DECIZIE   Nr. 548 din 18 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24, art. 25, art. 26 si art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1061 din 28 noiembrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, exceptie ridicata de Sandu Garbacea in Dosarul nr. 611/2005 al Tribunalului Ialomita - Sectia civila.
    La apelul nominal raspund autorul exceptiei, personal si asistat de avocat, precum si Regia Nationala a Padurilor - Directia Silvica Ialomita, prin consilier juridic, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita acordarea unui nou termen de judecata pentru ca, in baza prevederilor art. 17 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, sa se inainteze dosarul instantei de fond Curtii Constitutionale, iar aceasta sa poata lua la cunostinta toate dovezile si argumentele scrise depuse. De asemenea, se mai arata ca aceasta masura este necesara si pentru a cunoaste solutia pronuntata in recurs de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a civila impotriva Incheierii din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomita - Sectia civila cu privire la exceptia de nelegalitate a unor acte administrative.
    Reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Directia Silvica Ialomita solicita respingerea cererii autorului exceptiei, aratand, totodata, ca recursul formulat impotriva Incheierii din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomita - Sectia civila cu privire la exceptia de nelegalitate a respectivelor acte administrative a fost respins de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a civila.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecata.
    Curtea respinge cererea autorului exceptiei, intrucat apreciaza ca solutia pronuntata in recurs impotriva Incheierii din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomita - Sectia civila cu privire la exceptia de nelegalitate a unor acte administrative nu are relevanta in fata Curtii Constitutionale, care este sesizata prin Incheierea din 16 mai 2005 cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 22/1969. De asemenea, Curtea nu considera necesara solicitarea trimiterii Dosarului nr. 611/2005 al Tribunalului Ialomita - Sectia civila, in care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, intrucat sesizarea sa s-a facut conform prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia, intrucat considera ca Legea nr. 22/1969 este anacronica. In acest sens, se arata ca prin stabilirea de catre ministere si organele centrale a functiilor prin a caror ocupare angajatul dobandeste calitatea de gestionar se ajunge la situatia ca sectorul privat sa nu mai aiba nici un cuvant de spus; totodata se apreciaza ca art. 4 din lege incalca dreptul moral si penal la reabilitare, precum si prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 23 alin. (11) din Constitutie. De asemenea, reprezentantul autorului exceptiei considera ca prevederile referitoare la garantii si raspunderi cuprinse in lege incalca art. 53 din Constitutie.
    Reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Directia Silvica Ialomita solicita respingerea exceptiei. In acest sens, se arata ca prevederile legale care instituie raspunderea gestionarului sunt in concordanta cu art. 23 alin. (11) din Constitutie, avand in vedere ca textul constitutional se refera la prezumtia de nevinovatie in materie penala.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca prevederile legale criticate sunt in concordanta cu dispozitiile art. 23 alin. (11) din Constitutie. Se mai arata ca prezumtia de culpa a gestionarului a fost instituita pe cale jurisprudentiala, prin Decizia de indrumare nr. 1/1976 a Plenului Tribunalului Suprem, insa textul legal criticat nu consacra decat raspunderea materiala a gestionarului pentru faptele sale culpabile. Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca art. 53 si art. 124 alin. (1) din Constitutie nu au incidenta in cauza. Totodata se arata ca solutionarea eventualelor contradictii intre prevederile legale nu intra in competenta Curtii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 611/2005, Tribunalul Ialomita - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, exceptie ridicata de Sandu Garbacea intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cereri pentru stabilirea raspunderii patrimoniale a unui padurar.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 24, 25, 26 si ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 incalca "principiul de drept constitutional, democrat al prezumtiei de nevinovatie". Se apreciaza ca "Legea nr. 22/1969 creeaza prezumtia raspunderii materiale a gestionarului pentru pagubele din gestiunea sa, ceea ce este nelegal si contrar Constitutiei Romaniei si ordinii de drept instaurate dupa 1989, cand nimeni nu poate fi obligat sa suporte vreo despagubire decat in baza <<raspunderii civile contractuale>> in raporturile de munca si daca a fost dovedita <<vina>> sa in legatura cu munca prestata". In consecinta, in opinia autorului exceptiei, dispozitiile legii incalca atat prevederile art. 23 alin. (11), ale art. 44 alin. (8), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (1) din Constitutie, cat si pe cele ale art. 270 si 271 din Codul muncii.
    De asemenea, in sustinerea motivelor de neconstitutionalitate a Legii nr. 22/1969 se invoca si faptul ca "functia de serviciu de padurar de canton silvic nu este o functie de gestionar in sensul legii [criticate]", precizandu-se ca nici "contractul individual de munca si salarizarea nu prevad functia de padurar ca functie de gestiune in sensul Legii nr. 22/1969 si al hotararii de aplicare".
    Tribunalul Ialomita - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii, se apreciaza ca "prezumtia de nevinovatie este statuata constitutional numai in materie penala, in dreptul privat instituirea prin lege a unor prezumtii de vinovatie necontrazicand norma constitutionala". In acest sens, sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 45 din 24 aprilie 1996 si nr. 446 din 26 octombrie 2004.
    Totodata instanta considera ca "sustinerile [...] potrivit carora functia de padurar nu este o functie de gestionare in sensul Legii nr. 22/1969, iar serviciul de paza nu se incadreaza printre categoriile prevazute de Legea nr. 22/1969, nu privesc constitutionalitatea actului normativ atacat, ci tin de aplicarea legii, fiind de competenta instantelor judecatoresti". In acest sens, sunt invocate si dispozitiile art. 23 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prezumtia de nevinovatie, prevazuta de art. 23 alin. (11) din Constitutie, este reglementata in legatura cu libertatea individuala a persoanei. In acest sens, sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 39 din 5 aprilie 1995, nr. 446 din 26 octombrie 2004 si nr. 45 din 24 aprilie 1996.
    Totodata Guvernul apreciaza ca "sustinerile autorului exceptiei, potrivit carora functia de padurar nu este o functie de gestionar in sensul Legii nr. 22/1969, iar serviciul de paza nu se incadreaza printre categoriile prevazute de aceasta lege, [...] nu vizeaza constitutionalitatea actului normativ atacat, fiind o problema ce tine de aplicarea legii, care se afla in competenta instantei de judecata."
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, avand in vedere ca "dispozitiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentala consacra prezumtia de nevinovatie exclusiv pentru ipoteza raspunderii penale, aceasta concluzie rezultand nu numai din reglementarea constitutionala care face referire explicita la <<hotararea judecatoreasca de condamnare>>, dar si din economia reglementarilor constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie". Totodata se arata ca dispozitiile criticate nu contin norme contrare prevederilor art. 44 alin. (8) din Constitutie.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile Legii nr. 22/1969 "nu pun in discutie restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale", neincalcand astfel textul art. 53 din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile scrise depuse de autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie dispozitiile Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 132 din 18 noiembrie 1969, modificata si completata prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994.
    Curtea observa ca, astfel cum rezulta din memoriul prin care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 22/1969, autorul acesteia critica numai dispozitiile art. 24, 25, 26 si ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969. In consecinta, Curtea se va pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate cu privire la aceste dispozitii legale, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 24: "Angajatii raspund material, potrivit Codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni."
    - Art. 25: "Gestionarul raspunde integral fata de agentii economici, autoritatile sau institutiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa.
    Primirea bunurilor in cantitati inferioare celor inscrise in actele insotitoare sau cu vicii aparente, fara a se fi intocmit acte legale de constatare, precum si nesolicitarea asistentei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, desi aceasta era necesara, atrag raspunderea gestionarului in conditiile alineatului 1."
    - Art. 26: "Gestionarul raspunde integral si in cazul in care atributiile sale fiind exercitate, potrivit dispozitiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constata o paguba fara a se putea stabili ca aceasta s-a produs in absenta gestionarului."
    - Art. 27 alin. (2): "Daca nu se poate determina masura in care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despagubirea se repartizeaza intre cei in cauza proportional cu castigul mediu al fiecaruia pe ultimele 3 luni; in cazul pagubei constatate intr-o gestiune in care manipularea bunurilor se face in colectiv de mai multi angajati sau in schimburi succesive, fara predare de gestiune intre schimburi, despagubirea se repartizeaza si proportional cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere, in gestiunea in care s-a produs paguba."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 23 alin. (11), ale art. 44 alin. (8), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (1), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 23 alin. (11): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
    - Art. 44 alin. (8): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma."
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    - Art. 124 alin. (1): "Justitia se infaptuieste in numele legii."
    Totodata in sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile art. 270 si ale art. 271 din Codul muncii.
    Autorul exceptiei considera, in esenta, ca prevederile legale criticate instituie o prezumtie de culpa in sarcina gestionarului, ceea ce este de natura a contraveni, in principal, prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (11), dar si celor ale art. 44 alin. (8), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (1).
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine:
    I. Articolul 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 se refera la determinarea cuantumului despagubirilor intre persoanele care au contribuit la producerea pagubei in gestiune. In consecinta, Curtea constata ca, potrivit art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 este inadmisibila, neavand legatura cu solutionarea cauzei, intrucat aceasta are ca obiect solutionarea unei cereri pentru stabilirea raspunderii patrimoniale a unui padurar pentru o gestiune de care raspunde exclusiv, iar nu de o gestiune colectiva.
    II. In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969 in raport cu art. 23 alin. (11) din Constitutie, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, iar cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 22/1969, prin Decizia nr. 446 din 26 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005. Astfel, prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, Curtea a retinut, in esenta, ca "art. 23 alin. (8) din Constitutie [devenit, dupa revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 23 alin. (11)] consacra intr-adevar prezumtia de nevinovatie, dar exclusiv pentru ipoteza raspunderii penale. Aceasta concluzie rezulta nu numai din termenii reglementarii constitutionale, facandu-se referire explicita la <<hotararea judecatoreasca de condamnare>>, dar si din economia reglementarilor, prevederile art. 23 alin. (8) [devenit art. 23 alin. (11)] fiind inscrise in cuprinsul dispozitiilor cu privire la <<libertatea individuala>>. Asa fiind, prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie [devenit art. 23 alin. (11)] nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumtii de vinovatie in alte ipoteze de raspundere juridica decat cea penala".
    In ceea ce priveste constitutionalitatea prevederilor art. 26 din Legea nr. 22/1969 in raport cu art. 23 alin. (11) din Constitutie, prin Decizia nr. 446 din 26 octombrie 2004 Curtea a stabilit ca "drepturile si indatoririle, ca si sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariati, inclusiv pentru gestionari, in contractele individuale de munca. In cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul daca acestea s-au produs in legatura cu munca anumitor salariati si din vina acestora se examineaza in raport cu sarcinile concrete, prevazute in contractul individual de munca, si cu modul de indeplinire a acestora".
    Prin aceeasi decizie Curtea a retinut ca "in situatia reglementata de dispozitiile criticate, gestionarul raspunde patrimonial pentru o paguba cauzata in gestiune prin fapte ce nu constituie infractiune, nefiind vorba, in acest caz, despre o raspundere penala, ci despre o raspundere patrimoniala".
    De asemenea, in ceea ce priveste invocarea de catre autorul exceptiei a principiului referitor la prezumtia de nevinovatie, Curtea a constatat "ca acesta nu poate fi desprins din contextul sau constitutional. Prezumtia de nevinovatie este reglementata in legatura cu libertatea individuala a persoanei, privind retinerea, arestarea si solutionarea procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare".
    Neexistand elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii in aceasta materie, solutiile pronuntate prin aceste decizii, precum si considerentele care au stat la baza acestora isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
    In ceea ce priveste invocarea in sustinerea exceptiei a incalcarii prevederilor art. 44 alin. (8) din Constitutie, Curtea retine ca textele de lege criticate nu cuprind dispozitii prin care se prezuma caracterul ilicit al dobandirii averii, nu rastoarna sarcina probei in aceasta privinta si nici nu dispun confiscarea averii. In baza acestor texte legale, care stabilesc raspunderea patrimoniala a gestionarului in anumite cazuri, se poate recupera prejudiciul cauzat de catre acesta ca urmare a faptei sale culpabile si nicidecum nu se poate sustine ca in acest mod averea dobandita in mod licit ar fi confiscata.
    Curtea constata ca prevederile art. 53 si ale art. 124 alin. (1) din Constitutie, invocate in sustinerea exceptiei, nu au incidenta in cauza, tinand seama de continutul dispozitiilor respective.
    In ceea ce priveste neconcordanta sesizata de autorul exceptiei intre referirea pe care o face textul art. 25 din Legea nr. 22/1969 la raspunderea materiala a angajatului, potrivit Codului muncii, si prevederile actuale ale art. 270 alin. (1) din noul Cod al muncii, potrivit carora "salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor", Curtea observa ca aceasta nu este o problema de constitutionalitate, in sensul prevederilor art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, revenind instantei de judecata sa se pronunte asupra interpretarii si aplicarii legii.
    De asemenea, Curtea retine ca depasesc cadrul controlului de constitutionalitate consideratiile autorului exceptiei referitoare la faptul ca prin "contractul individual de munca si salarizarea nu [se] prevede functia de padurar ca functie de gestiune in sensul Legii nr. 22/1969 si al hotararii de aplicare" sau ca "functia de serviciu de padurar de canton silvic nu este o functie de gestionar in sensul legii [criticate]". Examinarea acestor aspecte semnalate de autorul exceptiei revine in exclusivitate instantei judecatoresti competente sa aplice legea in cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    I. Respinge ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, exceptie ridicata de Sandu Garbacea in Dosarul nr. 611/2005 al Tribunalului Ialomita - Sectia civila.
    II. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24, 25 si 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 18 octombrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Benke Karoly