DECIZIE Nr.
570 din 29 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1)
teza întai si alin. (2) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate
în proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale,
destinate sediilor partidelor politice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 28 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza
întâi din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea
privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate
sediilor partidelor politice, excepţie ridicată de municipiul Vulcan, prin
primarul Gheorghe Ile, în Dosarul nr. 7.580/97/2008 al Tribunalului Hunedoara -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27
aprilie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 29
aprilie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 18 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.580/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1)
teza întâi din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în
proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale,
destinate sediilor partidelor politice. Excepţia a fost ridicată de
municipiul Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, cu prilejul soluţionării unei
acţiuni în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 alin.
(2) din Legea nr. 90/2003, care prevăd obligaţia autorităţilor administraţiei
publice locale care deţin în proprietate spaţii destinate sediilor partidelor
politice de a le vinde acestora, la solicitare, îl lipsesc pe proprietar,
respectiv unitatea administrativ-teritorială, de dreptul de dispoziţie, atribut
esenţial al dreptului de proprietate. Pornind de la principiul egalităţii de
tratament între diversele categorii de proprietari, principiu consacrat de art.
44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, arată că se creează un tratament
diferenţiat între autorităţile administrativ-teritoriale şi alte categorii de
proprietari care pot dispune liber de proprietatea lor, în limitele prevăzute
de lege. De asemenea, susţine că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr.
90/2003 încalcă prevederile art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie prin
faptul că obligă proprietarul să vândă la un preţ impus de legiuitor, şi anume
la valoarea de inventar care poate fi derizorie, fără a se accepta cel puţin posibilitatea
reevaluării.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul, raportându-se
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 871/2007
şi Decizia nr. 870/2007, prin care au fost soluţionate aspecte similare celor
din speţa de faţă, consideră ca fiind întemeiate criticile de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, sens în care invocă
Decizia nr. 870/2007 a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere solicitat.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza întâi din
Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a
statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor
partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
200 din 27 martie 2003, cu completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 3 alin. (2): „In acest scop autorităţile administraţiei
publice locale care deţin în proprietate aceste spaţii le vor vinde partidelor
politice la solicitarea acestora.";
-Art. 4 alin. (1) teza întâi: „Partidele politice
pot cumpăra în fiecare unitate administrativ-teritorială un singur spaţiu,
destinat sediului acestora, la valoarea de inventară acestuia. [...]"
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 44 alin. (1), (2),
(3) şi (6) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 120 alin. (1)
care consacră principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării
serviciilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că Legea nr. 90/2003 reglementează, în ansamblul său, condiţiile în
care partidele politice pot închiria ori cumpăra sediile în care îşi desfăşoară
activitatea de la unităţile administrativ-teritoriale în care se află acestea.
în acest context, textele de lege criticate instituie obligaţia pentru
unităţile administrativ-teritoriale de a înstrăina aceste imobile la
solicitarea partidelor politice, la preţul de inventar.
Curtea observă că o situaţie asemănătoare a mai fost
supusă analizei Curţii Constituţionale şi cu prilejul soluţionării excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale,
precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.
Astfel, prin Decizia nr. 870/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007, Curtea a reţinut că „prin înlăturarea
posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de
bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale,
în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit
dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei
dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate". Ca
urmare, Curtea a apreciat că a fost adusă o atingere dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (3), precum şi dispoziţiilor
art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea apreciază că, pentru identitate de raţiuni, cele
reţinute în decizia mai sus amintită sunt valabile şi în prezenta speţă, cu
atât mai mult cu cât art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 90/2003 fixează
preţul de vânzare al imobilelor la valoarea de inventar a acestora, care este
inferior preţului de piaţă, fără a da posibilitatea unităţilor
administrativ-teritoriale de a le înstrăina la un preţ ce ar depăşi această
valoare.
Observând că soluţia legislativă neconstituţională îşi
extinde incidenţa şi asupra cuprinsului dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din
Legea nr. 90/2003, care prevede că „partidele politice pot cumpăra în
municipiul Bucureşti un spaţiu pentru organizaţia municipiului Bucureşti şi
câte un spaţiu pentru organizaţiile fiecărui sector al municipiului Bucureşti,
destinat sediilor acestor organizaţii, la valoarea de inventar a acestora.
Spaţiul care urmează a fi astfel cumpărat trebuie să fi fost deţinut cu chirie
cel puţin 3 luni anterior intrării în vigoare a prezentei legi de către
partidul politic respectiv", Curtea, în temeiul art. 31 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, urmează să se pronunţe şi asupra acestor dispoziţii de lege,
constatând că sunt neconstituţionale, pentru considerentele mai sus arătate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) din
Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a
statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor
politice, excepţie ridicată de municipiul Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile,
în Dosarul nr. 7.580/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie
2010.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
In temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul
de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale
nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea