DECIZIE Nr. 5 din 18 ianuarie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 si ale
art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor,
modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 56 din 4 februarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 17 si ale art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind
procedura falimentului bancilor, modificata si completata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 186/1999, exceptie ridicata de BANKCOOP - Banca
Generala de Credit si Promovare - S.A. in Dosarul nr. 8.133/1999 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
La apelul nominal raspund BANKCOOP - Banca Generala de Credit si Promovare
- S.A., reprezentata prin avocat Mariana Enache, si Banca Nationala a Romaniei,
reprezentata prin consilier juridic Liana-Marcela Ionescu, constatandu-se lipsa
Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti, fata de
care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul BANKCOOP - Banca Generala
de Credit si Promovare - S.A. formuleaza, in temeiul art. 27 alin. 1 pct. 7 din
Codul de procedura civila, coroborat cu art. 13 din Hotararea Curtii
Constitutionale nr. 12 din 4 noiembrie 1997 pentru adoptarea Regulamentului
Curtii Constitutionale, cerere de recuzare a domnului judecator-raportor
Kozsokar Gabor. In motivarea acestei cereri se arata ca in cuprinsul raportului
intocmit se indica o cifra eronata a Fondului de garantare a depozitelor
populatiei, iar art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998, criticat ca fiind
neconstitutional, este redat in redactarea nemodificata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 186/1999. Se apreciaza, de asemenea, ca, prin
concluzia din raport potrivit careia "De altfel, procedura falimentului nu
se incheie cu solutionarea contestatiei, ci abia incepe",
judecatorul-raportor s-a pronuntat inainte de dezbateri asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 si
chiar asupra contestatiei debitorului.
Reprezentantul Bancii Nationale a Romaniei solicita respingerea cererii de
recuzare, pe care o apreciaza ca fiind facuta in scopul tergiversarii
solutionarii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de
recuzare, ca fiind nefondata.
Deliberand in complet de 8 judecatori, Curtea Constitutionala decide
respingerea cererii de recuzare ca fiind inadmisibila, intrucat, potrivit art.
16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata, "Procedura jurisdictionala prevazuta de
prezenta lege se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care
ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale.
Compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte", iar in temeiul art. 24
din aceeasi lege, raportul se intocmeste de judecatorul-raportor in vederea
indeplinirii unei obligatii legale si in cadrul procedurii jurisdictionale, nu
anterior acesteia. In plus, deciziile Curtii Constitutionale sunt luate cu
majoritatea voturilor judecatorilor, dupa sedinta de dezbateri, in cadrul
careia continutul raportului nu are caracter de obligativitate.
Reprezentantul BANKCOOP - Banca Generala de Credit si Promovare - S.A.
formuleaza cerere de probe cu inscrisuri, respectiv sa se faca dovada depunerii
spre aprobare la Parlament a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 186/1999,
in conformitate cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie. Se
mentioneaza ca acest motiv de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 186/1999, desi ridicat in fata instantei de judecata, nu a fost
retinut de catre aceasta.
Reprezentantul Bancii Nationale a Romaniei considera ca aceasta proba nu
este relevanta pentru solutionarea in fond a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca proba solicitata nu este
utila cauzei.
Deliberand asupra cererii formulate, Curtea Constitutionala, avand in
vedere limitele sesizarii, astfel cum acestea rezulta din Incheierea din 30
noiembrie 1999 a Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala, pronuntata in
Dosarul nr. 8.133, incheiere in cuprinsul careia nu a fost retinuta o asemenea
critica de neconstitutionalitate respinge cererea, intrucat, potrivit
prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea nu este
competenta sa se pronunte asupra aspectelor ce depasesc sesizarea cu care a
fost legal investita.
Pe fond reprezentantul BANKCOOP - Banca Generala de Credit si Promovare -
S.A. pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate. Cu
referire la neconstitutionalitatea art. 17 din Legea nr. 83/1998, modificat
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, se arata ca acest text
incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi, consacrat de art.
16 alin. (1) din Constitutie. In vechea reglementare a Legii nr. 83/1998, art.
17 prevedea doua faze anterioare solicitarii declansarii falimentului,
consecutive si obligatorii, de care au beneficiat toate bancile cu capital
privat din Romania, in timp ce pentru BANKCOOP - Banca Generala de Credit si
Promovare - S.A., ca urmare a modificarii textului criticat, a fost luata doar
masura de supraveghere speciala, aplicandu-se astfel un regim juridic diferit
pentru situatii identice. Se apreciaza, de asemenea, ca prin declansarea
procedurii falimentului fara epuizarea celor doua faze prefalimentare Banca
Nationala a Romaniei nu protejeaza nici sumele depunatorilor, care aveau
dreptul la acelasi tratament juridic in fata legii si a autoritatii publice, si
nici pe actionarii si depunatorii la alte banci. In ceea ce priveste art. 19
alin. 3 din Legea nr. 83/1998, modificat, se sustine ca termenul de 10 zile in
care judecatorul-sindic trebuie sa se pronunte asupra contestatiei debitorului
este atat de scurt incat face imposibila o aparare eficienta, incalcandu-se in
felul acesta art. 24 alin. (2) din Constitutie. Se mai sustine ca restrangerea
dreptului la aparare al bancii este contrara art. 49 din Constitutie, intrucat
nu este determinata de vreuna dintre situatiile prevazute de norma
constitutionala, nu este proportionala cu situatia care a impus-o si aduce
atingere insesi existentei dreptului.
Reprezentantul Bancii Nationale a Romaniei solicita respingerea exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind nefondata. Se arata ca art. 17 din Legea nr.
83/1998, modificata, nu incalca art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat
acest text constitutional vizeaza cetatenii, iar nu societatile comerciale,
inclusiv cele bancare, pe cand ratiunea art. 19 alin. (3) din aceeasi lege a
fost prevederea unei proceduri speciale a falimentului bancilor, care sa se
caracterizeze indeosebi prin celeritate. Termenul de 10 zile stabilit de textul
criticat este un termen procedural, de recomandare, care raspunde dezideratelor
legiuitorului.
Reprezentantul Ministerului Public, achiesand la punctul de vedere exprimat
in raportul intocmit de judecatorul-raportor, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind nefondata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
8.133/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 si
ale art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului
bancilor, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
186/1999, exceptie ridicata de BANKCOOP - Banca Generala de Credit si Promovare
- S.A. In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 17 din Legea nr.
83/1998, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 186/1999, sunt neconstitutionale, intrucat elimina obligatia ca, inainte de
introducerea cererii de declansare a procedurii falimentului, sa fie parcurse
ambele etape prefalimentare, respectiv aplicarea de "masuri de
supraveghere" urmata de "administrare speciala", care sunt
asemanatoare procedurii reorganizarii judiciare, aplicabila altor societati
comerciale. Se mai sustine ca impiedicarea salvarii bancii "prin
reorganizare judiciara" si ingradirea dreptului persoanelor cu depozite
mai mari decat cele garantate contravin prevederilor art. 49 din Constitutie,
intrucat restrangerea exercitiului dreptului "atinge existenta dreptului
sau a libertatii". Textul de lege criticat este considerat
neconstitutional si pentru faptul ca "declararea falimentului bancii va
face imposibila recuperarea contravalorii actiunilor cumparate", incalcand
astfel prevederile art. 41 alin. (1) din Constitutie, referitoare la garantarea
dreptului de proprietate. In legatura cu dispozitiile art. 19 alin. 3 din Legea
nr. 83/1998 autorul exceptiei sustine ca acestea "aduc atingere
principiului privitor la dreptul la aparare consacrat de art. 24 alin. (2) din
Constitutia Romaniei". Prin obligarea judecatorului-sindic sa se pronunte
asupra contestatiei in termen de 10 zile se instituie un termen atat de scurt
incat este imposibila o aparare eficienta. Se mai arata ca restrangerea
dreptului la aparare al bancii este contrara si prevederilor art. 49 din
Constitutie, intrucat nu este determinata de vreuna dintre situatiile prevazute
de norma constitutionala, nu este proportionala cu situatia care a impus-o si
"aduce atingere insesi existentei dreptului".
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata, intrucat dispozitiile legale criticate nu
incalca prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 24 alin. (2), ale art. 41 alin.
(1) si ale art. 49 din Constitutie.
In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca art. 17 si art. 19 alin.
3 din Legea nr. 83/1998 sunt constitutionale. Se arata ca inlocuirea
conjunctiei "si" cu "sau" din cuprinsul art. 17 din Legea
nr. 83/1998 nu modifica reglementarea in drept a situatiei, adica nu
conditioneaza introducerea cererii Bancii Nationale a Romaniei de instituirea
succesiva a celor doua categorii de masuri. Se mai arata ca termenul de 10 zile
a fost stabilit prin art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998, iar nu prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, pentru a se asigura celeritatea
desfasurarii procedurii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia
cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
17 si ale art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului
bancilor, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
186/1999, dispozitii care au urmatorul cuprins:
- Art. 17: "Banca Nationala a Romaniei, in calitatea sa de autoritate
de supraveghere bancara, va putea introduce cerere impotriva bancii fata de
care s-au aplicat masuri de supraveghere sau administrare speciala si care nu
au condus la redresarea bancii aflate in situatia de a nu onora platile.
[...]";
- Art. 19 alin. 3: "Judecatorul-sindic se va pronunta asupra
contestatiei in termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singura
data cu inca 10 zile. [...]".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
I. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca art. 17 din
Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, care, ca urmare a
modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999, prevede
posibilitatea ca: Banca Nationala a Romaniei sa introduca cerere de declansare
a procedurii falimentului impotriva bancii fata de care s-au aplicat masuri de
supraveghere sau administrare speciala incalca art. 16 alin. (1) din
Constitutie, potrivit caruia "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Neconstitutionalitatea
dispozitiilor criticate este raportata la redactarea initiala a textului, care
prevedea obligativitatea masurilor de supraveghere si administrare speciala, cu
sustinerea ca doar aplicarea succesiva a ambelor proceduri poate echivala cu
"reorganizarea judiciara" reglementata pentru celelalte societati
comerciale.
Se mai sustine ca textul criticat incalca si prevederile art. 41 alin. (1)
din Constitutie, potrivit caruia "Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite prin lege". Incalcarea consta in aceea ca nu
protejeaza drepturile depunatorilor si actionarilor persoane fizice. In
sfarsit, in opinia autorului exceptiei art. 17 din Legea nr. 83/1998, modificata,
aduce grave atingeri drepturilor salariatilor bancii care nu pot beneficia de
platile compensatorii stabilite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale
de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, deoarece art. 23
din ordonanta enumera limitativ persoanele care beneficiaza de dispozitiile
acesteia.
In legatura cu critica de neconstitutionalitate a art. 17 din Legea nr.
83/1998, modificata, o prima constatare care se impune este aceea ca
societatile bancare au un specific aparte, care necesita proceduri diferite
pentru declararea falimentului acestora fata de celelalte societati comerciale.
De aceea legiuitorul a reglementat procedurile referitoare la faliment prin
legi distincte, dar scopul urmarit, atat prin masuri de supraveghere sau
administrare speciala, cat si prin reorganizare judiciara este identic, si
anume incercarea de a sprijini redresarea societatii - bancare sau comerciale -
aflate in incapacitate de plata.
De aceea sustinerea referitoare la incalcarea prevederilor art. 16 alin.
(1) din Constitutie, care consacra principiul egalitatii cetatenilor in fata
legii si a autoritatilor publice, nu poate fi retinuta. Art. 16 alin. (1) din
Constitutie, care garanteaza egalitatea in drepturi a cetatenilor, are in
vedere numai cetatenii, nu si persoanele juridice. In acest sens este si
jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 18 din
27 februarie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70
din 8 aprilie 1996.
Nici sustinerea potrivit careia prin art. 17 din Legea nr. 83/1998,
modificata, este incalcat dreptul de proprietate al depunatorilor si
actionarilor persoane fizice asupra sumelor depuse la banci nu poate fi
retinuta. Imposibilitatea temporara sau chiar definitiva de recuperare a
depunerilor sau a contravalorii actiunilor nu este un efect al reglementarii
legale, ci un rezultat al incapacitatii de plata a societatii bancare,
determinata de situatia economico-financiara a acesteia, iar nu de declansarea
procedurii falimentului. De altfel, prin Ordonanta Guvernului nr. 39/1996
privind infiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor in
sistemul bancar s-a instituit Fondul de garantare a depozitelor in sistemul
bancar, al carui scop, conform art. 2 alin. (1) din ordonanta, este "de a
garanta rambursarea depozitelor constituite la societatile bancare de catre
deponenti persoane fizice", limitele valorice ale rambursarilor garantate
stabilindu-se in functie de posibilitatile Fondului.
Curtea nu poate retine nici critica potrivit careia inexistenta etapei
reorganizarii judiciare si intrarea directa in faliment aduc atingere
drepturilor salariatilor bancii care nu pot beneficia de platile compensatorii
stabilite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999, intrucat art. 23
din ordonanta prevede in mod limitativ categoriile de persoane care beneficiaza
de masuri de protectie sociala reglementata prin aceasta.
Art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia
sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute
ca urmare a concedierilor colective prevede ca salariatii disponibilizati prin
concedieri colective de la angajatorii care intra in procedura de lichidare sau
faliment beneficiaza de masurile de protectie prevazute de aceasta ordonanta,
daca: procedura de lichidare are loc potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990
privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare;
procedura de faliment are loc potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995,
modificata si completata prin Legea nr. 99/1999; procedura de lichidare are loc
potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997,
modificata si completata prin Legea nr. 99/1999, in cazul companiilor nationale
si al unor societati comerciale de transporturi maritime sau fluviale care se
lichideaza sau care intra in procedura falimentului.
Intr-adevar, in enumerarea limitativa a art. 23 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 98/1999 nu se regaseste si procedura falimentului bancilor,
reglementata de Legea nr. 83/1998, modificata prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 186/1999.
Dispozitiile art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 nu
atrag, asa cum sustine autorul exceptiei, neconstitutionalitatea art. 17 din
Legea nr. 83/1998, modificata.
Constitutionalitatea unei prevederi legale poate fi raportata doar la
dispozitiile Constitutiei, Curtea Constitutionala nefiind competenta sa se
pronunte asupra corelarii legislatiei in vigoare, care este atributul
autoritatii legiuitoare.
II. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 19 alin. 3 din Legea
nr. 83/1998, modificata, in opinia autorului exceptiei termenul de 10 zile in
care judecatorul-sindic se va pronunta asupra contestatiei este prea scurt si
contestatorul nu isi poate pregati apararea si nu poate administra toate
probele necesare in vederea sustinerii contestatiei. Se apreciaza ca se incalca
astfel prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "In
tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales
sau numit din oficiu".
Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primita. Normele legale care
prevad termene pentru solutionarea de catre instantele de judecata a
diferitelor cereri sunt norme procedurale si reglementarea acestora intra in
competenta exclusiva a legiuitorului, in temeiul art. 125 alin. (3) din
Constitutie, potrivit caruia "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege".
Termenul de 10 zile prevazut la art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998, care
poate fi prelungit o singura data cu inca 10 zile, este un termen procedural,
de recomandare, care a fost instituit in scopul asigurarii celeritatii
procedurii speciale a falimentului bancilor. Posibilitatea prevazuta la alin.
(2) al art. 19 din aceeasi lege de a introduce contestatie impotriva cererii de
declansare a falimentului in termen de 5 zile de la comunicarea acestei cereri,
precum si termenul maxim de 20 de zile in care judecatorul-sindic se pronunta
asupra contestatiei, conform art. 19 alin. 3, asigura tuturor partilor un timp
rezonabil pentru pregatirea apararii. De altfel, solutionarea contestatiei
impotriva declansarii falimentului reprezinta doar o etapa in cadrul procedurii
falimentului, care abia incepe.
III. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate mai sustine ca atat art.
17, cat si art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998, modificata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 186/1999, incalca prevederile art. 49 din Constitutie
referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati,
si anume cele ale alin. (2), care dispune ca "Restrangerea trebuie sa fie
proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta
dreptului sau a libertatii". Se considera ca textele criticate incalca
aceste dispozitii constitutionale, intrucat stabilesc existenta unei singure
faze obligatorii, anterioara declansarii procedurii falimentului, desi initial
erau reglementate doua faze, si limiteaza infaptuirea actului de justitie la o
perioada de maximum 20 de zile.
Curtea constata ca si aceasta critica urmeaza sa fie respinsa, si anume
pentru aceleasi ratiuni care au fundamentat inlaturarea celorlalte sustineri de
neconstitutionalitate a art. 17 si a art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998,
modificata, intrucat in realitate textele de lege mentionate nu impun nici o
restrangere a exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertati.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 si ale
art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor,
modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999,
exceptie ridicata de BANKCOOP - Banca Generala de Credit si Promovare - S.A. in
Dosarul nr. 8.133/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 ianuarie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu