DECIZIE Nr. 621 din 17 noiembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 599 alin.
1 pct. 2 si 3 si ale art. 600 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1125 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 599 alin. 1 pct. 2 si 3 si ale art. 600 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Rompac
International" - S.A. din Bucuresti si Dan Constantin Gritac in Dosarul
nr. 5.814/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza este in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, apreciind ca textele legale criticate
nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 5.814/2004,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 599
alin. 1 pct. 2 si 3 si ale art. 600 din Codul de procedura civila. Exceptia a
fost ridicata de Societatea Comerciala "Rompac International" - S.A.
din Bucuresti si Dan Constantin Gritac intr-o cauza comerciala ce are ca obiect
infiintarea sechestrului judiciar.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
modul in care au fost redactate textele de lege criticate contravine
prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) teza intai, art. 44 alin.
(1) si alin. (2) teza intai, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a) teza intai si
art. 136 alin. (5). Astfel, arata ca dispozitiile criticate incalca dreptul la
un proces echitabil, intrucat prin reglementarea unei proceduri inverse de
solutionare, si anume de instituire a sechestrului judiciar inainte de
stabilirea unei posibile creante, se contribuie la formarea convingerii
instantei ca persoanele impotriva carora se dispun astfel de masuri sunt
vinovate de neexecutarea obligatiilor asumate. Asa fiind, apreciaza ca
legiuitorul a consacrat, prin dispozitiile criticate, o prezumtie de culpa, in
conditiile in care prezumtia legala si valabila este cea de nevinovatie. Ca
atare, din aceasta perspectiva, nu mai este posibila desfasurarea unui proces
echitabil, in care sa fie respectat dreptul partii la aparare. De asemenea,
sustin ca textele de lege criticate contravin si prevederilor art. 44 alin. (1)
si alin. (2) teza intai din Constitutie, intrucat, prin sechestrarea bunurilor
unei persoane, fara a se fi stabilit, in prealabil, existenta unei obligatii
care sa nu fi fost executata, este "agresata" proprietatea privata a
respectivei persoane, restrangandu-i-se continutul dreptului de proprietate.
Mai mult, considera ca prin crearea posibilitatii de numire ca
administrator-sechestru chiar a persoanei care formuleaza cererea de sechestru
judiciar se legitimeaza posibilitatea de vatamare a dreptului de proprietate,
prin aceea ca cel astfel numit ar putea diminua artificial valoarea bunurilor
sechestrate, tocmai pentru a nu-i putea fi acoperita creanta si a putea astfel
sa-si extinda urmarirea si cu privire la alte bunuri. Totodata, arata ca
administratorul-sechestru desemnat nu are obligatia, ci doar facultatea de a
face toate actele de conservare si administrare, de a incasa orice venituri si
sume datorate si de a plati datorii cu caracter curent, precum si pe cele
constatate prin titlul executoriu, astfel incat exista riscul ca prin
"pasivitate" sa il indatoreze pe proprietar si sa ii aduca astfel
prejudicii, cu atat mai mult cu cat ar putea fi interesat sa impiedice ceilalti
creditori sa isi recupereze creantele. Autorii exceptiei sustin, de asemenea, ca
legiuitorul, prin redactarea dispozitiilor legale criticate, a restrans
exercitarea drepturilor si libertatilor persoanelor in materia instituirii
sechestrului judiciar. Apreciaza, in final, ca prin instituirea de masuri
asiguratorii, fara a se stabili in prealabil existenta obligatiei neexecutate,
este infranta si libertatea comertului, intrucat se blocheaza posibilitatea
transferului dreptului de proprietate cu privire la bunurile asupra carora se
instituie o asemenea masura. Astfel, proprietatea privata este incalcata, prin
limitarile aduse dreptului de proprietate din perspectiva atributelor sale -
posesie, folosinta si dispozitie, in conditiile in care in sarcina
proprietarului nu s-a stabilit vreo datorie si nici macar nu exista vreun
proces cu un atare obiect.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In ceea ce priveste infrangerea art.
21 alin. (3) din Constitutie, apreciaza ca textele de lege criticate nu
consacra o prezumtie de culpa in ceea ce priveste debitorul, in eventualul
proces declansat pe fondul cauzei, instanta avand deplina libertate de
apreciere a probelor, nefiind tinuta de instituirea sau nu a unui sechestru
judiciar asupra bunurilor debitorului. De asemenea, instanta apreciaza ca nu
poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate a textelor de lege
atacate fata de prevederile constitutionale ce consacra dreptul de proprietate
privata si inviolabilitatea acesteia, in conditiile in care, conform
prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, arata ca
sechestrul judiciar reprezinta o masura provizorie si cu caracter conservator,
restrangerile dreptului de proprietate fiind strict si limitativ prevazute de
lege. Posibilitatea numirii sechestrului in persoana reclamantului nu aduce
atingere dreptului de proprietate asupra bunului sechestrat, in conditiile in
care acesta nu poate face acte de dispozitie asupra bunului, ci doar acte de
conservare sau de administrare, platind doar datoriile cu caracter curent si
cele constatate prin titlu executoriu. In ceea ce priveste art. 53 din
Constitutie, apreciaza ca dispozitiile criticate sunt constitutionale, intrucat
restrangerile si limitarile privind dreptul de proprietate, dreptul la un
proces echitabil si libertatea comertului au in vedere apararea drepturilor
creditorilor chirografari sau a creditorilor care au garantata creanta lor
printr-un gaj, in conditiile in care debitorul este insolvabil ori sunt indicii
temeinice ca debitorul va fugi sau va sustrage sau deteriora bunul. In final,
apreciaza ca nu se aduce atingere nici principiului libertatii comertului, in
sensul imposibilitatii valorificarii bunurilor supuse sechestrului, intrucat,
pe de o parte, aceasta indisponibilizare este temporara, iar pe de alta parte,
ea se dispune in scopul conservarii drepturilor creditorilor care au constituit
un drept de gaj asupra unor bunuri determinate sau ale creditorilor
chirografari, in conditiile unui comportament necorespunzator al debitorului
care incearca sa se sustraga de la urmarire.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Astfel, in ceea ce priveste art. 21 alin. (3) din Constitutie, care consacra
dreptul partilor la un proces echitabil, arata ca masura sechestrului judiciar
nu are ca efect instituirea unei prezumtii de culpa a persoanelor ale caror
bunuri au fost supuse masurii, ci are rolul de a se asigura ca, in cazul in
care se dovedeste ca aceste persoane au determinat sau au concurat la aparitia
starii de insolventa, vor exista bunuri in patrimoniul lor care, prin
valorificare, sa permita acoperirea pasivului debitorului. De altfel, prin
textele de lege criticate, legiuitorul nu dispune obligativitatea instituirii
masurii sechestrului judiciar, ci ofera posibilitatea instantei de a lua
aceasta masura, in conditiile legii, administrand probe si respectand
principiul contradictorialitatii. De asemenea, apreciaza ca nu este intemeiata
nici sustinerea privind incalcarea prevederilor art. 44 alin. (1) si (2) teza
intai si a celor ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, in sustinerea
constitutionalitatii dispozitiilor de lege criticate Guvernul invocand Decizia
Curtii Constitutionale nr. 59/2004, in deplin acord cu jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului. Referitor la infrangerea art. 135 alin. (2) lit.
a) prima teza din Constitutie, arata ca dispozitiile legale a caror
neconstitutionalitate este invocata nu aduc atingere principiului libertatii
comertului prin imposibilitatea transmiterii dreptului de proprietate, intrucat
este vorba de o masura cu caracter temporar, care are drept scop conservarea
bunului, fara a afecta proprietatea acestuia.
Nici sustinerea privind infrangerea art. 53 din Constitutie nu este
intemeiata, restrangerile la care fac referire autorii exceptiei fiind
justificate de apararea drepturilor si a libertatilor altor persoane.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. In acest sens arata ca nu poate fi retinuta critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor legale care stabilesc competenta
instantelor in judecarea unei cereri de instituire a sechestrului asigurator
chiar fara a exista proces, fata de prevederile art. 21 alin. (3) din
Constitutie, referitoare la dreptul partilor la un proces echitabil si la
solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Cat priveste contrarietatea cu
prevederile art. 44 alin. (1) si (2) teza intai si ale art. 136 alin. (5) din
Constitutie, Avocatul Poporului invoca Decizia Curtii Constitutionale nr.
59/2004, prin care s-a constatat constitutionalitatea dispozitiilor de lege
criticate. In ceea ce priveste invocarea art. 53 din Constitutie, arata ca
dispozitiile legale criticate nu pun in discutie restrangerea exercitiului unor
drepturi sau libertati fundamentale. Referitor la prevederile constitutionale
ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza intai, Avocatul Poporului apreciaza ca
acestea nu au incidenta in cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
599 alin. 1 pct. 2 si 3 si ale art. 600 din Codul de procedura civila, astfel
cum au fost modificate prin art. I pct. 218 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 479 din 2 octombrie 2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 219/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din
14 iulie 2005.
Dispozitiile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 599 alin. 1 pct. 2 si 3: "Se va putea, de asemenea, incuviinta
sechestrul judiciar, chiar fara a exista proces: [...]
2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa
se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;
3. asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand
acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori cand are motive
temeinice sa banuiasca ca debitorul va fugi ori sa se teama de sustrageri sau
deteriorari.";
- Art. 600: "Cererea de sechestru judiciar se judeca de urgenta, cu
citarea partilor. In caz de admitere, instanta va putea sa oblige pe reclamant
la darea unei cautiuni, iar in cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit
art. 593 alin. 3. Incheierea este supusa numai recursului, in termen de 5 zile
de la pronuntare. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.
Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de parti de
comun acord, iar in caz de neintelegere, unei persoane desemnate de instanta,
care va putea fi chiar detinatorul bunului. In acest scop, executorul
judecatoresc se va deplasa la locul situarii bunului ce urmeaza a fi pus sub
sechestru si-l va da in primire, pe baza de proces-verbal,
administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi inaintat si
instantei care a incuviintat masura.
Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare si
administrare, va incasa orice venituri si sume datorate si va putea plati
datorii cu caracter curent, precum si cele constatate prin titlu executoriu. De
asemenea, el va putea sta in judecata in numele partilor litigante cu privire
la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instantei
care l-a numit.
Daca administrator-sechestru a fost numita o alta persoana decat
detinatorul, instanta va fixa, pentru activitatea depusa, o suma drept
remuneratie, stabilind totodata si modalitatile de plata."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorii
exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 21 alin. (3) teza intai, art. 44
alin. (1) si (2) teza intai, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a) teza intai si
ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil
[...].";
- Art. 44 alin. (1) si (2) teza intai: "(1) Dreptul de proprietate,
precum si creantele asupra statului, sunt garantate. [...]
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. [...]";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a) teza intai: "(2) Statul trebuie sa
asigure:
a) libertatea comertului, [...].";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in
conditiile legii organice."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sechestrul
judiciar are ca finalitate prevenirea eventualelor manopere dolosive ale
debitorului rau-platnic, tinzand la crearea sau amplificarea insolvabilitatii
sale, de natura a-l pune in imposibilitate pe creditorul de facto de a-si
valorifica silit dreptul sau de creanta, in temeiul unui titlu executoriu a
carui dobandire este previzibila, daca nu chiar iminenta. Asa fiind,
infiintarea unui atare sechestru nu poate fi conditionata de dovada existentei
unei creante certe, lichide si exigibile, ipoteza in care antamarea unei
asemenea proceduri ar fi superflua, de vreme ce creditorul are posibilitatea sa
procedeze la valorificarea silita a acesteia, ci exclusiv de aceea a unui
interes rezultand din existenta unei creante neajunse la scadenta sau
litigioase si a unei stari de pericol induse de conduita debitorului in ceea ce
priveste posibilitatea valorificarii ulterioare a respectivei creante. De
asemenea, in conditiile in care procedura sechestrului judiciar exclude
antamarea fondului, iar masura dispusa are caracter provizoriu, fiind impusa si
justificata prin finalitatea infatisata, nu se poate sustine ca, prin
intermediul ei, s-ar institui o prezumtie de culpa in sarcina debitorului.
La cele infatisate se adauga o serie de alte argumente invocate in
cuprinsul jurisprudentei Curtii Constitutionale, prilejuite de examinarea
constitutionalitatii art. 600 din Codul de procedura civila.
Astfel, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, Curtea a constatat
ca, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua,
conform carora "continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de
lege", precum si ale art. 136 alin. (5), care consacra caracterul
inviolabil al proprietatii private, "in conditiile legii organice",
legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de
Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind
astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca drept subiectiv
garantat. Sub acest aspect Curtea a retinut ca prin reglementarea dedusa
controlului legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in
limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
Masura sechestrului judiciar consta in indisponibilizarea bunului care
formeaza obiectul litigiului, acesta fiind incredintat spre pastrare si
administrare pana la solutionarea definitiva a litigiului, de regula, unei
terte persoane. Asa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun
determinat si apare ca o masura rationala, pe care legiuitorul are competenta
sa o adopte, in conformitate cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie.
Pe de alta parte, potrivit art. 600 din Codul de procedura civila, cererea
de sechestru judiciar se judeca, in mod obligatoriu, cu citarea partilor,
aceasta procedura avand deci caracter contencios. Cu acest prilej partile pot
invedera instantei imprejurarile care sa justifice sau nu luarea unei asemenea
masuri, beneficiind de toate garantiile procesuale prevazute de lege.
Intrucat nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, atat solutia adoptata
in decizia mentionata, cat si considerentele pe care aceasta se intemeiaza isi
mentin valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d),
precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 599 alin. 1
pct. 2 si 3 si ale art. 600 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Rompac International" - S.A. din Bucuresti si
Dan Constantin Gritac in Dosarul nr. 5.814/2004 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a VI-a comerciala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora