Decizia Nr.364 din 14.05.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 579 din 03 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 12.478/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.364D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 12.478/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţă într-o cauză având ca obiect cererea formulată de reclamata Asociaţia de Proprietari Izlaz 2 sc. 2-5 Bl. 03 prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.558,08 lei reprezentând cote de întreţinere şi, respectiv, a sumei de 2.425,82 lei reprezentând penalităţi de întârziere.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa apreciază că dispoziţia legală care permite asociaţiei de proprietari aplicarea de penalităţi, în cuantum nu mai mare de 0,2%, în speţa de faţă de 0,2% (situaţia cel mai des întâlnită în practică), creează premisa unei discriminări. Astfel, pe de o parte, sunt proprietarii care nu sunt constituiţi în asociaţii de proprietari şi care, în cazul neachitării la termen a facturilor la utilităţi, sunt ţinuţi la plata unei dobânzi penalizatoare în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere (dobândă prevăzută de Codul de procedură fiscală), un total de 14,6% pe an, iar, pe de altă parte, persoanele constituite în asociaţii care achită penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere către asociaţie, cu un total de 73% pe an, în condiţiile în care aceasta - asociaţia de proprietari - achită mai departe, în caz de întârziere, penalităţi de 0,04% pe zi de întârziere. Susţine că, la stabilirea cuantumului penalităţilor, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, şi art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29 august 2011. Arată că, în aceste condiţii, aceeaşi persoană care contractează serviciile furnizorului de gaze, energie electrică, apă sau alte servicii în luna noiembrie a anului 2014 plăteşte furnizorului/prestatorului o dobândă penalizatoare de maximum 10,8% pe an, pe când, dacă în imobilul unde acesta locuieşte a fost constituită o asociaţie de proprietari, acesta este ţinut la o dobândă penalizatoare de 73% pe an.6. Susţine că textul art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 atrage derogări nepermise de la conţinutul capacităţii de folosinţă a asociaţiei de proprietari. Arată că, potrivit art. 206 alin. (2) şi (3) din Codul civil, „(2) Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. (3) Actul juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2) este lovit de nulitate absolută.“7. Consideră că, prin aplicarea de penalităţi într-un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, în condiţiile în care asociaţia poate fi ţinută la plata unor dobânzi de maximum 0,03%-0,04%, aceasta îşi depăşeşte limitele capacităţii sale de folosinţă. Faptul că foloseşte banii din fondurile de penalităţi şi pentru lucrările de reparaţie sau pentru alte cheltuieli administrative, care în mod normal ar trebui suportate de către toţi proprietarii, şi nu doar de cei care au întârziat cu plata cotelor de contribuţii, creează premisele unei situaţii discriminatorii, precum şi o depăşire a scopului pentru care asociaţia de proprietari a fost constituită. În final, apreciază că tocmai cuantumul acestor penalităţi stabilite de textul de lege criticat este sursa discriminării, şi nu posibilitatea asociaţiei de a impune penalităţi pentru plata cu întârziere.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, având următorul cuprins: „Asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată. Penalizările nu vorfi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.“12. În opinia instanţei dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 726 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 22, analizând norma legală criticată din perspectiva art. 44 din Constituţie, a reţinut că, în cazul unui imobil cu mai multe locuinţe, proprietarii deţin, pe lângă dreptul de proprietate individuală asupra apartamentelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, şi un drept de proprietate comună pe cote-părţi stabilă şi forţată asupra celorlalte spaţii dintr-un condominiu. Pornind de la această stare de coproprietate forţată asupra părţilor comune ale imobilului, precum şi de la necesitatea reprezentării intereselor proprietarilor în raporturile cu terţii furnizori de servicii, legiuitorul a reglementat posibilitatea înfiinţării asociaţiilor de proprietari, structuri asociative cu personalitate juridică care au ca scop administrarea, folosirea, întreţinerea şi exploatarea imobilului în interesul tuturor proprietarilor.14. De asemenea, prin aceeaşi decizie, paragraful 24, Curtea a observat că legiuitorul a permis stabilirea de către asociaţia de proprietari a unui sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, reglementând un maximum cu privire la cuantumul acestora, respectiv de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat, precum şi cu privire la perioada de la care se vor aplica - numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată. Potrivit art. 25 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, sumele rezultate din aplicarea penalităţilor de întârziere vor face obiectul fondului de penalităţi al asociaţiei de proprietari şi se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociaţiei de proprietari de către terţi şi pentru cheltuieli de reparaţii ale proprietăţii comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă. Curtea a constatat că textul de lege criticat instituie o măsură de protecţie a proprietarilor care-şi plătesc la termen cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. În lipsa unei astfel de reglementări s-ar putea ajunge în situaţia ca aceştia să nu mai beneficieze de serviciile contractate cu terţii ori să suporte penalităţile care rezultă din neplata la termen a serviciilor de către alţi proprietari. Aşadar, această măsură sancţionează, pe de-o parte, comportamentul culpabil al proprietarilor, iar pe de altă parte, protejează colectivitatea fără a aduce atingere justului echilibru între interesele concurente.15. Cu privire la pretinsa contrarietate a textului criticat faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, din perspectiva existenţei unei discriminări, în ceea ce priveşte plata penalizărilor, între proprietarii membri ai asociaţiei de proprietari şi proprietarii nemembri ai asociaţiei, Curtea reţine că aceasta este lipsită de fundament, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea generală, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că oricare dintre proprietari, indiferent că este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. În acest sens sunt Decizia nr. 516 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 318 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 1 iunie 2012, Decizia nr. 1.117 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, şi Decizia nr. 1.647 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 24 martie 2011. Prin urmare, hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari, prin care se stabilesc penalizările, sunt obligatorii şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei.16. În consecinţă, critica referitoare la existenţa unei discriminări, în ceea ce priveşte plata penalizărilor, între proprietarii membri ai asociaţiei de proprietari şi proprietarii nemembri ai asociaţiei este neîntemeiată, întrucât ambele categorii de proprietari au parte de acelaşi tratament juridic.17. Cât priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 supuse controlului de constituţionalitate atrag derogări nepermise de la conţinutul capacităţii de folosinţă a asociaţiei de proprietari, Curtea reţine că atributul asociaţiei de proprietari de a stabili un sistem propriu de penalizări este prevăzut de lege şi se circumscrie scopului înfiinţării asociaţiei, respectiv scopului de a administra, folosi, întreţine şi exploata imobilul în interesul tuturor proprietarilor.18. În ceea ce priveşte invocarea, în motivarea criticii de neconstituţionalitate referitoare la cuantumul penalizărilor stabilite de asociaţia de proprietari, a dispoziţiilor Codului de procedură fiscală privind plata unei dobânzi, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză. Astfel, potrivit art. 120 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale, ca urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu în Dosarul nr. 12.478/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Bianca Drăghici