DECIZIE   Nr. 45 din  7 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (1), art. 69 alin. (2) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 295 din  5 iunie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Gabriela Ghita         - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68, art. 69 alin. (2) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cerealcom" - S.A. din Iasi in Dosarul nr. 34/1999 COM al Tribunalului Iasi - Judecatorul-sindic.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 16 ianuarie 2001 in prezenta autorului exceptiei si a partilor: Banca Romana pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale, Sucursala zonala Iasi, Societatea Comerciala "Oltchim" - S.A. Ramnicu Valcea, Societatea Comerciala "Moldocor" - S.A. Neamt, Aurica Rangu, Georgeta Chiru, Vasile Roman si Radu Romascanu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de sedinta din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 6 februarie si apoi la 7 februarie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 10 mai 2000, pronuntata in Dosarul nr. 34/1999 COM, Tribunalul Iasi - Judecatorul-sindic a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68, art. 69 alin. (2) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cerealcom" - S.A. din Iasi in cauza ce are ca obiect cererea introdusa de autorul exceptiei, in calitate de debitor, pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 68 din Legea nr. 64/1995 incalca principiul inscris in art. 123 din Constitutie, referitor la infaptuirea justitiei, intrucat "luarea hotararii privind respingerea sau aprobarea planului de reorganizare a unei societati comerciale se ia prin vointa (votul) creditorilor, judecatorul nefacand altceva decat sa confirme acea vointa", iar posibilitatea "ca viata unei societati sa depinda doar de vointa unor alti comercianti, numai pentru ca au pozitie de creditor fata de societatea respectiva", contravine garantiilor libertatii comertului si protectiei concurentei loiale, prevazute la art. 134 alin. (2) din Constitutie. Se arata ca o asemenea "decizie hotaratoare pentru continuarea activitatii unei societati comerciale printr-o reorganizare nu trebuie sa fie atributul altor interese". In opinia autorului exceptiei aceleasi principii constitutionale sunt incalcate si de art. 69 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicata, care "dispune in mod imperativ inceperea procedurii falimentului de catre judecatorul-sindic, daca nici un plan de reorganizare nu este confirmat". Se mai sustine ca dispozitiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, prin care se da dreptul creditorului "sa ceara judecatorului-sindic ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce propria activitate", incalca prevederile art. 49 si ale art. 134 alin. (2) din Constitutie, intrucat se restrange exercitiul dreptului debitorului de a-si administra activitatea.
    Tribunalul Iasi - Judecatorul-sindic, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, pentru ca "Debitorul aflat in incetare de plati nu este supus unor constrangeri neconstitutionale atunci cand creditorii nu accepta planul, ci unei sanctiuni justificate pentru prezentarea unui proiect necorespunzator sau pentru o conduita culpabila". Se mai arata ca "judecatorul-sindic se supune numai legii, pronuntand o solutie de infirmare a planului, si nu numai vointei nemijlocite a creditorilor, deoarece se au in vedere si celelalte elemente obligatorii pentru plan", iar inceperea obligatorie a procedurii falimentului vizeaza tocmai atingerea scopului legii, acela de instituire a unei proceduri pentru plata pasivului debitorului.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat "Examinarea principalelor atributii ale judecatorului-sindic, conferite de art. 10 din lege, indica faptul ca acesta are rolul de a efectua un control de legalitate a procedurii. Faptul ca, potrivit art. 68 din lege, judecatorul-sindic confirma planul acceptat de anumite categorii de creditori nu ii afecteaza statutul juridic". Se mai arata ca numai creditorii "ale caror interese patrimoniale sunt in cauza, iar nu judecatorul-sindic, pot evalua oportunitatea unui plan". In ceea ce priveste prevederile art. 49 din Constitutie, se arata ca acestea se refera strict la drepturile si libertatile fundamentale stabilite in titlul II din Constitutie, iar "Dreptul unui comerciant debitor - persoana fizica sau societate comerciala - de a-si conduce activitatea comerciala nu poate fi subsumat, in mod expres, drepturilor si libertatilor fundamentale, consacrate constitutional". Se apreciaza ca Legea nr. 64/1995 reprezinta un instrument juridic destinat: "sa protejeze libertatea comertului, prin eliminarea, in ultima instanta, de pe piata, a comerciantilor care obstructioneaza sistemul economic"; "sa mentina concurenta loiala, prin ocrotirea creditului si a creditorilor diligenti"; "sa creeze cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, prin reintroducerea in circuitul comercial a bunurilor rezultate din reorganizare, lichidare sau faliment".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza, de asemenea, ca exceptia ridicata nu este intemeiata, deoarece "Libertatea comertului, protejata de prescriptiile constitutionale, nu poate avea un sens univoc si nu se poate metamorfoza, in nici un caz, intr-o permisiune acordata debitorilor de a se folosi in mod abuziv de anumite mecanisme pentru a intarzia sau a nu plati deloc datoriile care le incumba". Pe de alta parte, se arata in acelasi punct de vedere, "Gradul de implicare a instantei de judecata in validarea unui plan de redresare nu este influentat si nu influenteaza dreptul creditorilor de a hotari asupra viabilitatii planului respectiv, intrucat este vorba de protejarea creantelor pe care acestia trebuie sa le incaseze de la debitorul lor". Interzicerea administrarii societatii de catre debitor, se arata in continuare, reprezinta o limitare a prerogativelor adunarii generale sau ale administratorului societatii, "impusa de interesul general in cauza, respectiv protejarea creditorilor de actiunea debitorului de risipire a averii sale, in mod abuziv sau neintentionat".
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, sustinerile autorului exceptiei si ale partilor prezente, concluziile procurorului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Prin Incheierea din 10 mai 2000, pronuntata in Dosarul nr. 34/1999, Tribunalul Iasi - Judecatorul-sindic a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68, art. 69 alin. (2) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999.
    Cu privire la dispozitiile art. 68 din legea mentionata Curtea observa ca, desi atat in incheierea de sesizare, cat si in cuprinsul cererii prin care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate se face referire la ansamblul dispozitiilor cuprinse in acest articol, din motivarea exceptiei rezulta insa ca in realitate se critica numai alin. (1) al acestuia.
    Prin urmare, Curtea retine ca dispozitiile legale ce fac obiectul controlului de constitutionalitate sunt cuprinse in art. 68 alin. (1), art. 69 alin. (2) si art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, textele avand urmatorul cuprins:
    Art. 68 alin. (1)
    "Un plan va fi confirmat de judecatorul-sindic, daca cel putin doua dintre categoriile de creditori mentionate la art. 67 alin. (4) accepta planul.";
    Art. 69 alin. (2)
    "Daca nici un plan nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecatorul-sindic sa inceapa de indata procedura falimentului, in conditiile art. 77 si urmatoarele.";
    Art. 79
    "(1) In lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecatorul-sindic in conditiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comert si industrie teritoriala poate adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si conduce activitatea.
    (2) Judecatorul-sindic va examina, in termen de 10 zile, o astfel de cerere, intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor si camera de comert si industrie teritoriala. Cererea va putea fi admisa numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
    (3) Daca cererea este admisa, judecatorul-sindic va dispune si aplicarea de indata a dispozitiilor prezentei sectiuni."
    Prin critica de neconstitutionalitate se sustine ca ar fi incalcate dispozitiile art. 49, 123 si ale art. 134 alin. (2) din Constitutie. Din analiza motivarii exceptiei Curtea retine insa ca privitor la dispozitiile art. 134 alin. (2) din Constitutie autorul exceptiei a avut in vedere doar pe cele cuprinse la lit. a) a alin. (2). Aceste dispozitii constitutionale prevad:
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    Art. 123
    "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    Art. 134 alin. (2) lit. a)
    "Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;"
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile legale criticate contin norme de natura procedurala. In consecinta, avand in vedere dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", Curtea retine ca intra in competenta exclusiva a legiuitorului stabilirea normelor procedurale, inclusiv a termenelor in care anumite acte procedurale trebuie indeplinite spre a putea produce efecte.
    In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate contravin dispozitiilor art. 123 din Constitutie, se observa ca, in lumina reglementarilor Legii nr. 64/1995, republicata, intreaga procedura a reorganizarii judiciare si a falimentului se desfasoara in fata instantelor judecatoresti legal constituite, in conformitate cu prevederile constitutionale, care pronunta hotarari intemeiate pe reglementarile legale in vigoare, hotarari ce sunt supuse controlului judiciar ierarhic prin exercitarea cailor legale de atac. Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 123 din Constitutie. Judecatorul-sindic, confirmand sau infirmand planul de reorganizare ori de lichidare, o face printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata in temeiul legii, ceea ce impune judecatorului sa ia in considerare acordul creditorilor. Asa cum rezulta din prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, confirmarea unui plan (indiferent daca acesta este depus de debitor sau de unii dintre creditori) este conditionata de acceptarea sa de catre "cel putin doua dintre categoriile de creditori mentionate la art. 67 alin. (4)" din aceeasi lege. Aceste categorii de creditori sunt, conform alin. (4) al art. 67: "a) creditorii avand garantii reale; b) creditorii mentionati la art. 108 pct. 3 si 6; c) creditorii chirografari." Este echitabil ca planul de reorganizare sau de lichidare sa fie confirmat numai daca el este acceptat de creditorii cei mai importanti, pentru considerentul ca numai acestia sunt in masura sa aprecieze daca acel plan corespunde sau nu intereselor lor legitime, precum si daca el este de natura sa garanteze recuperarea intr-un timp cat mai scurt a creantelor lor.
    Cu privire la dispozitiile art. 69 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicata, text care prevede obligatia tribunalului de a dispune inceperea procedurii falimentului in cazul in care nici un plan nu este confirmat, Curtea retine ca aceasta prevedere are drept scop asigurarea desfasurarii cu operativitate a procesului in vederea realizarii intereselor legitime ale creditorilor. Neinceperea procedurii falimentului dupa trecerea termenului prevazut pentru depunerea si confirmarea unui plan de reorganizare sau de lichidare, in cazul in care nu s-a depus si nu s-a confirmat un plan corespunzator, ar impiedica in mod evident finalizarea procedurii falimentului, realizarea scopului acestuia si ar prelungi starea de incertitudine in detrimentul bunei functionari a economiei. Curtea retine ca obligatia statului, inscrisa in art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, de a asigura, printre altele, crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, vizeaza deopotriva pe toti agentii economici, atat pe debitori, ale caror datorii trebuie executate in conditiile legii, cat si pe creditori, fata de care statul trebuie sa creeze conditii adecvate pentru recuperarea creantelor.
    Pe de alta parte, nerezolvarea situatiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societatii, intrucat aceasta determina existenta in lant a arieratelor, diminuarea capacitatii de plata si a posibilitatii continuarii activitatii si a altor agenti economici, inclusiv a posibilitatilor realizarii veniturilor bugetului de stat si ale bugetelor locale. Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
    Cu referire la sustinerea ca prevederile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, incalca dispozitiile art. 49 din Constitutie, se constata ca in realitate acestea nu dispun restrangerea exercitiului vreunui drept. Acest text legal prevede posibilitatea oricarui creditor, a comitetului creditorilor, precum si a camerei de comert si industrie teritoriale ca, in lipsa unui plan de reorganizare confirmat, sa ceara ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea. O asemenea cerere urmeaza sa fie examinata de judecatorul-sindic in prezenta tuturor partilor interesate si va putea fi admisa motivat, in scopul stoparii pierderilor continue din averea debitorului. Este adevarat ca in cazul admiterii cererii hotararea judecatorului-sindic ingradeste exercitiul dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, dar acest drept nu se incadreaza in categoria celor la care se refera art. 49 din Constitutie si prin urmare nu se poate retine incalcarea acestui text constitutional. Posibilitatea de a ridica dreptul debitorului de a-si conduce activitatea se inscrie in reglementarile menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
    Fata de toate aceste considerente, Curtea urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate, ca fiind nefondata.

    Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (1), art. 69 alin. (2) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cerealcom" - S.A. din Iasi in Dosarul nr. 34/1999 COM al Tribunalului Iasi - Judecatorul-sindic.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 februarie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu