DECIZIE Nr.
785 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 404 din 15 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia a fost ridicată de Florina Izabela
Cîrstea în Dosarul nr. 7.856/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 mai
2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru
data de 12 mai 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.856/1/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată de Florina Izabela Cîrstea într-un litigiu având ca obiect
soluţionarea recursului introdus împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii referitoare la înscrierea acesteia la concursul de
promovare în funcţia de judecător de tribunal.
In motivarea excepţiei autoarea
acesteia susţine, în esenţă, că prevederea de lege criticată „este
neconstituţională prin excludere şi discriminatorie", întrucât face
posibilă promovarea în condiţii mai facile la instanţele superioare numai a
magistraţilor foşti avocaţi şi excluderea posibilităţii promovării în aceleaşi
condiţii a magistraţilor care anterior admiterii în magistratură au fost
consilieri juridici. Precizează că judecătorii în funcţie, indiferent de
activitatea desfăşurată anterior admiterii în magistratură, au acelaşi statut
constituţional. Autoarea excepţiei susţine că discriminarea este cu atât mai
evidentă cu cât, anterior admiterii în magistratură, activitatea desfăşurată
anterior în funcţia de consilier juridic a fost asimilată cu cea de avocat.
Arată că, deşi iniţial toţi magistraţii se află în situaţie de egalitate,
pentru admiterea în profesie fiind cerută vechime de 5 ani în diferite profesii
juridice, pe parcursul desfăşurării profesiei, legea instituie o prezumţie de
„necorespundere profesională" a magistraţilor foşti consilieri juridici
faţă de cei care au fost avocaţi, care sunt prezumaţi de lege superiori din
punct de vedere profesional, din moment ce li se reduce perioada de activare în
magistratură necesară pentru promovare, restrângând astfel dreptul celorlalţi
magistraţi.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal, întrunită în
plen, „a hotărât în unanimitate sesizarea din oficiu în aceste dosare a Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 din
Legea nr. 303/2004".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât „autoarea
acesteia doreşte, în realitate, completarea dispoziţiei criticate din Legea nr.
303/2004 în sensul luării în considerare, la calculul vechimii prevăzute de
art. 44 alin. (1) din acelaşi act normativ, şi a perioadei în care judecătorul
sau procurorul a fost consilier juridic", ceea ce excedează competenţei
Curţii Constituţionale, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale. In opinia sa,
dispoziţiile de lege criticate fac abstracţie de faptul că dobândirea calităţii
de magistrat s-a realizat în urma promovării concursului de admitere în
magistratură, cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, printre care şi cele
privind vechimea minimă necesară în funcţii juridice, inclusiv cea în funcţia
de consilier juridic. Arată că, în contradicţie cu principiul egalităţii în
drepturi a cetăţenilor, la examenul de promovare a magistraţilor se ia în
considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
Consideră că, pe cale de consecinţă, pentru persoane aflate în aceeaşi
situaţie, judecători şi procurori care au promovat concursul de admitere în
magistratură, cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, se aplică un
tratament juridic diferit în ceea ce priveşte promovarea la instanţele sau
parchetele imediat superioare, fiind încălcat principiul egalităţii în
drepturi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie,
potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 44 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Din motivarea
scrisă a excepţiei rezultă însă că autorul acesteia are în vedere numai alin.
(2) al art. 44, care are următorul cuprins:
- Art. 44 alin. (2): „La calcularea vechimii
prevăzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau
procurorul a fost avocat."
Art. 44 alin. (1) prevede condiţiile pe care trebuie să
le îndeplinească judecătorii şi procurorii pentru a putea participa la
concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare, printre
acestea numărându-se şi anumite condiţii minime de vechime.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală
cuprinse la art. 16 - „Egalitatea în drepturi" şi art. 53 - „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau libertăţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că sub incidenţa prevederilor art. 44 din Legea nr. 303/2004 intră, în
principal, acei magistraţi care au fost numiţi în magistratură pe bază de
concurs în condiţiile art. 33 alin. (1) din aceeaşi lege. Este vorba despre
foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive
neimputabile lor, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei,
Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de
Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul
Naţional al Magistraturii, avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii
juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de
poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare
juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în
aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii
Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului
Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi
Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul
juridic superior acreditat şi magistraţii-asistenţi de la Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie. Toate aceste persoane pot participa la concursul de admitere în
magistratură dacă au o vechime minimă de 5 ani în funcţiile enumerate.
Dintre cei declaraţi admişi la concursul de admitere în
magistratură, numai cei care' au fost avocaţi se pot înscrie, ulterior, la
concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare fără să
aibă vechimea minimă efectivă în magistratură necesară, potrivit art. 44 alin.
(1) din Legea nr. 303/2004, beneficiind de asimilarea vechimii în avocatură cu
vechimea în magistratură.
Aşadar, în ceea ce priveşte condiţiile ce trebuie
îndeplinite pentru a accede la funcţia de judecător sau procuror la instanţele
sau parchetele superioare, se instituie un privilegiu în favoarea celor care au
fost avocaţi, în detrimentul tuturor celorlalţi. Ţinând cont de faptul că, la
momentul înscrierii la concursul de admitere în magistratură, toţi candidaţii
au fost consideraţi egali sub aspectul profesiei şi al vechimii necesare
potrivit art! 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, este inechitabilă oferirea
unui asemenea tratament privilegiat la un moment ulterior unei anumite
categorii de magistraţi. Nimic nu justifică apariţia unei diferenţieri între
cele două momente din cariera unui magistrat, respectiv momentul admiterii în
magistratură şi cel al promovării. De vreme ce au fost declaraţi admişi la
concursul de admitere în magistratură, nu se poate presupune decât că toţi
magistraţii, indiferent de funcţia în domeniul juridic pe care au avut-o
anterior, au evoluat şi s-au perfecţionat în cadrul unor repere profesionale
similare, neexistând niciun motiv pentru conferirea unei mai mari îndreptăţiri
la promovarea la [nstanţele sau parchetele superioare unei anumite categorii.
Intre magistraţi, pe parcursul dezvoltării profesionale, nu pot exista decât
eventuale discrepanţe generate de gradul individual de pregătire, nicidecum de
împrejurări particulare, anterioare admiterii în magistratură.
Diferenţierea nu se poate justifica nici pe
considerentul că activitatea pe care o desfăşoară avocaţii este mai apropiată
de cea pe care o desfăşoară judecătorii şi procurorii. Acelaşi lucru se poate
spune şi despre alte categorii de jurişti, printre cele mai sugestive exemple
în acest sens fiind asistenţii judiciari (care participă alături de judecători
în completele care soluţionează litigii de muncă), grefierii cu studii
superioare juridice (care sunt auxiliari ai justiţiei, fiind îndeaproape
implicaţi în partea procedurală a activităţii jurisdicţionale) ori
magistraţii-asistenţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (care au un
statut foarte asemănător judecătorilor, condiţiile generale de numire a lor
fiind cele prevăzute pentru funcţia de judecător şi procuror, iar dispoziţiile
Legii nr. 303/2004 privind incompatibilităţile şi interdicţiile, formarea
profesională continuă şi evaluarea periodică, drepturile şi îndatoririle,
precum şi răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor aplicându-se
în mod corespunzător şi acestora).
Este de asemenea adevărat că tipul de activitate
desfăşurată anterior admiterii în magistratură de alte categorii de jurişti,
cum ar fi, spre exemplu, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate
juridică în aparatul Parlamentului ori al Administraţiei Prezidenţiale, este
greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicţională şi, implicit, vechimea în
astfel de funcţii să fie asimilată vechimii în magistratură necesară pentru
înscrierea la concursul de promovare la instanţele sau parchetele superioare.
Tocmai de aceea soluţia pentru îndepărtarea stării de
neconstituţionalitate rezultată din condiţiile diferenţiate pe criteriul
funcţiei anterior deţinute, prevăzute de textul de lege criticat, nu poate fi
decât constatarea existenţei unei inegalităţi, contrare prevederilor art. 16
alin. (1) din Constituţie.
Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 44
alin. (2) din Legea nr. 303/2004 constituie o încălcare a principiului
egalităţii şi nediscriminării, prin instituirea unui tratament diferenţiat unor
cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective şi rezonabile.
Curtea Constituţională a mai fost sesizată în câteva
rânduri cu excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul cauzei de faţă,
dar a respins-o ca inadmisibilă, fără să examineze conformitatea textului de
lege criticat cu normele constituţionale, întrucât motivarea
neconstituţionalităţii textului de lege tindea la completarea acestuia,
atribuţie ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. In
cazul de faţă, însă, analizând situaţia generală reglementată de norma
criticată şi observând că aceasta afectează, într-un fel sau altul, un număr
considerabil de magistraţi, Curtea constată că prevederile de lege criticate
sunt neconstituţionale, observând, totodată, că legiuitorul este singurul în
măsură să remedieze situaţia injustă pe care a generat-o prin edictarea acestui
text de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Florina Izabela Cîrstea în Dosarul nr. 7.856/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că
prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu