DECIZIE Nr.
736 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 si art. 332 alin. 4 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
luliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi art. 332 alin. 4 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Dragoş Şerban Gurău, Cornelia Hogea şi
Societatea Comercială „Makinvest Corn" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr.
5.428/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei
excepţiei Societatea Comercială „Makinvest Corn" - S.R.L, din Galaţi,
domnul avocat Petrişor Gabriel Irimia, din cadrul Baroului Galaţi, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, acesta solicită
admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, expunând motivele de
neconstituţionalitate susţinute în faţa instanţei de judecată.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia penală nr. 117/R/25 februarie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 207/44/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 300 şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Dragoş Şerban Gurău, Cornelia Hogea şi Societatea Comercială
„Makinvest Corn" - S.R.L, din Galaţi în Dosarul nr. 5.428/233/2007 al
Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale în măsura în care „se înţelege că actul procesual obligatoriu
al verificării competenţei instanţei şi regulatei sesizări a acesteia este
supus controlului, exclusiv în cazul desesizării", aşadar prin aceea că
prevăd posibilitatea recursului numai împotriva hotărârii prin care instanţa se
desesizează, nu şi împotriva încheierii prin care instanţa respinge cererea de
desesizare, care nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu hotărârea asupra
fondului cauzei. Chiar dacă există posibilitatea controlului judiciar asupra
hotărârii ce se va pronunţa în cauză, „aceasta produce o mare întârziere în
soluţionarea procesului penal, ceea ce semnifică [...] încălcarea cerinţei
termenului rezonabil [...]". Se susţine că această procedură conduce la o
„situaţie de favorizare a funcţiei acuzării în procesul penal şi defavorizării
funcţiei apărării, ceea ce este de natură a înfrânge cerinţa egalităţii
armelor, componentă importantă a dreptului constituţional la un proces
echitabil". In sfârşit, se susţine că normele criticate încalcă dreptul la
un recurs efectiv, cu referire şi la jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, respectiv cauza Saez Maeso
împotriva Spaniei, 2004.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Faptul că normele criticate
nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care s-a
respins cererea de restituire a cauzei la parchet nu aduce atingere dreptului
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil câtă vreme această încheiere poate fi atacată o dată cu fondul,
instanţa superioară urmând să aprecieze dacă cererea de restituire a dosarului
la organul care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, a
fost pe nedrept respinsă. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 300 şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală, având următorul cuprins:
- art. 300: „Instanţa este
datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de
sesizare.
In cazul când se constată că sesizarea nu este
făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi
nici prin acordarea unui termen în acest scop,
dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea
refacerii acestuia.";
- art. 332 alin. 4: „Impotriva
hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice
persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, si de la comunicare, pentru cei lipsă."'
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21
alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, precum şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, autorii excepţiei consideră
că textele de lege criticate încalcă şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la
un recurs efectiv, precum şi art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, privind dreptul la două grade
de jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de
lege criticate în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi prevederi din
Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi faţă de critici asemănătoare.
Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28
noiembrie 2005, respingând excepţia invocată, Curtea a statuat că dispoziţiile
art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor
art. 21, 24 şi 129 din Constituţie. Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 şi
art. 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă să
reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul
procedurii de judecată, precum şi modul de exercitare a acestora. In virtutea
acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotărârile judecătoreşti împotriva
cărora pot fi exercitate căile de atac. Acest mod de reglementare a exercitării
căilor de atac împotriva încheierilor se justifică prin necesitatea de a se
asigura celeritatea procesului penal într-un termen rezonabil, exigenţă
recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât
şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane
„la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale".
De asemenea, Curtea a reţinut că nu sunt încălcate nici
prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece legea asigură accesul persoanelor
interesate la justiţie, prin reglementarea posibilităţii exercitării recursului
împotriva încheierilor pronunţate de instanţă, odată cu exercitarea recursului
împotriva sentinţei sau a deciziei atacate.
In ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei,
a încălcării dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv,
s-a reţinut că textele legale criticate nu opresc părţile interesate de a se
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale care condiţionează
într-o societate democratică procesul echitabil.
Curtea a mai constatat că nu sunt încălcate nici
prevederile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece acestea se referă
la situaţiile în care instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre de
condamnare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin
valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în ceea ce priveşte art. 300 din
Codul de procedură penală în raport cu care nu au fost formulate critici
distincte.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 300 şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Dragoş Şerban Gurău, Cornelia Hogea şi Societatea
Comercială „Makinvest Corn" - S.R.L, din Galaţi în Dosarul nr.
5.428/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta