DECIZIE Nr. 350 din 19 decembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin.
(1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului,
cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 117 din 13 februarie 2002
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei
Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare,
exceptie ridicata de Dinu Zamfirescu in Dosarul nr. 3.311/2001 al Judecatoriei
Sectorului 1, municipiul Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 11 decembrie 2001 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea
pentru data de 18 decembrie 2001 si apoi pentru data de 19 decembrie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 3.311/2001 al
Judecatoriei Sectorului 1, municipiul Bucuresti, Curtea Constitutionala a fost
sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Legea
nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile
si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dinu Zamfirescu intr-o cauza
civila, in contradictoriu cu statul roman.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 33 din
Legea nr. 68/1992, "care prevede ca numai persoanele care au exclusiv
cetatenia romana si domiciliul in tara pot candida la alegerile legislative,
este neconstitutional", desi este "o simpla repetare a dispozitiilor
constitutionale" ale art. 16 alin. (3), care impun aceeasi conditie
referitoare la cetatenie. In consecinta, se arata ca, in temeiul art. 20 din
Constitutie, "urmeaza sa se considere modificat implicit continutul
dispozitiei constitutionale din art. 16 alin. (3), deoarece restrangerea
dreptului fundamental de a fi ales nu este in concordanta" cu art. 21
alin. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 2 si art. 5
pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice,
art. 5 alin. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice,
sociale si culturale, art. 3 din Statutul Consiliului Europei, ratificat de
Romania prin Legea nr. 64/1993, pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii
de la Viena si cu pct. 5.7, 5.9, 6 si 7.5 din Documentul Reuniunii de la
Copenhaga al Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E. Autorul exceptiei
mai sustine ca prin ratificarea de catre Romania a Declaratiei Universale a
Drepturilor Omului, precum si a celor doua pacte, si anume Pactul international
cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, art. 16 alin. (3)
din Constitutie, care a fost adoptat "anterior" ratificarii acestor
documente internationale, a fost modificat implicit, iar art. 33 din Legea nr.
68/1992 "a devenit neconstitutional". In sfarsit, se apreciaza ca o
alta interpretare a dispozitiilor constitutionale ar face ca art. 11 si 20 din
Constitutie sa devina "simple norme juridice cu aspect de reclama".
Judecatoria Sectorului 1, municipiul Bucuresti, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca textul de lege criticat este "conform art. 16 alin. (3) din
Constitutie" si "constitutionalitatea dispozitiilor legale nu
priveste concordanta dintre normele juridice si actele internationale chiar
ratificate de catre statul roman".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca "dispozitiile
potrivit carora persoanele care candideaza pentru functii si demnitati publice
trebuie sa aiba numai cetatenia romana si domiciliul in tara nu reprezinta
decat preluarea prevederilor art. 16 alin. (3) din Constitutie" si
"insusi reclamantul nu contesta faptul ca aceste dispozitii sunt impuse de
prevederile constitutionale si sunt identice cu acestea din urma".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii si concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, asa cum rezulta
din incheierea de sesizare din 18 mai 2001 si din motivarea formulata in scris
de autorul exceptiei, dispozitiile art. 33 din Legea nr. 68/1992 pentru
alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile
ulterioare. In esenta, in opinia autorului exceptiei acest text este
neconstitutional, deoarece prevede ca "numai persoanele care au exclusiv
cetatenia romana si domiciliul in tara pot candida la alegerile
legislative". In realitate, o asemenea reglementare este cuprinsa in art.
34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificarile si completarile ulterioare,
si, in consecinta, prin prezenta decizie Curtea Constitutionala urmeaza sa se
pronunte cu privire la constitutionalitatea acestui text de lege, potrivit
caruia "Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu
indeplinesc conditiile prevazute de art. 35 din Constitutie pentru a fi
alese".
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, desi
dispozitiile din lege criticate "sunt o simpla repetare" a art. 16
alin. (3) din Constitutie, care prevede ca "Functiile si demnitatile
publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia
romana si domiciliul in tara", "normele constitutionale insele si,
implicit, normele legale (care trebuie sa fie conforme cu Constitutia), trebuie
citite si interpretate in conformitate cu art. 20 din Constitutie, potrivit
caruia: <<(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte. (2) Daca exista neconcordante intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania
este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile
internationale.>>"
In acest sens sunt invocate urmatoarele reglementari din pactele si
tratatele internationale:
- Art. 21 alin. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
"1. Orice persoana are dreptul sa participe la conducerea treburilor
publice ale tarii sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti
liber alesi.
2. Orice persoana are dreptul de acces, in conditii de egalitate, la
functiile publice ale tarii sale.";
- Art. 2 si art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile
civile si politice:
"Articolul 2
1. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa respecte si sa garanteze
tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor si tin de competenta lor
drepturile recunoscute in prezentul Pact, fara nici o discriminare, in special
de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie,
origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta
imprejurare.
2. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa garanteze ca drepturile
enuntate in el vor fi exercitate fara nici o discriminare intemeiata pe rasa,
culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine
nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta imprejurare.";
"Articolul 5
2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile
fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in orice stat parte la
prezentul pact in aplicarea legilor, conventiilor, regulamentelor sau
cutumelor, sub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le
recunoaste intr-o masura mai mica.";
- Art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile
economice, sociale si culturale: "Nu se poate admite nici o restrictie sau
derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in
orice tara in virtutea unor legi, conventii, regulamente sau cutume, sub
pretextul ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste
intr-o masura mai mica.";
- Art. 3 din Statutul Consiliului Europei, ratificat de Romania prin Legea
nr. 64/1993: "Fiecare membru al Consiliului Europei trebuie sa accepte
principiile statului de drept si principiul in virtutea caruia fiecare persoana
aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile
fundamentale ale omului.
Fiecare membru se angajeaza sa colaboreze, in mod sincer si efectiv, la
realizarea scopului consiliului conform definitiei acestuia din cap. I.";
- Pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii de la Viena si pct. 5.7,
5.9, 6 si 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferintei asupra
dimensiunii umane a C.S.C.E., texte al caror continut nu este publicat in
traduceri oficiale.
Din analiza argumentelor formulate in sustinerea exceptiei Curtea retine
ca, recunoscand concordanta deplina a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea
nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile
si completarile ulterioare, cu prevederile constitutionale ale art. 16 alin.
(3), autorul acesteia solicita exercitarea unui control de constitutionalitate
intemeiat pe art. 20 din Constitutie, relativ la preeminenta reglementarilor
internationale referitoare la drepturile omului, in caz de conflict cu dreptul
intern si "sa se considere modificat implicit continutul dispozitiei
constitutionale din art. 16 alin. (3)".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta,
urmeaza sa fie respinsa.
O prima critica a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu
modificarile si completarile ulterioare, consta in aceea ca acestea sunt
neconstitutionale, deoarece prevad ca "numai persoanele care au exclusiv
cetatenia romana si domiciliul in tara pot candida la alegerile
legislative", desi ele sunt "o simpla repetare" a prevederilor
art. 16 alin. (3) din Constitutie.
Sub acest aspect Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 226
din 3 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 605
din 26 septembrie 2001, intr-o cauza in care se invoca neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii
care, ca si in speta, se regasesc in prevederile art. 16 alin. (3) din
Constitutie. Cu acel prilej Curtea a statuat ca prevederile constitutionale ale
art. 16 alin. (3) "[...] urmeaza a fi interpretate in corelatie cu cele
cuprinse in art. 50 din Constitutie, potrivit cu care <<(1) Fidelitatea
fata de tara este sacra. (2) Cetatenii carora le sunt incredintate functii
publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a
obligatiilor ce le revin [...]>>. In aceasta lumina, fidelitatea fata de
tara apare ca o obligatie esentiala ce rezulta din raportul de cetatenie,
raport definitoriu in conditionarea de catre legiuitor a accesului la anumite
functii sau demnitati publice". Prin aceeasi decizie s-a retinut ca
"accesul persoanei la o functie sau demnitate publica, in raport cu o
asemenea conditie, se regaseste si in norme si prevederi din documente internationale",
aratandu-se, de exemplu, ca art. 21 alin. (2) din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, invocat ca fiind incalcat si in prezenta cauza,
"statueaza ca <<Orice persoana are dreptul de acces, in conditii de
egalitate, la functiile publice ale tarii sale>>". Tot in legatura
cu invocarea incalcarii art. 21 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
in decizia mentionata Curtea a observat "ca reglementarea are in vedere
accesul la functii publice eligibile, cata vreme sunt evocate, ca valori supreme
aparate, exprimarea vointei populare prin alegeri nefalsificate, vointa
poporului constituind baza puterii de stat, iar alegerile intemeindu-se pe
proceduri care sa asigure libertatea votului".
Totodata, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 226 din 3 iulie 2001 s-a
constatat ca unele dispozitii din reglementarile internationale nu se opun unor
circumstantieri si chiar unor restrictii in exercitarea libertatilor. Astfel,
s-a retinut ca, in virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, "exercitarea
libertatilor poate fi supusa anumitor limitari, ce trebuie insa stabilite in
mod expres prin lege si care sunt necesare, printre altele, apararii
securitatii nationale sau ordinii publice". De asemenea, s-a retinut ca
art. 2 alin. 2 din acelasi pact precizeaza ca drepturile sa fie
"exercitate fara restrictii nerezonabile, ceea ce implica posibilitatea
existentei unor conditionari in exercitiul acestor drepturi. In aceste
conditii, interdictia oricarei discriminari nu mai apare ca fiind nelimitata,
pretandu-se, in cazul reglementarii ei prin lege, la o fireasca cercetare a
conditiei de rezonabilitate". S-a mai retinut ca "pct. 5.9 si pct.
7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, care interzic orice
discriminare in exercitarea drepturilor cetatenilor, inclusiv cele de a
solicita functii politice sau publice", precum si textele mentionate din
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice "nu isi
gasesc aplicatie".
Cele statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 226 din 3 iulie
2001 isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit
elemente noi care sa justifice modificarea acestei jurisprudente, astfel incat
criticile potrivit carora art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu
modificarile si completarile ulterioare, contravine art. 21 alin. 2 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si pct. 5.9 si 7.5 din
Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, prin raportare la art. 20 din
Constitutie, urmeaza sa fie respinse.
Prin decizia mentionata Curtea Constitutionala a mai retinut ca, in
considerarea reglementarilor internationale evocate, "dispozitiile legale
criticate trebuie raportate la limitele exercitiului unor drepturi, prevazute
in art. 49 al Constitutiei". Asa fiind, si in prezentul dosar, examinand
dispozitiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificarile si
completarile ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49 din Constitutie,
referitoare la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati", Curtea constata ca aceste cerinte constitutionale sunt
intrunite, intrucat conditionarea impusa de textul de lege criticat este
dictata, ca si in cauza anterioara, de "considerente privind apararea
sigurantei nationale, cu respectarea unei conditii de rezonabilitate"
care, in speta, este indeplinita.
In plus, in acest dosar s-a mai invocat si incalcarea urmatoarelor
dispozitii: art. 2 si art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, dispozitii in conformitate cu care statele parti
ale acestui pact se angajeaza sa respecte si sa garanteze tuturor indivizilor
care se gasesc pe teritoriul lor drepturile recunoscute de pact (art. 2),
precum si inadmisibilitatea vreunei restrictii sau derogari de la drepturile
fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in statele parti la pact,
sub pretextul ca pactul nu recunoaste sau recunoaste intr-o masura mai mica
aceste drepturi (art. 5 pct. 2); art. 5 pct. 2 din Pactul international cu
privire la drepturile economice, sociale si culturale, al carui continut este
identic cu cel redat anterior; art. 3 din Statutul Consiliului Europei, la care
Romania a aderat prin Legea nr. 64/1993, articol potrivit caruia statele membre
ale Consiliului Europei trebuie sa accepte principiile statului de drept si
principiul in virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia lor
trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului; pct.
5.7 si 6 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferintei asupra
dimensiunii umane a C.S.C.E. si pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii
de la Viena, texte care interzic orice discriminare in exercitarea drepturilor
cetatenilor, inclusiv a celor de a solicita functii politice sau publice.
Examinand sustinerile referitoare la incalcarea dispozitiilor mentionate
din pactele privitoare la drepturile omului si din Statutul Consiliului
Europei, Curtea constata ca acele dispozitii din documentele internationale nu
se refera la exercitarea dreptului de a fi ales de catre persoanele care au
dubla cetatenie si, in consecinta, nu sunt incidente in cauza. Documentul final
al Reuniunii de la Viena si Documentul Reuniunii de la Copenhaga, invocate, de
asemenea, ca fiind incalcate, sunt documente politice care nu se ratifica de
catre Romania si ca atare nu sunt relevante sub aspectul controlului de
neconstitutionalitate.
Autorul exceptiei mai sustine ca prin ratificarea de catre Romania a
Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precum si a celor doua pacte, si
anume Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si
culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice,
art. 16 alin. (3) din Constitutie, care a fost adoptat "anterior"
ratificarii acestor documente internationale, a fost modificat "explicit,
prin procedura prevazuta de art. 146 si urmatoarele din Constitutie, dar si (in
subsidiar) implicit, prin mecanismul instituit de art. 11 si art. 20 din
Constitutie, norme juridice care au cel putin forta juridica a art. 146 sau
art. 16 alin. (3) din Constitutie".
Examinand aceste critici, Curtea constata ca Declaratia Universala a
Drepturilor Omului reprezinta un document al Organizatiei Natiunilor Unite,
respectiv al Adunarii Generale, adoptat la 10 decembrie 1948 si care nu este
supus ratificarii statelor. In Romania acestui document i s-a conferit forta
juridica prin inscrierea sa in art. 20 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
In ceea ce priveste cele doua pacte, acestea au fost ratificate de Romania
prin Decretul nr. 212 din 31 decembrie 1974, publicat in Buletinul Oficial, nr.
146 din 20 noiembrie 1974. Asa fiind, Curtea observa ca ratificarea pactelor
este anterioara Constitutiei si ca atare nu a existat o modificare a textelor
constitutionale si legale in virtutea succesiunii in timp a legilor.
De altfel, modificarea Constitutiei Romaniei nu se poate realiza decat la
initiativa, cu procedura si in limitele prevazute de aceasta in art. 146 - 148
din titlul VI "Revizuirea Constitutiei", astfel ca ratificarea de
catre Romania a unui tratat international, anterioara sau posterioara intrarii
in vigoare a Constitutiei, are relevanta doar pe planul interpretarii textelor
interne privitoare la drepturile omului.
Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 s-a
aratat ca o asemenea sustinere ar indreptati Curtea sa constate existenta unei
cauze de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul
faptului ca in realitate "se solicita Curtii ca, pe cale de interpretare,
sa declare un text din Constitutie ca fiind in afara cadrului conventional
international privind drepturile omului. Intr-o atare situatie, in conditiile
in care Curtea ar admite exceptia, ar proceda ea insasi la revizuirea
Constitutiei. Curtea si-ar extinde, astfel, limitele propriei sale
competente".
Fata de cele aratate exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a
Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza sa fie respinsa
pe fond.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1)
din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu
modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dinu Zamfirescu
in Dosarul nr. 3.311/2001 al Judecatoriei Sectorului 1, municipiul Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 19 decembrie 2001.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu