DECIZIE Nr. 392 din 12 iulie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^2 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 757 din 19 august 2005
Ion Predescu - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 140^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Olimpia Gava in Dosarul nr. 421/P/2005 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia
penala.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 387 D/2005, avand ca
obiect aceeasi exceptie, ridicata de Olimpia Gava in Dosarul nr. R-380/P/2005
al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala. La apelul nominal se constata lipsa
autorului exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului
nr. 387 D/2005 la Dosarul nr. 386D/2005, care a fost primul inregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca nefondata, intrucat apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin incheierile din 22 si 26 aprilie 2005, pronuntate in dosarele nr.
421/P/2005 si nr. R-380/P/2005, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala a
sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^2 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de invinuita Olimpia Gava in dosarele mentionate avand ca
obiect solutionarea recursului declarat de aceasta impotriva Incheierii de
sedinta din data de 19 aprilie 2005, pronuntata de Tribunalul Arges - Sectia
penala, prin care s-a respins cererea de revocare a masurii preventive a
obligarii de a nu parasi localitatea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece nu prevad posibilitatea
declararii recursului si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de
revocare a masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea,
incalcandu-se prin aceasta prevederile art. 21 si 20 din Constitutie, precum si
dispozitiile art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale si ale art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la
conventie.
Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 140^2 din Codul de procedura penala
este neintemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
deoarece prevederile legale criticate nu ingradesc, ci, dimpotriva, permit
accesul liber la justitie, fiind in concordanta cu dispozitiile si principiile
Constitutiei si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciaza ca fiind neintemeiata critica de
neconstitutionalitate adusa dispozitiilor art. 140^2 din Codul de procedura
penala, avand in vedere ca folosirea cailor de atac se realizeaza in conditiile
legii. Se arata totodata ca textele legale criticate sunt norme de procedura si
reprezinta optiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin.
(2) din Constitutie. De asemenea, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale
in legatura cu aplicarea art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, apreciaza ca dispozitiile
art. 140^2 din Codul de procedura penala dau expresie dreptului persoanei
arestate de a se plange inaintea unui tribunal competent asupra masurii de
arestare sau detinere luate impotriva sa.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
140^2 din Codul de procedura penala, astfel cum au fost introduse prin Legea
nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din
1 iulie 2003, avand urmatorul cuprins: "Impotriva ordonantei procurorului
prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori a
masurii obligarii de a nu parasi tara, invinuitul sau inculpatul poate face
plangere in termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanta careia i-ar
reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.
Plangerea se va solutiona in camera de consiliu.
Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea
acestuia nu impiedica judecarea plangerii.
Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie.
Dosarul va fi inaintat instantei in termen de 24 de ore, iar plangerea se
solutioneaza in termen de 3 zile.
Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.
Cand considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata,
instanta dispune revocarea ei.
Plangerea invinuitului sau inculpatului impotriva ordonantei procurorului,
prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de
executare.
Dosarul se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea
plangerii."
In opinia autorului exceptiei aceste dispozitii de lege contravin
prevederilor art. 21 si 20 din Constitutie, precum si dispozitiilor art. 5 pct.
4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale si celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la conventie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
Curtea retine ca prevederile art. 140^2 din Codul de procedura penala
reglementeaza procedura prin care se poate ataca in fata instantei ordonanta
procurorului prin care se dispune masura preventiva a obligarii de a nu parasi
localitatea, respectiv masura obligarii de a nu parasi tara. Textul mai sus
mentionat, prin necuprinderea unor prevederi speciale privind atacarea
incheierii instantei, determina aplicabilitatea implicita a cadrului general in
materie, respectiv a prevederilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura
penala, potrivit carora incheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu
sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot
fi atacate separat cu recurs.
Se constata ca folosirea cailor de atac se realizeaza in conditiile legii,
astfel cum prevede art. 129 din Constitutie. Prin urmare, este de competenta
exclusiva a legiuitorului de a stabili care sunt caile de atac si in ce
conditii pot fi exercitate, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala,
care prevede: "Competenta [...] si procedura de judecata sunt prevazute
numai prin lege."
Faptul ca incheierea de sedinta prin care s-a respins cererea de revocare a
masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, cum este cazul in
speta, nu este supusa separat caii de atac a recursului nu aduce atingere
dreptului unei persoane de a se adresa justitiei sau a posibilitatii de a se
folosi caile de atac stabilite de legea procedurala. Lipsa reglementarii
privind exercitarea caii de atac a recursului impotriva unor atare incheieri se
justifica prin nevoia de a se evita tergiversarea inutila a solutionarii
fondului cauzei.
De asemenea, este de retinut ca liberul acces la justitie presupune accesul
la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste. Accesul liber la
justitie nu inseamna insa ca el trebuie asigurat la toate caile de atac
prevazute de lege - apel, recurs -, deoarece, astfel cum s-a aratat, competenta
si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui
reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite, sens in care s-a
statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994.
In argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca lipsa unui
recurs separat fata de incheierea de sedinta prin care s-a respins cererea de
revocare a masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea este de
natura a incalca prevederile art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la
libertate si la siguranta, precum si pe cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7
aditional la conventie, referitoare la dreptul la doua grade de jurisdictie in
materie penala.
Cu privire la aceste sustineri este de observat ca dispozitiile art. 2 din
Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale fac referire la necesitatea examinarii
"declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie
superioara". Astfel, se instituie obligativitatea existentei unui dublu
grad de jurisdictie statuand ca: "Orice persoana declarata vinovata de o
infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de
vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea
acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt
reglementate de lege." Prin urmare prevederile din Protocolul nr. 7
aditional la conventie vizeaza doua grade de jurisdictie cu privire la judecata
pe fond a cauzei si nu a contestarii legalitatii si temeiniciei unor masuri
preventive, cum sunt cele din articolul vizat in exceptia de
neconstitutionalitate.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 5 pct. 4 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este de observat ca
acestea reglementeaza conditiile si garantiile ce trebuie acordate unei
persoane arestate sau detinute, care nu sunt aplicabile in speta de fata. In
plus, asa cum s-a mentionat, incheierea instantei este atacabila odata cu
fondul, neputandu-se invoca lipsa unei cai jurisdictionale de atac fata de
aceasta.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^2 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Olimpia Gava in dosarele nr.
421/P/2005 si nr. R-380/P/2005 ale Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 iulie 2005.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu