DECIZIE   Nr. 50 din 14 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 144 din 25 februarie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Samuil Hadadi in Dosarul nr. 2.386/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal prevad o varianta agravanta, care se realizeaza atunci cand infractiunea in varianta simpla se savarseste in una dintre modalitatile reglementate. Spre deosebire de termenul "varianta", care are caracter abstract, "modalitatea" de realizare a acesteia este concreta. Or, este o optiune a legiuitorului reglementarea modalitatii in care s-a urmarit sanctionarea mai aspra a infractiunii de inselaciune.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 octombrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.386/2000, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Samuil Hadadi.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. Se considera ca prin formularea textului art. 215 alin. 2 din Codul penal s-a reglementat o dubla incriminare si, drept consecinta, o dubla sanctionare a unei singure actiuni materiale, parte componenta a laturii obiective a infractiunii. Desi sunt invocate prevederile Protocolului nr. 11 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, autorul exceptiei face referire la art. 4 din Protocolul nr. 7 la conventie, care prevede dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori. Totodata se apreciaza ca sunt incalcate si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece "echitatea se refera nu numai la desfasurarea procesului, ci si la tehnica juridica a incriminarii".
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, astfel cum sunt redactate, nu contravin prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. Prevederile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu contin dispozitii care incalca drepturile omului, iar sanctiunea prevazuta poate sa fie stabilita si aplicata numai in conditiile legii.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece prevederile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu incalca dispozitiile art. 20 din Constitutie. Se arata ca prin reglementarile legale criticate s-a urmarit sanctionarea mai aspra a infractiunii de inselaciune daca aceasta a fost savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, dat fiind pericolul social crescut al unor astfel de fapte. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, exista doua sau mai multe infractiuni, urmand a se face aplicarea regulilor de la concursul de infractiuni. De asemenea, potrivit punctului de vedere al Guvernului, nu se poate sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece acestea prevad dispozitii procedurale din dreptul intern, si nu de drept substantial din Codul penal. Referitor la neconcordanta art. 215 alin. 2 din Codul penal cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la conventie, se arata ca textul legal criticat nu contine nici o referire la urmarirea si pedepsirea unei persoane dupa ce aceasta a fost achitata sau condamnata prin hotarare judecatoreasca definitiva pentru aceeasi fapta.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
    "Inselaciunea savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni."
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii incalca prevederile art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si dispozitiile art. 6 pct. 1 fraza intai din conventie, texte care au urmatoarea redactare:
    - art. 4 pct. 1: "Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat.";
    - art. 6 pct. 1 fraza intai: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa. [...]"
    Se sustine, in principal, ca infractiunea de inselaciune prevazuta la art. 215 alin. 2 din Codul penal este o infractiune unica complexa, care absoarbe in ea mijlocul fraudulos, astfel incat acesta nu mai poate fi retinut ca infractiune de sine statatoare si pedepsit in concurs cu inselaciunea calificata. De aceea, sustine autorul exceptiei, textul legal criticat contine o dubla sanctionare pentru aceeasi infractiune.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Art. 215 alin. 2 din Codul penal prevede, in fraza intai, o varianta agravanta a infractiunii de inselaciune, care se realizeaza atunci cand inselaciunea, in varianta simpla prevazuta la alin. 1, sau inselaciunea in conventii, prevazuta la alin. 3, se savarseste prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase. Mentiunea din fraza a doua a alineatului, potrivit careia, daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni, nu contravine dispozitiilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dispozitii care interzic urmarirea sau pedepsirea persoanei care a mai fost condamnata sau achitata anterior, printr-o hotarare definitiva, pentru aceleasi fapte. Faptul ca se retine in toate cazurile, inclusiv atunci cand folosirea mijlocului fraudulos constituie prin el insusi infractiune, inselaciunea calificata, in conditiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, nu inseamna dubla sanctionare a infractiunii. Mijloacele frauduloase folosite de faptuitor pot fi o diversitate de fapte ilicite. Simpla existenta a acestora, indiferent de numarul sau gravitatea lor, confera infractiunii de inselaciune caracterul calificat, fiind necesara, potrivit vointei legiuitorului, o sanctionare mai aspra a acestei categorii de infractori. Faptul ca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune nu poate schimba caracterul agravant al incriminarii. A pune pe acelasi plan pe escrocul care foloseste mijloace frauduloase ce nu sunt infractiuni cu acela care foloseste astfel de mijloace, dar care constituie prin ele insele infractiuni, inseamna a acorda impunitate acestuia din urma pentru infractiunile respective, ceea ce este inadmisibil. Existenta pluralitatii de infractiuni in aceasta situatie nu semnifica o pluralitate de sanctiuni stabilite contrar prevederilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit regulilor privind concursul de infractiuni. Legiuitorul Codului penal roman nu a acceptat asa-numita teorie a unitatii intre infractiunea-mijloc si infractiunea-scop in reglementarea infractiunii de inselaciune, insusindu-si principiul, in sensul ca, daca mijlocul fraudulos folosit pentru inducerea sau mentinerea in eroare a pagubitului constituie prin el insusi infractiune, aceasta infractiune trebuie sa fie retinuta in concurs cu inselaciunea calificata, fiind considerate o pluralitate de infractiuni si pedepsite ca atare. Aceasta este o optiune a legiuitorului si, astfel cum s-a aratat, nu este contrara Constitutiei sau Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In consecinta, fiind vorba despre doua infractiuni, este firesc sa se aplice infractorului doua pedepse, dupa regulile prevazute pentru concursul de infractiuni, fara ca prin aceasta sa ii fie afectat in vreun fel dreptul la un proces echitabil.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Samuil Hadadi in Dosarul nr. 2.386/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 februarie 2002.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta