HOTARARE Nr. 774 din 7 septembrie 2000
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea
institutiilor de medicina legala
ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 19 septembrie 2000
In temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia Romaniei si ale art. 30
din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea
institutiilor de medicina legala,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. 1
Se aproba Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului
nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de
medicina legala, prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta
hotarare.
Art. 2
In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari
Ministerul Sanatatii va finaliza procedurile de reorganizare a institutiilor de
medicina legala, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, si va numi
personalul de conducere, potrivit legii.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemneaza:
Ministru de stat,
ministrul sanatatii,
Hajdu Gabor
p. Ministru de stat,
ministrul justitiei,
Flavius Baias,
secretar de stat
Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes
Ministru de interne,
Constantin Dudu Ionescu
ANEXA 1
REGULAMENT
de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind
organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
Activitatea de medicina legala se desfasoara in conformitate cu
dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii
si functionarea institutiilor de medicina legala, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, ale prezentului
regulament si ale Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a
constatarilor si a altor lucrari medico-legale, aprobate prin Ordinul
ministrului justitiei si al ministrului sanatatii nr. 1.134/C/255/2000.
Art. 2
(1) Activitatea de medicina legala se realizeaza de medici legisti, incadrati
in institutiile de medicina legala.
(2) La efectuarea expertizelor, examinarilor, constatarilor sau a altor
lucrari medico-legale pot participa, daca este necesar, si alti specialisti cu
studii superioare, cum sunt: medici specialisti, farmacisti, toxicologi,
chimisti, biologi, psihiatri, psihologi si alte persoane atestate ca experti,
in cadrul si pe durata functionarii lor in institutiile de medicina legala.
Art. 3
Activitatea de medicina legala se desfasoara cu respectarea principiului
independentei si al impartialitatii medicilor legisti.
CAP. 2
Organizarea institutiilor de medicina legala
Art. 4
(1) Institutul de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici"
Bucuresti este unitate cu personalitate juridica, subordonata Ministerului
Sanatatii. Conducerea institutului se asigura de un director general, numit
prin ordin al ministrului sanatatii. Pe langa directorul general functioneaza
un consiliu consultativ din care fac parte directorul medical, directorul
economic, consilierul juridic, precum si conducatorii laboratoarelor.
(2) In cadrul Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina
Minovici" Bucuresti se organizeaza laboratoare, servicii si birouri.
Structura organizatorica se aproba prin ordin al ministrului sanatatii.
Art. 5
(1) Pe langa Institutul de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina
Minovici" Bucuresti functioneaza Comisia superioara medico-legala, cu
sediul in acest institut.
(2) In cadrul institutelor de medicina legala din centrele medicale
universitare, denumite in continuare institute de medicina legala, precum si in
cadrul Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici"
Bucuresti functioneaza comisii de avizare si control al actelor medico-legale.
Art. 6
La sediul Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina
Minovici" Bucuresti isi desfasoara activitatea Consiliul superior de
medicina legala.
Art. 7
(1) Filialele Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina
Minovici" Bucuresti din centrele medicale universitare se reorganizeaza ca
institute de medicina legala, unitati cu personalitate juridica, in subordinea
Ministerului Sanatatii.
(2) Institutele de medicina legala sunt conduse de un director, numit prin
ordin al ministrului sanatatii, pe baza de concurs, conform legii. Pe langa
director functioneaza un consiliu consultativ, din care fac parte sefii de
laboratoare, de servicii sau de birouri.
(3) In cadrul institutelor de medicina legala se organizeaza laboratoare,
servicii si birouri. Structura organizatorica se aproba prin ordin al
ministrului sanatatii, la propunerea Consiliului superior de medicina legala.
(4) In cadrul institutelor de medicina legala functioneaza comisii de
avizare si control al actelor medico-legale.
(5) Institutele de medicina legala colaboreaza cu catedrele de medicina
legala din unitatile de invatamant superior, in vederea asigurarii mijloacelor
materiale si umane necesare in procesul de invatamant superior medical si
juridic.
Art. 8
(1) Directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr.
Mina Minovici" Bucuresti si directorii institutelor de medicina legala au
urmatoarele atributii principale:
a) reprezinta institutele de medicina legala in fata autoritatilor publice
si a celorlalte persoane juridice si fizice;
b) organizeaza, indruma si controleaza buna desfasurare a activitatii de
asistenta medico-legala, conform competentei sale teritoriale;
c) dispune formarea de comisii de expertiza, potrivit legii;
d) supravegheaza si controleaza din punct de vedere stiintific si
metodologic expertizele si constatarile medico-legale.
(2) Directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr.
Mina Minovici" Bucuresti si directorii institutelor de medicina legala pot
participa, in limitele competentei institutului de medicina legala, la
lucrarile comisiei care efectueaza o noua expertiza.
Art. 9
Competenta teritoriala a institutelor de medicina legala este urmatoarea:
a) Institutul de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici"
Bucuresti deserveste municipiul Bucuresti si judetele Arges, Brasov, Buzau,
Calarasi, Constanta, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Tulcea, Valcea,
Ilfov si Teleorman;
b) Institutul de Medicina Legala din Cluj-Napoca, judetul Cluj, deserveste
judetele Alba, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramures, Satu Mare, Salaj si Sibiu;
c) Institutul de Medicina Legala din Iasi, judetul Iasi, deserveste
judetele Bacau, Botosani, Braila, Galati, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui si
Vrancea;
d) Institutul de Medicina Legala din Timisoara, judetul Timis, deserveste
judetele Arad, Caras-Severin, Hunedoara, Timis si Bihor;
e) Institutul de medicina legala din Targu Mures, judetul Mures, deserveste
judetele Covasna, Harghita si Mures;
f) Institutul de Medicina Legala din Craiova, judetul Dolj, deserveste
judetele Dolj, Gorj, Mehedinti si Olt.
Art. 10
(1) Serviciile de medicina legala se infiinteaza in fiecare judet, avand
sediul in localitatea resedinta de judet, si sunt conduse de un medic legist
sef, numit de directorul directiei judetene de sanatate publica, in conditiile
legii.
(2) Serviciile de medicina legala judetene sunt unitati fara personalitate
juridica in subordinea directiilor judetene de sanatate publica, iar din punct
de vedere stiintific si metodologic sunt coordonate de institutul de medicina
legala in a carui competenta teritoriala intra potrivit art. 9.
(3) In functie de volumul de activitate, in structura serviciilor de
medicina legala judetene se pot infiinta, prin hotarare a directiei judetene de
sanatate publica, cu avizul institutului de medicina legala competent,
laboratoare de specialitate cum ar fi cele de histopatologie, toxicologie,
biocriminalistica sau psihiatrie medico-legala.
(4) Serviciile de medicina legala judetene pot avea in structura lor
cabinete de medicina legala cu sediul in orase sau municipii care nu sunt
resedinta de judet.
Art. 11
(1) Medicul legist sef are urmatoarele atributii principale:
a) organizeaza, indruma si controleaza buna desfasurare a activitatii
serviciului de medicina legala sau a cabinetului de medicina legala;
b) dispune formarea comisiilor de expertiza largite cu cadre de
specialitate in cazul expertizelor medico-legale psihiatrice, al celor privind
acordarea asistentei medicale necorespunzatoare, amanarea sau intreruperea
executarii pedepsei, precum si in orice alte cazuri justificate;
c) supravegheaza si controleaza din punct de vedere stiintific si
metodologic expertizele si constatarile medico-legale efectuate de medicii legisti
din serviciul de medicina legala respectiv;
d) dispune trimiterea lucrarilor de medicina legala pe care, din punct de
vedere tehnic, nu le poate efectua, institutului de medicina legala competent;
e) supravegheaza expertizele medico-legale in cazurile privind
infractiunile de omucidere, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte si
participa, in mod obligatoriu, la efectuarea expertizelor in cazul sesizarilor
privind acordarea asistentei medicale necorespunzatoare;
f) reprezinta serviciul de medicina legala in relatiile acestuia cu
autoritatile publice si cu celelalte persoane juridice si fizice.
(2) In caz de imposibilitate a exercitarii atributiilor medicul legist sef
poate delega exercitarea atributiilor ce ii revin unui alt medic legist din
cadrul serviciului de medicina legala sau de la cabinetul de medicina legala pe
care il conduce.
(3) Medicul legist sef, in limitele competentei serviciului de medicina
legala, poate participa la lucrarile comisiei care efectueaza o noua expertiza.
Art. 12
(1) Medicul sef de laborator de specialitate are urmatoarele atributii
principale:
a) organizeaza, indruma si controleaza buna desfasurare a activitatii
laboratorului de care raspunde;
b) repartizeaza expertizele in functie de complexitatea si dificultatea
acestora, corespunzator nivelului de competenta al medicilor din subordine;
c) supravegheaza si controleaza din punct de vedere stiintific si
metodologic expertizele si constatarile medico-legale efectuate de medicii
legisti din subordine;
d) supravegheaza expertizele medico-legale in cazurile privind
infractiunile de omucidere, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte si
participa, in mod obligatoriu, la efectuarea expertizelor privind sesizarile de
acordare a asistentei medicale necorespunzatoare;
e) participa la lucrarile comisiei care efectueaza o noua expertiza.
(2) In caz de imposibilitate a exercitarii atributiilor medicul sef de
laborator de specialitate poate delega exercitarea atributiilor ce ii revin unui
alt medic legist din laboratorul pe care il conduce.
CAP. 3
Activitatea institutiilor sanitare de medicina legala si a altor structuri
cu atributii in domeniul medicinei legale
A. Cabinetele de medicina legala
Art. 13
(1) Pentru efectuarea expertizelor si constatarilor medico-legale in
localitatile in care functioneaza cabinete de medicina legala organele
judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adreseaza acestora. In
celelalte cazuri de expertiza sau de constatare organele judiciare sau alte
persoane fizice ori juridice se adreseaza serviciului de medicina legala
judetean, cu respectarea competentei teritoriale si a ierarhiei competentei
profesionale.
(2) Pentru efectuarea unei noi expertize organele judiciare se adreseaza,
dupa caz, serviciului de medicina legala judetean sau institutului de medicina
legala competent, potrivit prezentului regulament.
B. Serviciile de medicina legala
Art. 14
(1) Serviciile de medicina legala judetene, in conformitate cu competenta
lor teritoriala, sunt abilitate sa efectueze expertize, examinari, constatari
sau alte lucrari medico-legale si complementare, la solicitarea organelor
judiciare competente sau a altor persoane fizice ori juridice.
(2) Serviciile de medicina legala judetene efectueaza examinarile
complementare conform dotarii tehnice de care dispun.
C. Institutele de medicina legala
Art. 15
Institutele de medicina legala sunt abilitate sa efectueze lucrari
medico-legale, dupa cum urmeaza:
a) autopsii, in situatiile prevazute de lege, inclusiv autopsierea sau
reautopsierea cadavrelor exhumate, identificarea pe material fotografic,
expertiza antropologica pe elemente de cadavru sau de schelet;
b) constatari si expertize medico-legale, in cazurile care depasesc nivelul
de competenta al serviciilor de medicina legala judetene sau cand acestea isi
declina competenta, din motive temeinice, in efectuarea acestora;
c) o noua expertiza medico-legala, in cadrul unei comisii de expertiza,
astfel: expertize medico-legale traumatologice in cazuri de omor, loviri sau
vatamari cauzatoare de moarte, vatamari corporale grave, expertize
medico-legale psihiatrice in materie penala si civila, expertize in vederea
amanarii sau intreruperii executarii pedepsei pe motive medicale, expertize in
cazuri de acordare necorespunzatoare a asistentei medicale, expertiza
medico-legala pentru evaluarea infirmitatii sau a incapacitatii de munca
determinate de afectiuni traumatice, expertiza medico-legala a persoanelor in vederea
autorizarii detinerii si folosirii armelor si munitiilor, expertiza
medico-legala a persoanelor pentru evaluarea capacitatii de conducere auto;
d) expertize biocriminalistice pe corpurile delicte, precum expertiza
petelor de sange, de sperma si a firului de par;
e) expertiza criminalistica traseologica, cum ar fi factorii suplimentari
ai impuscarii;
f) expertiza filiatiei: expertiza perioadei de conceptie, a potentei si a
capacitatii de procreare, expertiza comparativa antropometrica in diagnosticul
filiatiei, expertiza filiatiei prin metode serologice, HLA sau ADN;
g) expertize toxicologice.
Art. 16
(1) Lucrarile constand in cercetarea la fata locului si ridicarea
cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor in care exista pericolul
disparitiei unor mijloace de proba sau al schimbarii unor situatii de fapt se
efectueaza in regim de permanenta.
(2) In institutele de medicina legala permanenta se asigura prin ore de
garda, iar la serviciile de medicina legala, prin chemari de la domiciliu ale
medicilor.
Art. 17
(1) In caz de necompetenta teritoriala institutia de medicina legala isi
poate declina competenta in favoarea celei competente.
(2) In caz de necompetenta stiintifica institutia de medicina legala isi declina
competenta in favoarea institutiei ierarhic superioare.
(3) Cand doua sau mai multe institutii se recunosc competente ori isi
declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se
solutioneaza de institutia de medicina legala ierarhic superioara comuna. Cand
conflictul de competenta se iveste intre o institutie de medicina legala si
Institutul de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti,
solutionarea conflictului revine Consiliului superior de medicina legala.
Art. 18
Institutiile de medicina legala pot sa refuze efectuarea unei expertize,
examinari, constatari sau a altei lucrari medico-legale in cazul in care nu se
asigura informatiile medicale solicitate, accesul la materialul dosarului
necesar in vederea efectuarii acesteia, examinarea nemijlocita a persoanei ori
daca nu sunt asigurate conditiile tehnice pentru efectuarea acesteia.
D. Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale
Art. 19
(1) Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, care
functioneaza in cadrul institutelor de medicina legala, verifica, evalueaza,
analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific continutul si concluziile
diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicina legala
judetene, conform competentei teritoriale.
(2) Avizarea se solicita de organele de urmarire penala si de instantele de
judecata, in conditiile legii, ori se realizeaza din oficiu in cazul noilor
expertize medico-legale, inainte ca actele noilor expertize sa fie transmise
organelor de urmarire penala sau instantelor judecatoresti.
Art. 20
Organele judiciare care solicita avizul comisiei de avizare si control al
actelor medico-legale sunt obligate sa puna la dispozitie acesteia toate
documentele medicale si medico-legale existente in dosarul cauzei, insotite de
o adresa de inaintare care cuprinde un scurt istoric al faptei, precum si
intrebarile la care se asteapta un raspuns prin avizul comisiei de avizare si
control.
Art. 21
(1) In cazul in care concluziile expertizei medico-legale sunt
contradictorii, comisia de avizare si control se pronunta asupra acestora,
putand formula anumite precizari sau completari.
(2) In cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate,
comisia de avizare si control recomanda fie refacerea partiala sau totala a
acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
Art. 22
(1) Dupa obtinerea avizului comisiei de avizare si control se poate
solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de catre unitatile
medico-legale ierarhic inferioare acesteia numai in cazul in care comisia de
avizare si control a recomandat explicit acest lucru sau daca au aparut date
noi medicale ori de ancheta, inexistente la data expertizelor anterioare.
(2) Avizele comisiei de avizare si control se trimit solicitantilor in
termen de cel mult 30 de zile de la data cererii, dar numai dupa achitarea
contravalorii expertizei, si se comunica institutiilor de medicina legala care
s-au pronuntat in cauza respectiva.
E. Comisia superioara medico-legala
Art. 23
Comisia superioara medico-legala functioneaza pe langa Institutul de
Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti, reprezentand
autoritatea stiintifica suprema in domeniul medicinei legale, care verifica,
evalueaza, analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific, la cererea
organelor judiciare, continutul si concluziile diverselor acte medico-legale.
Art. 24
(1) Componenta nominala a Comisiei superioare medico-legale, precum si
lista cuprinzand specialistii care pot fi cooptati la lucrarile acesteia se
aproba prin ordin al ministrului sanatatii.
(2) Sedintele Comisiei superioare medico-legale se pot desfasura daca se
intruneste majoritatea membrilor.
Art. 25
Organele judiciare care solicita avizul Comisiei superioare medico-legale
sunt obligate sa ii puna la dispozitie toate actele medicale si medico-legale
din dosar, insotite de o adresa de inaintare care sa cuprinda un scurt istoric
al faptei, precum si intrebarile, formulate clar, la care trebuie sa raspunda
in aviz.
Art. 26
(1) Comisia superioara medico-legala se poate pronunta, verificand si
avizand din punct de vedere stiintific, si in situatiile in care au fost
efectuate noi expertize sau au fost date avize de catre comisiile de avizare si
control al actelor medico-legale competente teritorial.
(2) Comisia superioara medico-legala nu efectueaza examinari pe persoane,
iar daca membrii comisiei considera necesara examinarea persoanei, recomanda
efectuarea unei noi expertize medico-legale, urmand ca ulterior concluziile
acesteia sa fie supuse avizarii Comisiei superioare medico-legale.
Art. 27
(1) In cazul in care Comisia superioara medico-legala constata existenta
unor concluzii contradictorii intre prima expertiza si cea ulterioara sau ale
altor acte medico-legale, aceasta poate aviza, in totalitate sau partial,
concluziile uneia dintre ele, putand formula anumite precizari sau completari.
(2) In cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate,
Comisia superioara medico-legala recomanda refacerea totala sau partiala a
lucrarilor, formuland propuneri in acest sens sau concluzii proprii.
(3) In cazul in care se constata deficiente in redactare sau abateri
privind metodologia intocmirii unor acte medico-legale, Comisia superioara
medico-legala poate dispune refacerea partiala sau totala a acestora.
Art. 28
(1) In cazul in care Comisia superioara medico-legala a eliberat un aviz,
organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico-legale
unor unitati medico-legale ierarhic subordonate acesteia decat daca au aparut
date noi medicale sau de ancheta. In acest caz efectuarea expertizei
medico-legale este de competenta Institutului de Medicina Legala "Prof.
Dr. Mina Minovici" Bucuresti.
(2) Avizul Comisiei superioare medico-legale se trimite solicitantului in
termen de cel mult 40 de zile de la data cererii si numai dupa achitarea
contravalorii prestatiei medico-legale. Avizul se comunica si institutiilor de
medicina legala care s-au pronuntat in cauza respectiva.
F. Consiliul superior de medicina legala
Art. 29
Consiliul superior de medicina legala isi exercita atributia de coordonare
stiintifica si metodologica a activitatii de medicina legala prin:
a) acreditarea noilor metode de cercetare stiintifica, care urmeaza sa fie
aplicate in practica, elaborand in acest scop protocoale de verificare
experimentala si standardizare;
b) elaborarea si adoptarea normelor metodologice ale expertizelor medico-legale,
pe care le reactualizeaza periodic in functie de progresul tehnico-stiintific;
c) convocarea anuala de reuniuni cu medicii legisti pentru a analiza
expertizele controversate si a prelucra modificarile normelor metodologice
elaborate.
G. Comisiile mixte
Art. 30
(1) In vederea asigurarii bunei desfasurari a activitatii de medicina
legala, prin ordin comun al ministrului sanatatii si al ministrului justitiei
se constituie comisii mixte, formate din medici si personal de specialitate din
cadrul Ministerului Justitiei, care sa verifice modul de efectuare a lucrarilor
medico-legale.
(2) Comisiile mixte se constituie ori de cate ori exista indicii cu privire
la savarsirea unor abateri grave in efectuarea lucrarilor medico-legale si
ministrul justitiei ori ministrul sanatatii solicita efectuarea unor verificari
de catre acestea.
Art. 31
(1) Comisiile mixte verifica daca lucrarile medico-legale au fost efectuate
cu respectarea dispozitiilor legale in domeniu. Fiecare verificare este finalizata
intr-un raport scris.
(2) In cazul in care, in urma verificarilor efectuate, comisiile mixte
apreciaza ca au fost incalcate unele dispozitii legale, acestea sesizeaza, dupa
caz, organele judiciare sau structurile competente ale Colegiului Medicilor din
Romania.
CAP. 4
Expertii medico-legali
Art. 32
(1) Constatarile medico-legale se efectueaza de medici legisti, iar
expertizele se efectueaza de medici legisti care au calitatea de expert oficial
desemnati de conducerea institutelor de medicina legala si a serviciilor de
medicina legala judetene.
(2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii oficiali
pot participa experti numiti de organele judiciare, la cererea partilor, dintre
cei inscrisi pe lista intocmita de institutele de medicina legala, cu avizul
Consiliului superior de medicina legala.
Art. 33
(1) Expertii numiti de organele judiciare la cererea partilor pot asista la
lucrari si la examinarea persoanei, pot solicita investigatii complementare,
iar in cazul expertizei pe documente pot lucra individual, in paralel cu
expertii oficiali.
(2) Obiectiile si contributia expertilor numiti de organele judiciare la
cererea partilor se consemneaza in raportul medico-legal.
(3) In cazul in care expertii numiti de organele judiciare la cererea
partilor asista expertii oficiali, prezenta acestora se consemneaza in partea
introductiva a raportului medico-legal.
(4) Expertii numiti de instanta la cererea partilor au acces numai la
datele medicale si medico-legale din dosarul de urmarire penala, respectiv al
instantei. Accesul la datele din arhivele institutiilor medico-legale se poate
face numai cu acordul scris al conducatorului institutiei medico-legale.
Art. 34
(1) Poate fi expert medico-legal persoana care indeplineste urmatoarele
conditii:
a) este cetatean roman si cunoaste limba romana;
b) are capacitate de exercitiu deplina;
c) este licentiat al unei institutii de invatamant universitar medical, in
conditiile legii;
d) a absolvit cursuri postuniversitare de specializare in medicina legala;
e) practica in mod curent aceasta specialitate;
f) nu a suferit o condamnare definitiva pentru o infractiune savarsita in
imprejurari legate de exercitarea profesiei;
g) este atestat in calitatea de expert medico-legal de catre Consiliul
superior de medicina legala.
(2) Criteriile de atestare in calitatea de expert medico-legal, precum si
conditiile de suspendare sau de retragere a calitatii de expert medico-legal se
elaboreaza de Consiliul superior de medicina legala si se aproba prin ordin al
ministrului sanatatii.
(3) Calitatea de expert medico-legal se evalueaza anual de Consiliul
superior de medicina legala, acesta putand suspenda sau retrage aceasta
calitate, dupa caz.
(4) Neindeplinirea oricareia dintre conditiile prevazute la alin. (1) de
catre persoana care are calitatea de expert medico-legal determina retragerea
acestei calitati. Inceperea urmaririi penale impotriva expertului medico-legal
pentru o infractiune savarsita in imprejurari legate de exercitarea profesiei
atrage suspendarea.
Art. 35
(1) Medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate
participa la redactarea unui raport de expertiza sau la efectuarea unei noi expertize
medico-legale in acelasi caz.
(2) In cazul in care medicul legist este impiedicat, din motive
justificate, sa efectueze lucrarea solicitata, el comunica in scris acest
lucru, aratand motivele, de indata, institutiei de medicina legala competente,
in vederea desemnarii unei alte persoane de specialitate.
(3) Medicii rezidenti in specialitatea medicina legala nu pot semna acte
medico-legale.
Art. 36
Nu poate fi numit de organele judiciare la cererea partilor sa participe la
efectuarea expertizei:
a) expertul care a fost desemnat oficial sa efectueze expertiza in cauza;
b) expertul care a fost martor in aceeasi cauza;
c) expertul care a declarat ca se abtine, aflandu-se intr-un caz de
incompatibilitate, ori care a fost recuzat.
Art. 37
(1) In cazul in care, in decursul efectuarii expertizei sau al constatarii
medico-legale, medicul legist constata si alte aspecte cu implicatii
medico-legale deosebite de cele ce formeaza obiectul lucrarii, el solicita
organelor judiciare modificarea sau completarea obiectului acesteia.
(2) De asemenea, in cazul in care, in decursul examinarilor medico-legale
efectuate la cererea persoanelor interesate, medicul legist ia cunostinta de
elemente medico-legale care constituie indiciile unei infractiuni pentru care
actiunea penala se pune in miscare din oficiu, el consemneaza aceste fapte in
actele medico-legale si le aduce la cunostinta organelor judiciare competente.
Art. 38
(1) In cazul in care medicul legist considera necesara consultarea
documentelor medicale, respectiv medico-legale, aflate la dosar sau a altor
documente necesare pentru efectuarea lucrarii medico-legale, el poate solicita
organelor judiciare competente acest lucru.
(2) In cazul in care pentru efectuarea expertizei solicitate se impune
examinarea persoanei sau efectuarea unor investigatii medicale de specialitate,
medicul legist poate solicita organelor judiciare competente sa dispuna
efectuarea acestor examinari.
Art. 39
(1) Medicul legist este obligat sa pastreze secretul profesional si de
serviciu in privinta lucrarilor medico-legale efectuate. El poate folosi
materialul documentar privind lucrarile medico-legale, in vederea redactarii
unor comunicari si lucrari stiintifice, numai dupa solutionarea definitiva a
cauzei, in conditiile legii.
(2) Comunicarea rezultatelor expertizei si/sau lucrarii medico-legale unor
persoane, institutii sau organizatii interesate se poate face in cursul
procesului penal numai cu aprobarea organului judiciar care a solicitat
efectuarea acesteia.
(3) Institutiile de medicina legala au obligatia sa puna la dispozitie
organelor competente ale Colegiului Medicilor din Romania actele medico-legale
necesare in vederea judecarii litigiilor si abaterilor deontologice si
disciplinare ale medicilor legisti.
CAP. 5
Relatiile institutiilor de medicina legala cu alte unitati sanitare
Art. 40
Unitatile sanitare, la cerere, sprijina efectuarea expertizelor, a
constatarilor sau a altor lucrari medico-legale, prin consulturi de
specialitate si investigatii paraclinice. Aceste activitati pot fi asigurate si
de unitati medico-sanitare private, pe baza de contract, in conditiile legii.
Art. 41
(1) Consulturile solicitate de institutiile medico-legale se efectueaza, in
mod obligatoriu, de un medic specialist sau primar.
(2) Rezultatele se consemneaza intr-un document medical.
Art. 42
(1) Unitatile sanitare sunt obligate sa puna la dispozitie institutiilor
medico-legale, la cererea scrisa a acestora: copii lizibile de pe documente
medicale, extrase din registrele de consultatii, copii integrale lizibile de pe
fisele de observatie clinica cuprinzand evolutia clinica, tratamentul,
rezultatele investigatiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau sa permita
accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile
cercetate. Unitatile medicale au obligatia sa puna la dispozitie institutiilor
medico-legale, la cererea acestora, si documentul original al oricarei
investigatii efectuate, tinand evidenta stricta a acestora si pastrand o copie
in locul originalului.
(2) Documentele se arhiveaza de catre institutiile de medicina legala fara
termen limita de pastrare a acestora.
