Decizia Nr.355 din 22.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Stelian Aivăncesei în Dosarul nr. 4.193/193/2010 al Judecătoriei Botoşani.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Stelian Aivăncesei, lipsind cealaltă parte, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, considerentele care fundamentează temeinicia acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.193/193/2010, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie invocată de Stelian Aivăncesei, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că drepturile sale salariale au fost stabilite prin încheierea contractului individual de muncă, salariul fiind indexat şi majorat legal prin ordonanţe ale Guvernului, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu. De asemenea, potrivit art. 78 din acelaşi cod, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.Consideră că aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, în situaţia sa, este nelegală, deoarece aceasta nu face diferenţa între drepturile salariale obţinute prin sentinţe judecătoreşti definitive şi executorii în cazul salariaţilor din instituţiile publice care au obţinut o completare a acestor drepturi, deoarece li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă, ceea ce în cazul său nu este aplicabil, întrucât drepturile salariale nu au fost obţinute prin sentinţe, şi au fost stabilite prin negocieri directe cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, în cazul său, se instituie o discriminare, deoarece contractul de muncă a încetat abuziv, nu a beneficiat de salariu, ceea ce nu este acelaşi lucru cu salariaţii din instituţiile publice care au beneficiat de salariu, iar drepturile salariale stabilite prin sentinţe sunt doar o completare a acestora.Judecătoria Botoşani opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, prin care se suspendă executarea hotărârilor judecătoreşti, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar şi eşalonarea plăţii până în anul 2014, încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile şi generează discriminare, restrângerea dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului de proprietate, creanţele având caracterul unui bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, relevantă fiind în acest sens practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României). Mai mult, se poate aprecia o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi la măsuri de protecţie socială, dreptul la un trai decent. Este adevărat că în situaţii de excepţie cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăţi, dificultăţi financiare deosebite, este admisibilă o eşalonare a acestor drepturi, astfel cum şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa a avut în vedere acest aspect, cu condiţia ca aceste plăţi să se facă într-un termen rezonabil, apreciind că prelungirea fazei de executare de 2 ani şi 10 luni constituie un asemenea termen. În cauza de faţă, prelungirea fazei de executare pe o perioadă de 4-5 ani şi chiar mai mult nu poate fi considerată o perioadă rezonabilă, chiar în contextul unui deficit bugetar şi a unor condiţii economice dificile.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010, care au următorul cuprins:– Art. 1. alin. (1): „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a)în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu;b)în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu;c)în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu.“Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. Din economia textelor criticate se constată că acestea reglementează o procedură de executare după care se va realiza plata unor sume prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii. Deşi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare, nu fac diferenţa explicită între drepturile salariale obţinute prin sentinţe judecătoreşti definitive şi executorii în cazul salariaţilor din instituţiile publice care au obţinut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă, şi drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă, se poate reţine că întinderea de aplicare a acesteia, aşa cum de altfel reiese şi din titlul său, este circumscrisă la hotărâri judecătoreşti prin care au fost acordate drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar şi nu la hotărâri judecătoreşti prin care instituţiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaţilor ca urmare a concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal. Prin urmare, una este situaţia în care anumite categorii de salariaţi au sesizat instanţele judecătoreşti pentru a obţine aplicarea unor dispoziţii legale prin care să obţină o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzată de angajator tocmai pe motivul că acele dispoziţii legale nu se aplică, şi alta este situaţia în care un salariat a sesizat instanţa pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală şi să dispună revenirea la situaţia anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată. În prima situaţie este vorba de obţinerea unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate prin procedura normală şi nu este cazul a distinge motivele pentru care angajatorii - instituţii publice - nu au acordat aceste drepturi, iar drepturile astfel obţinute grevează bugetul public fără ca Guvernul să aibă posibilitatea să angajeze cheltuieli de natură salarială prin bugetul de stat. Doar pentru această stare de lucruri Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, care a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, prin care a eşalonat acordarea acestor drepturi cuprinse în hotărâri judecătoreşti pe o perioadă de timp care să poată fi susţinută de resursele financiare ale bugetului. De altfel, Curtea constată că prima eşalonare a plăţii sumelor prevăzute în titlurile executorii a fost reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei. Ulterior acestui act normativ a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ce reglementează eşalonarea plăţii sumelor prevăzute în titlurile executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar. În consecinţă, ţinând cont de intenţia legiuitorului, este evident că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obţinute prin legi speciale. II. Persoanele care au câştigat în instanţă drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanţa de judecată a stabilit că aceasta a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, aşa cum este prevăzut în art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se află în altă situaţie juridică decât cea vizată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009. Potrivit prevederilor invocate din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiteri actului de concediere. Potrivit principiului de drept quod nullum est, nullum producit effectum, consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii constau, pe de o parte, în lipsirea actului de efectele contrarii normelor ce ar fi trebuit avute în vedere la încheierea sa şi, pe de altă parte, în restabilirea legalităţii. Or, restabilirea legalităţii, ca efect al nulităţii, implică restabilirea situaţiei anterioare. Aceasta presupune ca persoana în cauză, ca urmare a anulării concedierii, să ajungă la situaţia de a-şi recupera toate drepturile de care a fost deposedată prin actul nelegal al angajatorului, respectiv să îşi recupereze statutul de salariat, funcţia sau postul, locul de muncă, să primească salariul retroactiv cu titlu de despăgubiri şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepţiei, în realitate, nu vizează o problemă ce ţine de contenciosul constituţional, ci este o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Stelian Aivăncesei în Dosarul nr. 4.193/193/2010 al Judecătoriei Botoşani. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu