Decizia Nr.65 din 31.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Călina, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva, în Dosarul nr. 1.800/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.521D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.522D-1.527D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Mariana Voina, Cornel Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinel Barb Lăscuţ şi Ioan Memetea în dosarele nr. 1.815/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.210/97/2011, nr. 2.201/97/2011 şi nr. 2.138/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.522D-1.527D/2011 la Dosarul nr. 1.521D/2011.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.522D-1.527D/2011 la Dosarul nr. 1.521D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aşa cum acesta a fost modificat prin prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei prin hotărârea de declinare a competenţei fiind obligată să pronunţe o încheiere prin care să arate dacă se consideră competentă. Se arată, de asemenea, că împotriva hotărârii pronunţate partea interesată poate declara recurs în condiţiile prevăzute la art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 1.865/2011 din 31 octombrie 2011 şi deciziile civile nr. 2.040/2011, nr. 2.043/2011, nr. 2.046/2011, nr. 2.049/2011, nr. 2.052/2011 şi nr. 2.055/2011 din 21 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2.201/97/2011, nr. 1.815/97/2011, nr. 1.800/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.138/97/2011 şi nr. 2.210/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Viorel Călina, Mariana Voina, Cornel Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinel Barb Lăscuţ şi Ioan Memetea în cauze având ca obiect anularea deciziilor de pensioare prin care părţilor le-au fost recalculate pensiile conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiată şi încălcându-se prevederile constituţionale ale art. 16. Se arată, de asemenea, că textele criticate permit instanţelor să se desesizeze fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Pentru aceste motive, autorul susţine că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă dau judecătorilor posibilitatea încălcării principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituţie.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată că acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, instanţa arată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenţei nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 164/2001. Totodată, instanţa subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celerităţii judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluţionării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, se susţine că hotărârile de declinare a competenţei sunt irevocabile atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâţi, textele criticate instituind regimuri juridice diferite doar pentru categorii de persoane aflate în situaţii diferite. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, se arată că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar stabilirea normelor de procedură este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale derogatorii de la cele generale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.“Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011. Cu acest prilej Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, statuând că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt asigurate prin art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocată în condiţiile legii.Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că „accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac“. Relevante în acest sens sunt Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 66 din 27 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 4 aprilie 2001, precum şi Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003.Întrucât faţă de cele examinate de Curtea Constituţională nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de cele anterior arătate, Curtea reţine că în faţa instanţei considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenţei se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 159¹ alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfăţişare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepţii de necompetenţă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea litigiului de către instanţa astfel învestită partea interesată poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioară, conform prevederilor art. 20 şi următoarele din Codul de procedură civilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere din Deva şi Viorel Călina, Mariana Voina, Cornel Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinel Barb Lăscuţ şi Ioan Memetea în dosarele nr. 1.800/97/2011, nr. 1.815/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.210/97/2011, nr. 2.201/97/2011 şi nr. 2.138/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din 31 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop