Decizia Nr.545 din 14.07.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 629 din 19 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 16.958/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi de Maria Tamaris Taloi şi Grigore Lucian Tamaris Taloi în Dosarul nr. 2.280/310/2014 al Judecătoriei Sinaia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.368D/2014 la care a fost conexat Dosarul nr. 1.413D/2014.2. Dezbaterile au avut loc la data de 16 iunie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea la 30 iunie 2015. La această dată, constatând că nu sunt prezenţi, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, toţi judecătorii care au participat la dezbateri, Curtea a amânat pronunţarea pentru 14 iulie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:3. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.958/233/2014, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Pompiliu Bota cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire.4. Prin Încheierea din 16 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.280/310/2014, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Maria Tamaris Taloi şi Grigore Lucian Tamaris Taloi cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura examinării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire este lipsită de contradictorialitate, revizuentul neavând posibilitatea să participe la soluţionarea propriei cereri. În acest sens invocă Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor“ este neconstituţională.6. Judecătoria Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, prin natura şi conţinutul ei specific, procedura prealabilă a admiterii în principiu a cererii de revizuire nu vizează însăşi soluţionarea acestei căi extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia, şi anume cu privire la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute de lege şi la depunerea de dovezi ori invocarea de probe din dosar în sprijinul revizuirii. Aşadar, cât timp procedura admiterii în principiu, astfel cum este prevăzută în art. 459 din Codul de procedură penală, nu priveşte însăşi judecarea revizuirii - o atare procedură fiind reglementată, cu caracter exclusiv, în art. 461 din acelaşi cod -, se constată că nu sunt temeiuri care să impună citarea părţii în faza examinării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire. Faţă de limitele şi efectele restrânse ale acestei etape prealabile nu s-ar putea considera că desfăşurarea ei ar fi susceptibilă de atragerea aplicabilităţii automate, directe, sau de încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Natura juridică însăşi a revizuirii o face improprie extinderii aplicării mecanice, ad litteram, a tuturor reglementărilor înscrise în art. 6 din Convenţie - de neînlăturat pentru faza judecăţii propriu-zise, dar inadecvate etapei prealabile specifice de verificare a susceptibilităţii căii de atac de a fi admisă în principiu în vederea parcurgerii procesului firesc de judecată. De aceea, câtă vreme cerinţele de legalitate şi temeinicie a operaţiunii de examinare a admisibilităţii în principiu sunt suficient garantate în cadrul restrâns reglementat prin art. 459 din Codul de procedură penală, dispoziţiile de lege criticate referitoare la necitarea părţilor nu contravin prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie.7. Judecătoria Sinaia opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire nu are în vedere fondul cauzei, motiv pentru care nu este necesară citarea părţilor. Observă că legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Legea fundamentală, are competenţa exclusivă de a stabili prin lege procedura de judecată şi modalităţile de exercitare a căilor de atac. Face trimitere, în acest sens, la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, prin care Curtea de la Strasbourg a statuat că statele membre se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă, de asemenea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 138 din 7 martie 2013, prin care aceasta a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 403 din Codul de procedură penală din 1968, care conţinea dispoziţii similare cu textul de lege criticat în prezenta cauză.8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, notele scrise şi înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor“.12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei critică soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“. Prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015*), nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“ este neconstituţională, întrucât încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală referitor la dreptul la un proces echitabil.__*) Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015.14. Prin decizia anterior citată, Curtea a reţinut că, prin excluderea numai a părţilor de la soluţionarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, fără a dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent în temeiul normelor de generală aplicare ale art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispoziţiile de lege criticate determină ruperea echilibrului procesual, fiind înfrânte exigenţele unui proces echitabil, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare şi apărare. În aceste condiţii, Curtea a observat că revizuentul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror şi la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea în sarcina sa a obligaţiilor ce rezultă din dispunerea măsurii controlului judiciar. Astfel, prin excluderea revizuentului din această procedură este restrânsă în mod absolut posibilitatea acestuia de a avea cunoştinţă şi de a dezbate susţinerile parchetului, revizuentul plasându-se într-o situaţie dezavantajoasă faţă de procuror. Atâta vreme cât admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluţionează cu participarea procurorului, din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la un proces echitabil, Curtea a stabilit că norma legală trebuie să permită citarea părţilor, fiind suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală. Judecătorul poate decide asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire şi fără participarea părţilor, atât timp cât acestea au fost legal citate, de vreme ce, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un proces penal, că atât procurorului, cât şi părţii trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea aduce observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la observaţiile depuse de către cealaltă parte în vederea influenţării deciziei instanţei. În consecinţă, Curtea a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“, este neconstituţională, întrucât încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, şi, prin urmare, în această procedură, la care participă procurorul, trebuie citate părţile, în scopul asigurării posibilităţii acestora de a participa la această etapă procesuală (paragrafele 30-33).15. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Ţinând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 16.958/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi de Maria Tamaris Taloi şi Grigore Lucian Tamaris Taloi în Dosarul nr. 2.280/310/2014 al Judecătoriei Sinaia.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi Judecătoriei Sinaia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 iulie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică