DECIZIE Nr. 341 din 12 septembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. e), art. 7, art. 7 lit. e), art. 10, art. 11, art. 12, art. 13 alin. 1 - 6, art. 13 alineatul ultim, art. 16 alin. 2, art. 19 si ale art. 21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 38 din 29 ianuarie 1998

    Costica Bulai          - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. e), art. 7, art. 7 lit. e), art. 10, art. 11, art. 12, art. 13 alin. 1 - 6, art. 13 alineatul ultim, art. 16 alin. 2, art. 19 si ale art. 21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, ridicata de inculpatul Bucur Constantin in Dosarul nr. 591/1996, aflat pe rolul Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 septembrie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si a partilor, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea la data de 12 septembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, prin Incheierea din 21 aprilie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 591/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. e), art. 7 in intregul sau si, in special, ale lit. e), art. 10, art. 11, art. 12, art. 13, art. 16 alin. 2, art. 19 si ale art. 21 din Legea nr. 51/1991, invocata de inculpatul Bucur Constantin.
    Din incheierea de sesizare, ca si din actele anexate la aceasta, rezulta ca Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie - Sectia Parchetelor Militare a dispus trimiterea in judecata a inculpatului Bucur Constantin, capitan in rezerva, pentru faptele de a fi cules si transmis, in afara cadrului legal, informatii cu caracter secret si de a fi divulgat si folosit, in afara cadrului legal, date si informati privind viata particulara, onoarea sau reputatia unor persoane, date si informatii cunoscute incidental in cadrul obtinerii datelor privind siguranta nationala, si de a fi sustras un numar de 32 de casete audio din unitatea militara, fapte prevazute si pedepsite de art. 19 alin. 1, de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 si de art. 208 alin. 1 din Codul penal.
    In fata Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, inculpatul Bucur Constantin a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mai jos mentionate, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    - prin Legea nr. 51/1991 nu se defineste notiunea de secret in intregul sau continut. In acest sens, se invoca reglementarea cuprinsa in art. 10, care precizeaza ca activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale este secreta, si pe cea cuprinsa in art. 11, care prevede ca intreaga activitate de acest gen este secreta, fara insa sa enumere actele, materialele si operatiunile secrete; pentru a incrimina o activitate, aceste elemente trebuie prevazute intr-un "text specific". Este necesar deci sa se reglementeze prin lege sau hotarare a Guvernului "exact ce constituie secret". Fara o asemenea reglementare "se transfera prerogativele legislative unor institutii neabilitate de Constitutie". In ceea ce-l priveste pe autorul exceptiei, elementele materiale purtatoare de informatii secrete sunt determinate numai printr-un ordin al directorului Serviciului Roman de Informatii, ceea ce contravine dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, care prevad ca "judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Or, in speta, judecatorii sunt tinuti sa aprecieze asupra unor aspecte hotaratoare privind caracterul penal al faptelor retinute in sarcina inculpatului, cuprinse intr-un ordin administrativ, act juridic cu forta de reglementare minora. Pe langa aceasta reglementare lacunara, legea utilizeaza termeni diferiti pentru notiunea de secret (dispozitiile art. 3 lit. e), art. 11, art. 12 si ale art. 19 din Legea nr. 51/1991);
    - dispozitiile art. 13 din Legea nr. 51/1991, care permit interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice, contravin prevederilor art. 28 din Constitutie care garanteaza inviolabilitatea secretului acestora;
    - dispozitiile art. 7 in intregul sau si, in special, cele cuprinse in art. 7 lit. e), care reglementeaza atributiile Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, sunt neconstitutionale, pentru ca stabilesc atributii ce exced celor fixate prin prevederile art. 117 alin. (2) si ale art. 118 din Constitutie, este incalcat principiul separatiei puterilor in stat, "incalcand prerogativele Parlamentului si ale Guvernului, asa cum rezulta ele din art. 58, art. 107 si art. 114 din legea fundamentala";
    - sunt, de asemenea, neconstitutionale si prevederile art. 11 din aceeasi lege, pentru ca instantele judecatoresti nu sunt enumerate printre institutiile carora le pot fi comunicate informatii din domeniul sigurantei nationale;
    - dispozitiile art. 13 alineatul ultim, care privesc dreptul cetateanului lezat de a se adresa cu plangere procurorului ierarhic superior celui care a emis mandatul, sunt neconstitutionale, in raport cu dispozitiile art. 47 alin. (4) din Constitutie, intrucat nu prevad obligatia si termenele in care trebuie sa se raspunda la plangere;
    - prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 sunt anacronice si lacunare, pentru ca interdictia interceptarii abuzive a convorbirilor telefonice nu este urmata de o dispozitie care sa prevada sanctiuni;
    - prevederile art. 21 din Legea nr. 51/1991 sunt neconstitutionale comparativ cu dispozitiile art. 26 din Constitutie. Incriminarea din lege asigura doar aparent viata intima a persoanelor, cata vreme nu conditioneaza raspunderea penala de plangerea prealabila a persoanei vatamate. Prevazand urmarirea din oficiu, legea "mareste exponential atentatul la viata intima, fortand partea vatamata sa se lase ocrotita" chiar impotriva vointei sale.
    Fata de exceptia ridicata, asa cum rezulta din incheiere, partea civila - Serviciul Roman de Informatii - si reprezentantul Ministerului Public si-au exprimat atat oral, cat si in scris, punctele de vedere, care sunt asemanatoare, si anume:
    - in legatura cu notiunea de secret de stat, se afirma ca aceasta este definita prin Legea nr. 23 din 17 decembrie 1971 privind apararea secretului de stat in Republica Socialista Romania si prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 19 din 14 ianuarie 1972 privind unele masuri in legatura cu apararea secretului de stat, modificata prin Hotararea Guvernului nr. 814/1991. Aceste acte normative sunt in vigoare, nu contravin, prin continutul lor, prevederilor Constitutiei si prevad informatiile, datele si documentele care constituie secret de stat. Aceeasi notiune este reglementata si prin art. 45 din Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii;
    - cu privire la al doilea aspect de neconstitutionalitate, se sustine ca nu exista discrepanta intre dispozitiile art. 28 din Constitutie si prevederile art. 13 din Legea nr. 51/1991, intrucat, potrivit art. 49 din legea fundamentala, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans prin lege, intre altele, si pentru apararea sigurantei nationale;
    - referitor la cel de-al treilea aspect de neconstitutionalitate, se arata ca, fata de prevederile art. 118 din Constitutie, apare justificat sa fie prevazute atributiile specifice ale Consiliului Suprem de Aparare a Tarii in Legea sigurantei nationale a Romaniei;
    - nu constituie aspect de neconstitutionalitate faptul ca instantele de judecata nu sunt incluse, potrivit art. 11 din Legea nr. 51/1991, intre institutiile carora li se pot comunica informatii din domeniul sigurantei nationale, pentru ca instanta judecatoreasca sesizata ia cunostinta de toate datele, informatiile si documentele din domeniul sigurantei nationale, aflate la dosar, iar pe de alta parte, ea are dreptul si indatorirea de a administra probe in procesul penal, fara a distinge intre caracterul secret sau nesecret al acestora;
    - cu privire la critica adusa art. 13 alineatul ultim din Legea nr. 51/1991, se precizeaza ca nici aceste dispozitii nu prezinta aspecte de neconstitutionalitate, deoarece organele competente, sesizate cu plangere, fac verificari prin efectuarea actelor premergatoare necesare inceperii urmaririi penale in temeiul normelor din Codul de procedura penala. Se sustine, in continuare, ca dispozitia legala in discutie nu este dintre cele de care depinde judecarea cauzei;
    - de asemenea, dispozitiile art. 16 alin. 2 din aceeasi lege nu sunt neconstitutionale, intrucat in cuprinsul art. 2O din lege sunt prevazute sanctiuni pentru interceptarea abuziva a convorbirilor telefonice;
    - se sustine, in continuare, ca si critica ce vizeaza neconstitutionalitatea prevederilor art. 21 din Legea nr. 51/1991 este neintemeiata, intrucat textul criticat da expresie prevederii art. 26 alin. (1) din Constitutie, potrivit careia "Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata". Nu se poate considera ca neconstitutionala dispozitia care obliga autoritatea publica sa intervina din oficiu in apararea valorilor sociale mentionate, cu atat mai mult cu cat dispozitia legala atacata este in concordanta cu pactele si cu tratatele internationale in materie.
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, incheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala a fost trimisa fiecarei Camere a Parlamentului si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere primit de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului se arata ca prevederile Legii nr. 51/1991 sunt constitutionale si, ca atare, exceptia de neconstitutionalitate ridicata in fata instantei este nefondata. Se precizeaza ca aplicarea corecta a legilor tarii tine de situatia de fapt si numai instanta judecatoreasca poate hotari, in functie de probele administrate.
    In punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile Legii nr. 51/1991 nu contravin dispozitiilor Constitutiei. Se observa, totodata, ca autorul exceptiei nu a formulat nici un argument in sustinerea acesteia. De asemenea, se observa ca, potrivit Legii nr. 47/1992, in fata instantelor judecatoresti nu se poate invoca neconstitutionalitatea unei legi in intregime, iar, daca se ivesc astfel de cazuri, initiatorul exceptiei trebuie sa indice, pentru fiecare dispozitie atacata, prevederea constitutionala incalcata.
    Camera Deputatilor nu a trimis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului si dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 138/1997, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei, deoarece, desi Legea nr. 51/1991 a fost adoptata inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei, pe baza dispozitiilor sale s-au nascut raporturi juridice dupa intrarea in vigoare a acesteia.
    Retinand ca fondul cauzei il formeaza raspunderea penala pentru savarsirea infractiunilor de culegere, transmitere, divulgare si folosire de informatii in afara cadrului legal, precum si a infractiunii de furt, din examinarea dosarului se constata ca, prin exceptia de neconstitutionalitate invocata, sunt atacate si dispozitiile legale de care nu depinde solutionarea cauzei. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitii legale fara legatura cu cauza este inadmisibila.
    Curtea Constitutionala constata ca nu sunt incidente in cauza:
    - dispozitiile art. 7 si, in special, ale art. 7 lit. e) din Legea nr. 51/1991, care reglementeaza atributiile Consiliului Suprem de Aparare a Tarii in domeniul sigurantei nationale;
    - dispozitiile art. 11 din Legea nr. 51/1991, prin care se prevad institutiile carora li se pot comunica informatii din domeniul sigurantei nationale;
    - dispozitiile art. 13 alin. 1 - 6 din Legea nr. 51/1991, care reglementeaza autorizarea desfasurarii unor activitati in scopul culegerii de informatii in cazurile ce constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei;
    - dispozitiile art. 13 alineatul ultim din aceeasi lege, referitoare la posibilitatea oricarui cetatean de a se adresa cu plangere procurorului anume desemnat, ierarhic superior celui care a emis mandatul, pentru orice vatamare adusa prin activitatile ce fac obiectul mandatului;
    - dispozitiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, care, in ipoteza II, reglementeaza raspunderea juridica a celor vinovati, intre altele, de obtinerea si trimiterea informatiilor in afara cadrului legal.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 si ale art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila si pentru motivul ca autorul exceptiei nu a indicat nici o prevedere constitutionala care ar fi incalcata prin dispozitiile atacate. Astfel, asa cum prevede art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstitutionale numai prevederile legale care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei. De asemenea, conform art. 12 alin. (2) din aceeasi lege, sesizarile adresate Curtii trebuie motivate, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentala si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte numai in limitele sesizarii. Prin urmare, neindicarea de catre autorul exceptiei a normelor constitutionale in raport cu care considera ca sunt neconstitutionale dispozitiile legale atacate constituie, de asemenea, un motiv de respingere, intrucat exceptia ridicata nu constituie, in sensul constitutional al termenului, o exceptie de neconstitutionalitate. Daca instanta de contencios constitutional s-ar socoti competenta sa se pronunte asupra unei asemenea exceptii, ea s-ar substitui partii in ceea ce priveste invocarea motivului de neconstitutionalitate ridicat, exercitand astfel din oficiu controlul de constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil.
    Privitor la critica de neconstitutionalitate adusa dispozitiilor art. 3 lit. e), art. 10, art. 11, art. 12 si ale art. 19 din Legea nr. 51/1991, in sensul ca notiunea de secret este utilizata fara sa fie legal definita, ceea ce in opinia autorului exceptiei contravine prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, se constata ca notiunea in discutie este definita prin lege speciala. Aceasta este Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, care reglementeaza secretul de stat prin dispozitiile alin. 1 si 2 ale art. 45, avand urmatorul cuprins:
    "Documentele interne de orice fel ale Serviciului Roman de Informatii au caracter de secret de stat, se pastreaza in arhiva sa proprie si nu pot fi consultate decat cu aprobarea directorului, in conditiile legii.
    Documentele, datele si informatiile Serviciului Roman de Informatii pot deveni publice numai dupa trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare."
    Este incontestabil ca in sfera de activitate a Serviciului Roman de Informatii este aplicabila prevederea din legea speciala, intrucat autorul exceptiei avea calitatea de ofiter al mentionatei institutii, in momentul savarsirii faptelor pentru care este tras la raspundere penala.
    De altfel, autorul exceptiei nu a pus in discutie legitimitatea constitutionala a acestor dispozitii.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusa dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 51/1991, care incrimineaza divulgarea sau folosirea in afara cadrului legal, de catre salariatii serviciilor de informatii, a informatiilor cunoscute incidental in cadrul obtinerii datelor necesare sigurantei nationale, privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor, se constata ca este neintemeiata.
    Autorul exceptiei considera ca dispozitia atacata ar trebui sa conditioneze pornirea actiunii pentru tragerea la raspundere penala a celor vinovati de savarsirea infractiunii, de plangerea prealabila a persoanei vatamate, intrucat, potrivit opiniei sale, fapta incriminata este o infractiune contra persoanei. In lipsa unei astfel de prevederi, actiunea penala se declanseaza din oficiu. Astfel fiind, textul legal atacat nu numai ca nu ocroteste dreptul la o viata intima, dar, mai mult, el permite imixtiunea autoritatilor publice in viata personala a cetatenilor, ceea ce contravine prevederilor art. 26 din Constitutie, care prevad, pe de o parte, obligatia autoritatilor publice sa respecte si sa ocroteasca viata intima, familiala si privata, iar pe de alta parte, dreptul persoanei fizice sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile acestora, ordinea publica sau bunele moravuri.
    Daca s-ar considera ca fapta penala prevazuta in art. 21 este o infractiune contra persoanei, trebuie aratat ca in art. 13 alineatul ultim din lege actiunea penala se porneste la plangerea prealabila a celui vatamat, astfel incat nici in aceasta ipoteza textul legal atacat nu ar contraveni Constitutiei.
    Curtea constata insa ca dispozitiile art. 21 din Legea nr. 51/1991 urmaresc apararea secretului de stat, valoare sociala menita sa concure la realizarea sigurantei nationale, chiar daca incidental este ocrotit si dreptul persoanei la respect pentru viata sa privata si de familie, la domiciliu si corespondenta.
    Valoarea sociala ocrotita fiind de interes public major pentru siguranta nationala, este incontestabil ca actiunea penala porneste din oficiu, la cererea Ministerului Public, care, potrivit prevederilor art. 130 din Constitutie, reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. e), art. 7, art. 7 lit. e), art. 10, art. 11, art. 12, art. 13 alin. 1 - 6, art. 13 alineatul ultim, art. 16 alin. 2, art. 19 si ale art. 21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, ridicata de inculpatul Bucur Constantin in Dosarul nr. 591/1996 al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 12 septembrie 1997.

          PRESEDINTE,
          prof. univ. dr. Costica Bulai

                          Magistrat asistent,
                          Claudia Miu