(3) Copiile de pe documentele medicale prevazute la alin. (1) trebuie sa
fie lizibile, sa poarte mentiunea "conform cu originalul", semnatura
si parafa medicului responsabil.
Art. 43
Conducatorul unitatii sanitare are obligatia sa instruiasca personalul din
subordine ca, in cauzele care implica si o cercetare medico-legala, leziunile
traumatice sa fie descrise dupa regulile semiologiei medico-legale, in mod
detaliat, in documentele spitalicesti, cum ar fi: registre de consultatii, foi
de observatii si altele.
Art. 44
(1) In cazuri urgente, cand constatarea medico-legala nu poate fi amanata
deoarece exista pericolul disparitiei probelor, unitatile sanitare sunt
obligate sa colaboreze la solutionarea acestora.
(2) Paza si conservarea probelor se asigura de organele de cercetare
penala, conform legii.
CAP. 6
Plata lucrarilor medico-legale
Art. 45
Achitarea contravalorii expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari
medico-legale, potrivit tarifelor stabilite prin ordin comun al ministrului
sanatatii si al ministrului justitiei, se poate efectua:
a) in numerar, la casieria institutiilor de medicina legala;
b) prin ordin de plata sau prin varsamant direct in contul institutiei de
medicina legala.
Art. 46
In cazurile in care pentru efectuarea lucrarii medico-legale solicitate
sunt necesare investigatii suplimentare, clinice sau paraclinice, efectuate in
cadrul institutiilor de medicina legala, dupa efectuarea acestora se comunica
prin borderou costul final al lucrarii, in conformitate cu tarifele oficiale,
iar lucrarea nu se elibereaza decat dupa efectuarea platii.
Art. 47
(1) In cazurile in care pentru efectuarea lucrarii medico-legale solicitate
sunt necesare investigatii suplimentare, clinice sau paraclinice, efectuate in
cadrul altor unitati sanitare decat institutiile medico-legale, solicitantul
este informat cu privire la faptul ca investigatiile suplimentare se efectueaza
contra cost, iar dupa efectuarea acestora i se comunica prin borderou costul
final al expertizei, cu decont defalcat.
(2) Decontarea cheltuielilor prevazute la alin. (1) poate fi facuta
individual sau pe baza unor borderouri lunare cuprinzand suma tuturor
cheltuielilor efectuate la cererea organelor judiciare de catre unitatile
sanitare si transmise spre decontare institutelor sau serviciilor de medicina
legala. Decontarea acestor cheltuieli se face imediat, fara a depasi circuitul
bancar de 3 zile sau, daca unitatile respective se afla in alta localitate, de
6 zile.
Art. 48
Plata lucrarilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor fizice se
face la casieriile institutiilor de medicina legala.
Art. 49
(1) Prestatiile medico-legale solicitate de cetateni straini apartinand
statelor cu care Romania a incheiat acorduri de reciprocitate in domeniu se
efectueaza in conformitate cu prevederile acestor acorduri.
(2) In cazul in care cetatenii straini nu provin din tari cu care Romania a
incheiat acorduri de reciprocitate, prestatiile medico-legale se efectueaza
contra cost, in baza tarifelor stabilite prin ordin comun al ministrului
sanatatii si al ministrului justitiei.
Art. 50
Serviciile de medicina legala judetene din subordinea directiilor judetene
de sanatate publica defalcheaza costurile lucrarilor medico-legale dupa cum
urmeaza:
a) contravaloarea constatarilor si expertizelor care nu necesita
colaborarea institutului de medicina legala competent sau a Institutului de
Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti se varsa integral
in contul acestora;
b) contravaloarea investigatiilor complementare, clinice sau paraclinice, a
avizelor comisiilor de avizare si control, precum si a oricaror alte lucrari
medico legale efectuate, partial sau total, in cadrul altor institutii de
medicina legala se varsa in contul unitatilor prestatoare de catre unitatea
care elibereaza lucrarea si incaseaza contravaloarea totala.