului Judetean Tulcea."
    Se impune observatia, inainte de toate, ca existenta ori inexistenta dreptului de proprietate al societatii comerciale, autor al exceptiei de neconstitutionalitate, intinderea acestui drept, legalitatea si valabilitatea titlului de proprietate asupra terenului din litigiu constituie probleme de fapt a caror stabilire, pe baza unui probatoriu pertinent, intra in competenta exclusiva a instantelor judecatoresti. Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra acestor probleme de fapt. In schimb, ea, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, trebuie sa se pronunte asupra intelesului contrar Constitutiei al normei legale examinate. Or, acceptand, chiar si numai ipotetic, ca asupra unor terenuri din perimetrul rezervatiei ar putea avea drept de proprietate privata si o persoana juridica (alta decat unitatile administrativ-teritoriale), pare evident ca neocrotirea acestei proprietati de lege in mod egal cu proprietatea privata a altor titulari - persoane fizice sau unitati administrativ-teritoriale - este contrara Constitutiei.
    Nu pot accepta argumentul invocat in sustinerea constitutionalitatii textului de lege examinat, potrivit careia asupra terenurilor din perimetrul rezervatiei nu poate exista drept de proprietate privata, intrucat insasi Constitutia incadreaza intregul perimetru al rezervatiei in domeniul public. Observ, pe de alta parte, ca nu toate terenurile si resursele naturale din perimetrul rezervatiei fac obiectul, potrivit prevederilor art. 135 alin. (4) din Constitutie, exclusiv al proprietatii publice, legea fiind cea care le incadreaza in acest domeniu, iar pe de alta parte, insasi legea prevede existenta proprietatii private a unor titulari, exceptand-o din domeniul public.
    Nu este pertinent, in opinia mea, nici argumentul ca societatile comerciale cu capital privat nu puteau dobandi drept de proprietate asupra unor terenuri din perimetrul rezervatiei. Sustinerea ca un asemenea drept de proprietate s-a putut dobandi doar in temeiul dispozitiilor Legii nr. 15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, lege preconstitutionala, care nu putea trece in proprietatea societatilor comerciale intregul patrimoniu al fostelor unitati economice de stat, este gresita. Societatile comerciale puteau dobandi dreptul de proprietate si cu alt titlu, iar legalitatea si valabilitatea titlurilor respective constituie probleme de fapt ce trebuie examinate de instantele judecatoresti. Este si mai important faptul ca chiar si Legea nr. 82/1993, adoptata dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, a recunoscut dreptul de proprietate privata a persoanelor juridice, fara nici o deosebire, asupra unor terenuri din perimetrul rezervatiei. Suprimarea, printr-o modificare ulterioara, a unui drept de proprietate privata recunoscut de lege nu poate fi privita decat ca o expropriere, ceea ce este contrar dispozitiilor art. 41 alin. (3) din Constitutie. Neexceptarea de la includerea in domeniul public a terenurilor din perimetrul rezervatiei care sunt proprietatea privata a persoanelor juridice (altele decat unitatile administrativ-teritoriale) nu poate fi tratata ca o omisiune legislativa. Avand in vedere ca pana la un timp legea a prevazut printre terenurile exceptate si cele din proprietatea privata a persoanelor juridice, iar apoi a restrans sfera terenurilor exceptate, este evident ca legiuitorul, in mod voit, a instituit un tratament juridic, sub aspectul ocrotirii proprietatii private, diferentiat in raport cu titularul acestei proprietati.
    Dispozitia legala examinata, datorita modului diferentiat al reglementarii ocrotirii proprietatii private, diferentiere facuta in functie de titularul proprietatii, contravine prevederilor art. 1 alin. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit carora "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international". Conform dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Constitutie, aceste reglementari fac parte din dreptul intern.

                                Judecator,
                              Kozsokar Gabor