DECIZIE   Nr. 388 din 12 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 782 din 29 august 2005

    Ion Predescu              - presedinte
    Nicolae Cochinescu        - judecator
    Aspazia Cojocaru          - judecator
    Constantin Doldur         - judecator
    Kozsokar Gabor            - judecator
    Acsinte Gaspar            - judecator
    Petre Ninosu              - judecator
    Serban Viorel Stanoiu     - judecator
    Aurelia Rusu              - procuror
    Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Catalina Stan in Dosarul nr. 2.332/Civ/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul criticat a mai facut, in numeroase randuri, obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala a statuat, in mod constant, ca acesta nu aduce atingere dispozitiilor Legii fundamentale. Considera ca textul legal nu are caracter retroactiv si, totodata, nu constituie o noutate in materia nulitatii actelor juridice, deoarece anterior intrarii sale in vigoare, solutia pe care o contine era deja consacrata in Codul civil.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.332/Civ/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicata de catre Catalina Stan cu prilejul solutionarii unei actiuni civile avand ca obiect anularea unui act de vanzare-cumparare a unui imobil.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile art. 46 alin. (2) incalca dispozitiile art. 15, 16, 44 si 136 din Constitutie. Astfel, cu privire la art. 15 din Legea fundamentala, autorul exceptiei considera ca "edictarea unei norme la cinci ani distanta in timp de momentul incheierii contractelor de vanzare-cumparare, prin care se declara nulitatea absoluta a unor acte juridice incheiate anterior, incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii. De asemenea, se confera in mod nelegal instantelor judecatoresti dreptul de a cenzura si de a se pronunta, in prima faza, asupra legitimitatii titlului de preluare al statului si apoi asupra bunei sau relei-credinte a partilor contractante, desi in momentul incheierii actelor de vanzare-cumparare acestea respectau toate prevederile legale in vigoare la acel moment".
    Cu privire la art. 16 din Constitutie se sustine ca textul legal criticat creeaza un dezechilibru pe plan procesual intre fostii proprietari si fostii chiriasi, deoarece acestia din urma sunt obligati sa isi dovedeasca buna-credinta pornindu-se ab initio de la o prezumtie de rea-credinta.
    Cu privire la art. 44 si 136 din Legea fundamentala se afirma ca, prin acordarea posibilitatii de a analiza retroactiv buna-credinta a cumparatorului in baza Legii nr. 112/1995 si valabilitatea titlului statului la nivelul anilor '50, se incalca principiile stabilite in aceste texte constitutionale, deoarece este incontestabil ca la data incheierii lor aceste acte respectau toate normele in vigoare. Desfiintarea titlurilor de proprietate cu caracter retroactiv nu face decat sa destabilizeze circuitul juridic si sa incalce normele constitutionale.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens, arata ca Legea nr. 10/2001 ofera suficienta protectie chiriasilor, care nu sunt tinuti sa-si probeze buna-credinta, deoarece sarcina probei revine proprietarului. Art. 15 din Legea fundamentala, care prevede principiul neretroactivitatii legii, nu este incalcat prin textul legal criticat, deoarece acesta nu a facut decat sa reafirme si sa consolideze un principiu general al dreptului civil, acela al ocrotirii bunei-credinte a subdobanditorului cu titlu oneros al unui imobil. De asemenea, textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 44 si 136 din Constitutie, intrucat legiuitorul nu opereaza prin intermediul sau nici o expropriere sau confiscare.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul apreciaza ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, cu privire la art. 15 din Legea fundamentala, arata ca prin Decizia nr. 191/2002 Curtea Constitutionala a statuat ca textul legal ar fi putut fi considerat ca avand caracter retroactiv numai daca, anterior intrarii sale in vigoare, solutia consacrata de acesta nu era de conceput. Or, potrivit art. 966 si 968 din Codul civil, orice act de instrainare in care ambele parti au fost de rea-credinta era considerat nul absolut, chiar anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
    Cu privire la art. 16 din Constitutie Guvernul considera ca textul legal criticat nu contine nici un element de discriminare, recunoasterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinta fiind impusa de legiuitor in scopul asigurarii securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor juridice.
    Din perspectiva art. 44 si 136 din Constitutie se arata ca textul legal criticat reprezinta o aplicare a principiului ocrotirii proprietatii private "pentru proprietarul care a dobandit imobilul prin cumparare de la stat, in baza legii in vigoare la data respectiva si cu respectarea intocmai a prevederilor acesteia, fiind de buna-credinta la momentul cumpararii".
    Avocatul Poporului arata ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, referitor la art. 16 din Constitutie, "persoanele care revendica imobile preluate de stat fara titlu si subdobanditorii de buna-credinta se afla in situatii juridice diferite, ceea ce justifica aplicarea unui tratament juridic diferit". Cu privire la art. 44 si 136 din Legea fundamentala se arata ca "ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Asa cum reiese din Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale din 9 februarie 2005, autorul exceptiei critica prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Se constata insa ca, ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dandu-se textelor o noua numerotare. Astfel, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), fara a se modifica substanta reglementarii.
    Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
    Art. 50 alin. (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorii exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 15, 16, 44 si 136 din Constitutie, potrivit carora:
    - Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
    - Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
    (4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.";
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
    (5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
    - Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privata.
    (2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    (3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    (4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
    (5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul legal criticat pentru neconstitutionalitate a facut obiectul unei jurisprudente constante a instantei de contencios constitutional. Astfel, prin numeroase decizii, exceptia de neconstitutionalitate ridicata cu privire la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportata la aceleasi texte constitutionale, a fost respinsa ca neintemeiata. In acest sens, citam Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, si Decizia nr. 92 din 4 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.
    In aceste decizii s-a retinut, in esenta, ca, "in conflictul de interese legitime dintre adevaratul proprietar si subdobanditorul de buna-credinta al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urma. Recunoasterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinta a fost impusa - in baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai larga si care au creat un adevarat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, solutia si-a aflat, asadar, suport in ratiuni de ordin pragmatic, concretizate in principiul validitatii aparentei in drept, a carui esenta este exprimata prin adagiul error communis facit jus".
    Consacrarea unei astfel de solutii legislative a fost impusa legiuitorului si de imprejurarea ca in aceasta materie eroarea comuna cu privire la concordanta dintre aparenta si realitate si-a avut suportul in cadrul legislativ in vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumtii juris et de jure, ca proprietarul aparent, statul, este adevaratul proprietar. O atare imprejurare justifica pe deplin optiunea legiuitorului de a conferi bunei-credinte o eficienta juridica similara celei din dreptul comun.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a impune o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia amintite isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Catalina Stan in Dosarul nr. 2.332/Civ/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 iulie 2005.

                           PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Madalina Stefania Diaconu